3ra-476/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – M. Anton dosarul nr. 3ra-476/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Moldresurse” în proces de insolvabilitate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderea de Stat „Moldresurse” în proces de insolvabilitate împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 aprilie 2012, ÎS „Moldresurse”, în proces de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că în perioada 04 ianuarie 2012-27 ianuarie 2012 de către DMC a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost efectuat la ÎS „Moldresurse” în proces de insolvabilitate controlul fiscal total privind corectitudinea calculării, achitării impozitelor şi taxelor pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2007- 30 septembrie 2011, fiind întocmit actul de control fiscal nr. 55-5193 din 27 ianuarie 2012. Menţionează că administratorul insolvabilităţii ÎS „Moldresurse” a prezentat dezacordul cu actul de control fiscal al Rectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 55-625193 din 27 ianuarie 2012. Susţine că la 20 martie 2012 a fost adoptată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat decizia nr. 84 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către ÎS „Moldresurse”.

Consideră că decizia IFPS nr. 84 din 20 martie 2012 este nejustificată, adoptată fără luarea în consideraţie a obiecţiilor legale şi întemeiate înaintate de către administratorul insolvabilităţii ÎS „Moldresurse”. Afirmă că prin decizia nominalizată Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a dispus aplicarea ÎS „Moldresurse”, în conformitate cu art. 5 alin. (3) al Legii cu privire la 1 reglementarea repatrierii mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, a amenzii în sumă de 27094166 lei, ce constituie 0,1% din suma mijloacelor nerepatriate până la momentul controlului pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, inclusiv: 6 790 757 lei până la data iniţierii procesului de insolvabilitate faţa de ÎS „Moldresurse” şi 20303409 lei după data iniţierii procesului de insolvabilitate.

Indică că conform art. 5 alin. (7) a Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe din 29 ianuarie 1998, nu sunt supuse sancţiunilor pecuniare sumele nerepatriate de la export- import provenite din tranzacţiile economice externe dacă partenerului extern i-au fost înaintate pretenţii şi/sau dacă e faţă de acesta, a fost începută procedura judiciară, pe tot parcursul procedurii judiciare. Referitor la nerepatrierea în termen a sumei de 29275355 lei, echivalente cu 2613031,11 dolari SUA, din tranzacţia economică externă încheiată cu ООО ПИИ „СЛАВ ИНТЕЛ”, or. Simferopol, invocată justificat în decizia IFPS, menţionează că la 02 februarie 2009 ÎS „Moldresurse” a înaintat în Curtea de Apel Economică a RM acţiunea privind încasarea de la debitorul ООО ПИИ „СЛАВ ИНТЕЛ”, or.

Simferopol, a datoriei în sumă de 2613031,11 dolari SUA şi prin Hotărârea Curţii de Apel Economice din 22 septembrie 2009 s-a încasat de la debitor datoria corespunzătoare. Afirmă că IFPS incorect apreciază data de 22 septembrie 2009 ca data finisării procedurii judiciare pe cauză dată. Susţine că prin decizia din 02 august 2010 a Judecătoriei raionale din or. Simferopol a fost recunoscută hotărârea Curţii de Apel Economice, fiind eliberat titlul executoriu pe cauză, procedura de executare, care prezintă partea integrantă a procedurii judiciare, care nu este finisată. Consideră că ÎS „Moldresurse” a probat faptul că a respectat prevederile Codului fiscal, Codului civil şi altor legi organice, respectiv nu pot fi aplicate faţă de întreprindere şi sancţiunile financiare prevăzute de art. 5 alin. (3) a Legii din 29 ianuarie 1998, prin calcularea amenzii.

Referitor la nerepatrierea în termen a sumei de 370513 lei, echivalente cu 32960 dolari SUA din tranzacţia economică externă încheiată cu ZAO „Almaz”, Federaţia Rusă, or. Oriol, invocată nejustificat în decizia IFPS, indică că la 05 iunie 2008 întreprinderea a înaintat cererea de chemare în judecată în Judecătoria Economică de Circumscripţie mun. Chişinău cu privire la încasarea de la ZAO „Almaz”, Federaţia Rusă, or. Oriol, a datoriei de bază în sumă de 32960 dolari SUA şi penalităţii în sumă de 5932,80 dolari SUA. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 21 mai 2009 a fost încasat de la ZAO „Almaz” în contul ÎS „Moldresurse” suma de 32960 dolari SUA, penalitatea în sumă de 5932,80 dolari SUA şi taxa de stat în sumă de 11076,81 lei.

Consideră că IFPC incorect apreciază data de 21 mai 2009 ca data finisării procedurii judiciare pe cauză. Afirmă că prin încheierea Judecătoriei de arbitraj a regiunii Oriol a fost recunoscută hotărârea Curţii de Apel Economice, fiind eliberat titlul executoriu pe cauză, procedura de executare, care prezintă partea integrantă a procedurii judiciare, care nu este finisată. 2 Insistă că ÎS „Moldresurse” a probat faptul că a respectat prevederile Codului fiscal, Codului civil, altor legi organice, ca urmare nu pot fi aplicate faţă de ÎS „Moldresurse” şi sancţiunile financiare prevăzute de art. 5 alin. (3) a Legii din 29 ianuarie 1998, prin calcularea amenzii. Ce ţine de nerepatrierea în termen a sumei de 13076 lei, echivalente cu 1163,75 dolari SUA, din tranzacţia economică externă încheiată cu Торговое коммунальное унитарное предприятие „Минский оптoвый рынок”, Republica Belarusi, or.

Minsk, invocată nejustificat în decizia IFPS, menţionează că la 26 ianuarie 2012 de către ÎS „Moldresurse” a fost înaintată Judecătoriei gospodăreşti or. Minsk cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea de la Торговое коммунальное унитарное предприятие „Минский оптовый рынок” datoriei de bază în sumă de 1163,75 dolari SUA şi penalitatea în sumă de 208,80 dolari SUA. Indică că procedura judiciară nu este finisată. Susţine că ÎS „Moldresurse” a probat faptul respectării prevederilor Codului fiscal, Codului civil, altor legi organice, considerând că nu pot fi aplicate faţa de ÎS „Moldresurse” şi sancţiunile financiare prevăzute de art. 5 alin. (3) a Legii din 29 ianuarie 1998, prin calcularea amenzii.

Cât priveşte nerepatrierea în termen a sumei de 40780 lei, echivalente cu 2976 dolari SUA din tranzacţia economică externă încheiată cu SC „Maila Impex” SRL, România, invocată nejustificat în decizia IFPS afirmă că întreprinderea a înaintat acţiunea către SC „Maila Impex” SRL, România cu privire la încasarea datoriei. în sumă de 2979 dolari SUA. Susţine că prin sentinţa civilă nr. 130 pronunţată la 11 noiembrie 2002 de către Curtea de Apel Bucureşti ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, a înaintat dosarul nr. 1596/2002, Tribunalului Bucureşti la 20 ianuarie 2003. Indică că procedura judiciară nu este finisată, ca urmare nu pot fi aplicate faţa de ÎS „Moldresurse” şi sancţiunile financiare prevăzute de art. 5 alin. (3) a Legii din 29 ianuarie 1998, prin calcularea amenzii.

Invocă că prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost calculată şi s- a dispus încasarea amenzii în sumă de 20303409 lei pentru perioada după data intentării procesului de insolvabilitate faţă de ÎS „Moldresurse”. Menţionează că conform Legii insolvabilităţii din momentul intentării procesului de insolvabilitate se întrerupe calcularea sancţiunilor financiare faţă de debitorul insolvabil la obligaţiunile chirografare. În caz contrar, în astfel de circumstanţe artificial şi neîntemeiat se formează şi se majorează datoriile întreprinderii insolvabile pentru perioada derulării procesului de insolvabilitate, prin ce se agravează, creează imposibilitatea achitării creanţelor istorice-chirografare ale creditorilor întreprinderii validate de către instanţa de insolvabilitate.

Solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 84 din 20 martie 2012. La 17 octombrie 2012 ÎS „Moldresurse”, în proces de insolvabilitate a depus cerere de completare a acţiunii, solicitând anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 84 din 20 martie 2012. În motivarea acesteia a indicat că la adoptarea deciziei nr. 84 din 20 martie 2012 IFPS eronat a interpretat sintagma „perioada examinării în instanţele judecătoreşti” din art. 5 alin. (7) lit. b) al Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, ca fiind perioada ce se 3 finalizează, şi respectiv, pot fi calculate sancţiunile pecuniare, odată cu adoptarea hotărârii definitive a instanţei de judecată.

Consideră că interpretarea şi aplicarea sintagmei indicate urma a fi efectuată în corelare cu principiile generale ale procedurii civile şi de executare, precum şi practica pertinentă a CEDO. Astfel, la pct. 25 al Hotărârii CEDO din 26 mai 2005, în Cauza Costin împotriva României (cererea nr. 57.810/2000) s-a consfinţit că executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri a oricărei instanţe trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 din Convenţie. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stai contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă, in detrimentul unei părţi (Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, nr. 22.774/1993, paragraful 63, CEDO 1999-V).

Menţionează că conform art. 84 alin. (3) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, din momentul intentării procesului de insolvabilitate se întrerupe calcularea sancţiunilor pecuniare fata de debitorul insolvabil. Afirmă că a sesizat Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova privind aplicarea prevederilor art. 5 al Legii cu privire reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, inclusiv în situaţia aflării contribuabilului în proces de insolvabilitate.

Susţine că conform răspunsului nr. CJ10 184 din 29 mai 2012 de către Comisia numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova s-a comunicat că sintagma din alin. 3 art. 5 al Legii RM nr. 1466-ХIII din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, „pe toată perioada examinării litigiilor” include şi procedura de recunoaştere de către instanţa de judecată a partenerului extern a hotărârii instanţei de judecată din Republica Moldova şi procedura de executare a hotărârii până la executarea integrală a hotărârii sau constatarea imposibilităţii executării. Constatarea actul organului abilitat a imposibilităţii executării hotărârii judecătoreşti de încasare este ultima acţiune a procedurii judiciare, iar calcularea după această constatare a sancţiunilor nu poate avea loc.

Totodată, din momentul intentării procesului de insolvabilitate se întrerupe calcularea sancţiunilor pecuniare faţa de debitorul insolvabil, inclusiv a sancţiunilor pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti.

Mai indică la demersul IFPS privind verificarea materialelor controlului fiscal la faţa locului prin metoda verificării totale privind respectarea legislaţiei fiscale, corectitudinea calculării, transferării impozitelor şi taxelor la buget pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 30 noiembrie 2011, de către CCCEC a fost efectuat controlul circumstanţelor reflectate în decizia IFPS nr. 84 din 20 martie 2012, în rezultatul controlului prin ordonanţa CCCEC din 04 iulie 2012 fiind constatat că IFPS a calculat sancţiunile pecuniare din sumele nerepatriate de la export import provenite din tranzacţiile economice externe ale ÎS „Moldresurse”, nejustificat, cu toate că există hotărârile judecătoreşti privind încasarea datoriilor şi emise titluri executorii, remarcând că temeiurile care au stat la baza adoptării Deciziei IFPS nr. 84 din 20 martie 2012 sunt în contradicţie cu practica СЕDО şi în eventualitatea adresării ÎS „Moldresurse” la СЕDО, Republica Moldova riscă să fie condamnată.

4 Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 18 decembrie 2012 ÎS „Moldresurse”, în proces de insolvabilitate a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Ulterior, la 11 februarie 2013 ÎS „Moldresurse”, în proces de insolvabilitate a depus recurs motivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând că instanţa eronat a calificat decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 84 din 20 martie 2012 ca una legală şi întemeiată, neluând în consideraţie argumentele invocate de către întreprindere, eronat interpretând şi făcând concluzii greşite asupra circumstanţelor cauzei precum şi prevederile legii.

Insistă că decizia IFPS nr. 84 din 20 martie 2012 este ilegală, deoarece prin aceasta de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (7) lit. b) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti din 29 ianuarie 1998. Invocă că la adoptarea deciziei nr. 84 din 20 martie 2012 IFPS eronat a interpretat sintagma „perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti” din art. 5 alin. (7) lit. b) al Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, ca fiind perioada ce se finalizează, şi respectiv, pot fi calculate sancţiunile pecuniare, odată cu adoptarea hotărârii a instanţei de judecată, considerând că interpretarea şi aplicarea sintagmei indicate urma a fi efectuată în corelare cu principiile generale ale procedurii civile şi de executare, precum şi practica pertinentă a CEDO.

Menţionează că prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost calculată şi s-a dispus încasarea sancţiunilor în suma de 20303409 lei pentru perioada după data intentării procesului de insolvabilitate faţa de ÎS „Moldresurse”. Indică că conform art. 84 alin. (3) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, din momentul intentării procesului de insolvabilitate se întrerupe calcularea sancţiunilor pecuniare faţa de debitorul insolvabil. Consideră că afirmaţia primei instanţe că prevederile art. 84 alin. (3) al Legii insolvabilităţii nu pot fi aplicate în acest caz, deoarece sancţiunile pecuniare au fost calculate de către IFPS asupra datoriilor debitoriale a ÎS „Moldresurse” dar nu asupra datoriilor creditoare, este nejustificată.

Susţine că sancţiunile au fost calculate de către IFPS nu la datoriile debitoriale, dar în conformitate cu art. 5 alin. (3) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, la obligaţiunile neexecutate (după opinia organului fiscal) faţă de stat de repatriere în termen a mijloacelor băneşti, această obligaţiune, reieşind din art. 2 al Legii insolvabilităţii, prezentând în sine datoria creditoare a ÎS „Moldresurse” faţă de bugetul de stat.

Mai indică că prima instanţă nu a luat în consideraţie scrisoarea consultativă a Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova nr. CJ10 184 din 29 mai 2012. 5 Afirmă că reieşind din prevederile legislaţiei fiscale, Legii insolvabilităţii, inclusiv principiile generale ale procedurii civile şi de executare, precum şi practica pertinentă a CEDO, este interzisă aplicarea sancţiunilor pecuniare conform alin. (3) art. 5 al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe pentru perioada recunoaşterii de către instanţa de judecată a partenerului extern a hotărârilor instanţei de judecată din Republica Moldova privind încasarea sumelor în folosul ÎS „Moldresurse” pe cazurile indicate în decizia IFPS nr. 84 şi perioada executării hotărârilor nominalizate, acestea prezentând partea integrantă a examinări litigiului într-un proces civil şi pentru perioada după intentarea procesului de insolvabilitate fata de ÎS „Moldresurse”, conform hotărârii Curţii de Apel Economice din 06 mai 2010. Toate aceste interdicţii au fost încălcate prin decizia IFPS nr. 84 din 20 martie 2012 adoptată de către Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, menţinută nejustificat prin hotărârea primei instanţe, fiind aplicate nejustificat sancţiunile pecuniare faţa de ÎS „Moldresurse”.

În partea dispunerii aplicării sancţiunilor în mărime de 40780 lei pentru perioada de 06 iunie 2002 – 05 mai 2010 pentru nerepatriererea în termen a sumei de 2976 dolari SUA, din tranzacţia economică externă încheiată cu SC „Maila Impex” SRL, România, menţionează că acestea au fost aplicate de către organul fiscal în lipsa dreptului de a aplica sancţiunile şi cu omiterea termenului de prescripţie. Indică că conform calculului prezentat de IFPS amenzile pentru nerepatriere pe acest caz sunt calculate şi încasate pentru perioada de 06 iunie 2002 - 05 mai 2010, adică pentru 8 ani, pentru încălcarea comisă de către ÎS „Moldresurse”, după cum consideră IFPS, 8 ani în urmă. La momentul constatării încălcării din 20 martie 2012 şi dispunerii aplicării amenzii deja erau expirate toate termenele posibile de prescripţie.

Consideră că afirmaţia primei instanţe că termenul de prescripţie nu poate fi aplicat în acest caz este nejustificată. Menţionează că prin hotărârea contestată se afirmă că raporturile de aplicare de către organul fiscal a sancţiunilor pentru încălcările prevăzute de către Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, nu se reglementează de Codul fiscal, nefiind aplicabile prevederile acestuia ce ţin de stabilirea termenului de prescripţie. Mai indică că art. 129 al Codului fiscal stipulează că obligaţia fiscală este obligaţie a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă.

Articolul 264 alin. (1) lit. c) al Codului fiscal declară că termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale - sancţiunilor fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete este cel mult 4 ani din data săvârşirii încălcării fiscale. Conform art. 173 Cod fiscal, dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie. Susţine că în cazul nerepatrierii în termen a mijloacelor băneşti, obligaţiunea fiscală a întreprinderii constă în achitarea în buget a sumei amenzii, obligaţia dată devenind scadentă după expirare a termenului de repatriere - un an de la data expedierii 6 mărfurilor, ca urmare fiind aplicabile prevederile art. 264 alin. (1) şi 173 ale Codului fiscal.

Mai mult ca atât, IFPS singur confirmă acest fapt prin decizia adoptată, indicând în aceasta că decizia din 20 martie 2012 se adoptă în temeiul art. 241 al Codului fiscal. Insistă că procedura judiciară nu este finisată, ca urmare nu puteau fi aplicate faţa de ÎS „Moldresurse” sancţiunile prevăzute de alin. (3) art. 5 a Legii din 29 ianuarie 1998 în sumă de 40780 lei. Afirmă că conform contractului nr. 06 din 22 martie 2001 şi declaraţiei vamale din 06 aprilie 2001 ÎS „Moldresurse” a livrat SC „Maila Impex” SRL (România) marfa în valoare totală de 2976 dolari SUA şi din cauza neexecutării de către cumpărător a obligaţiunii de achitare a mărfii livrate, ÎS „Moldresurse” a înaintat Curţii de Apel Bucureşti (România) acţiunea privind încasarea de la SC „Maila Impex” SRL a datoriei în sumă de 2979 dolari SUA.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 130 pronunţată la 11 noiembrie 2002 de către Curtea de Apel Bucureşti ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, a înaintat dosarul Tribunalului Bucureşti la 20 ianuarie 2003, procedura judiciară nefiind finalizată. Iar ulterior, prin sentinţa civilă nr. 8740 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă acţiunea fiind dispusă încasarea de la SC „Maila Impex” SRL sumei de 2979 dolari SUA. Susţine că fiind înaintat recursul de către SC „Maila Impex” SRL împotrivă hotărârii primei instanţe, prin încheierea CA Bucureşti din 12 mai 2004 examinarea a fost suspendată. Însă prin decizia comercială nr. 66 din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti recursul a fost constatat perimat, ce se confirmă prin decizia comercială nr. 66 din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.

Afirmă că în perioada anilor 2002-2005 litigiul se afla în examinare în instanţe de judecată, la moment fiind în procedură de executare, aceasta nefiind posibilă, respectiv consideră că conform art. 5 alin. (7) lit. b) al Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 nu pot fi aplicate sancţiunile pentru această perioadă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului nu rezultă când a fost expediată copia hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 în adresa ÎS „Moldresurse”. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

7 Din materialele dosarului rezultă că în urma controlului total efectuat, în baza deciziei privind controlului fiscal nr. 2623 din 03 ianuarie 2012 la Întreprinderea de Stat „Moldresurse” cu privire la corectitudinea calculării, achitării impozitelor şi taxelor pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 30 noiembrie 2011 de către inspectorii fiscali a Direcţiei marilor Contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost întocmit actul de control nr. 5-625194 din 27 ianuarie 2012, prin care s-a constatat că întreprinderea a admis încălcarea termenelor de repatriere prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) al Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe.

Controlul menţionat a constatat că în urma operaţiunilor economice efectuate în baza contractului general nr. 30/10/07 din 30 octombrie 2007 încheiat cu întreprinderea nerezident OOO ПИИ „CJIAB ИНTEЛ” din Ucraina, ÎS „Moldresurse” nu a repatriat în termen suma de 29275355 lei. În urma exportului de marfă efectuată de către Filiala nr. 1 a IS „Moldresurse” în Rusia pentru întreprinderea ZAO Almaz or. Oriol, Kromscoi Proezd 2, conform contractului nr. 35 din 14 martie 2007 întreprinderea nu a repatriat în termen suma de 370513 lei. La fel, în cadrul controlului menţionat s-a stabilit că în urma exportului de marfă de către Filiala nr. 1 a IS „Moldresurse” în Republica Bielarusi pentru întreprinderea Minskii Optovai RanocUP or.

Minsc, str. Collectornaia 11-610, întreprinderea nu a repatriat în termen suma de 13076 lei. Iar ca rezultat al exportului de mărfuri efectuat de către Filiala nr. 1 a ÎS „Moldresurse” în România pentru întreprinderea SC „Maila Impej” SRL or. Bucureşti, str. Stoian Militam, 42 sector 4, întreprinderea nu a repatriat în termen suma de 40780 lei.

Drept urmare a celor constatate în actul de control prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 84 din 20 martie 2012 faţă de ÎS „Moldresurse” a fost aplicată, conform prevederilor art. 5 alin. (3) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, amendă în mărime de 27094166 lei, ce constituie 0,1% din suma mijloacelor nerepatriate până la momentul controlului pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, inclusiv: 6790757 lei până la data iniţierii procesului de insolvabilitate şi 20303409 lei după data iniţierii procesului de insolvabilitate, care urmează a fi transferată la contul 12312010130. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, ÎS „Moldresurse” în proces de insolvabilitate a invocat dezacordul cu decizia IFPS nr. 84 din 20 martie 2012, consider-o neîntemeiate şi a solicitat anularea acesteia.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului anulare deciziei nominalizate, reieşind din specificul acţiunii, prima instanţă, cu o motivare amplu argumentată şi cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante, corect a constatat legalitatea actului administrativ contestat şi respectiv netemeinicia acţiunii formulate. În susţinerea soluţiei date, instanţa de recurs reţine că prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 (în vigoare pentru perioada supusă controlului) din care se înţelege că termenul de repatriere a mijloacelor băneşti, a mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile 8 economice externe se consideră nu mai mult de un an de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării plăţii pentru marfă.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că în baza contractului general nr. 30/10/07 din 30 octombrie 2007, încheiat cu întreprinderea nerezident ООО ПИИ «СЛАВ ИНТЕЛ», or. Simferopol din Ucraina, ÎS „Moldresurse” a efectuat operaţiuni economice şi anume la 02 noiembrie 2007 a transferat mijloace băneşti în sumă de 2413320 dolari SUA; în luna februarie 2008 a importat motorină în sumă de 1400288,89 dolari SUA şi la 05 februarie 2008 a transferat mijloace băneşti în sumă de 1600000 dolari SUA. De către ÎS „Moldresurse” a fost iniţiată procedura judiciară împotriva ООО ПИИ «СЛАВ ИНТЕЛ», or. Simferopol, drept urmare prin hotărârea Curţii de Apel Economică din 22 septembrie 2009 a fost încasat din contul debitorului datoria în sumă de 2613031,11 dolari SUA, iar prin decizia Judecătoriei raionale a or.

Simferopol din 02 august 2010 a fost recunoscută hotărârea Curţii de Apel Economice, fiind eliberat şi titlul executoriu. Cu toate acestea până la data efectuării controlului de către organul fiscal, aceste mijloace băneşti transferate nerezidentului nu au fost achitate ÎS „Moldresurse”, astfel nefiind repatriată, în coraport cursului de schimb al BNM, suma de 29275355 lei. Din materialele dosarului rezultă că Filiala nr. 1 a ÎS „Moldresurse” a exportat în Rusia pentru întreprinderea ZAO „Almaz” or. Oriol, Kromscoi Proezd 2, marfă în asortiment, în baza contractului nr. 35 din 14 martie 2007 în valoare totală de 68960 dolari SUA, pentru care s-a efectuat achitarea în rate şi anume la 28 august 2007 suma de 16000 dolari SUA, la 21 februarie 2008 suma de 10000 dolari SUA şi la 20 martie 2008 suma de 10000 dolari SUA, astfel restanţa neachitată constituind suma de 32960 dolari SUA.

În urma formulării acţiunii în judecată împotriva ZAO „Almaz”, prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 21 mai 2009 a fost dispusă încasarea din contul debitorului în beneficiul ÎS „Moldresurse” a datoriei în sumă de 32960 dolari SUA, penalităţii în sumă de 5932,80 dolari SUA şi taxei de stat în sumă de 11076,81 lei. Iar prin încheierea Judecătoriei de arbitraj a regiunii Oriol din 22 noiembrie 2010 a fost recunoscută hotărârea instanţei, fiind eliberat titlul executoriu în cauza dată. Astfel, s-a constatat a fi nerepatriată de către ÎS „Moldresurse”, conform cursului de schimb al BNM la acea dată, suma de 370513 lei, care nu era achitată nici la data efectuării controlului.

La fel la caz s-a constatat că Filiala nr. 1 a ÎS „Moldresurse” a exportat în Republica Belarusă pentru întreprinderea Торговое унитарное предприятие «Минский оптовый рынок» or. Minsk, str. Colectornaia, 11-610, varză proaspătă, în baza contractului nr. 75 din 21 mai 2008, conform declaraţiei nr. 3027123227 din 29 mai 2008 în sumă de 16625 dolari SUA, pentru care s-a achitat doar suma de 15461,25 dolari SUA, respectiv restanta neachitată constituind 1163,75 dolari SUA. Ca rezultat al înaintării acţiunii judiciare împotriva întreprinderii Торговое унитарное предприятие «Минский оптовый рынок» or. Minsk cu privire la încasarea sumei de 1163,75 dolari SUA, prin încheierea Judecătoriei Gospodăreşti or.

Minsk din 20 aprilie 2011 aceasta a fost primită spre examinare. Drept consecinţă nerepatriată, conform cursului de schimb al BNM la acea dată, s-a constata a fi suma de 13076 lei. 9 De asemenea, în speţă s-a constatat că Filiala nr. 1 a ÎS „Moldresurse” a exportat în România, conform contractului nr. 06 din 22 martie 2001, întreprinderii SC „Maila Impex” SRL or. Bucureşti, str. Stoian Militam, 42 sector 4, marfă în asortiment, conform declaraţiei vamale din 06 aprilie 2001 în valoare totală de 2976 dolari SUA, sumă care nu a fost achitată.

În consecinţa neachitării, ÎS „Moldresurse” s-a adresat cu acţiune Curţii de Apel Bucureşti (România) cu privire la încasarea datoriei din contul SC „Maila Impex” SRL în suma de 2976 dolari SUA şi prin sentinţa civilă a Tribunalului Bucureşti nr. 8740 din 24 iunie 2003 a fost admisă acţiunea, fiind dispusă încasarea din contul SC „Maila Impex” SRL a sumei de 2979 dolari SUA, iar prin decizia comercială a Curţii de Apel Bucureşti nr. 66 din 19 ianuarie 2005, recursul SC „Maila Impex” SRL a fost constatat perimat. În acest caz s-a stabilit a fi nerepatriată, conform cursului de schimb al BNM la acea dată, suma de 40780 lei, care nu era achitată nici la data efectuării controlului.

Conform art. 5 alin. (3) al Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 (în vigoare pentru perioada supusă controlului), nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti, a celor materiale şi serviciilor se sancţionează cu amendă, aplicată agenţilor economici, în proporţie de 0,1 la sută din suma (valoarea) mijloacelor nerepatriate pentru fiecare zi calendaristică de întârziere.

Conform art. 5 alin. (7) lit. b) al aceleiaşi legi, nu sunt supuse sancţiunilor pecuniare sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacţiile economice externe dacă, în decurs de o lună de la data expirării termenului de repatriere, partenerului extern i-au fost înaintate pretenţii şi/sau dacă, în termen de două luni de la data expirării termenului de repatriere faţă de acesta, a fost începută procedura judiciară – pe toată perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti.

Prin prisma normelor enunţate şi constatărilor relatate se constată a fi drept justă concluzia primei instanţe cu privire la faptul că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, acţionând în corespundere cu prevederile legale, corect a aplicat sancţiuni pecuniare faţă de ÎS „Moldresurse”, care au fost calculate pentru perioadele de după finalizarea examinării litigiilor, pentru fiecare caz în parte, în funcţie de numărul de zile de întârziere a repatrierii mijloacelor băneşti, ţinând cont de data emiterii de către instanţele de judecată competente a hotărârilor instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare nu pot fi reţinute argumentele recurentului cu referire la faptul că prin emiterea deciziei IFPS nr. 84 din 20 martie 2012 de către intimat au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (7) lit. b) Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, susţinând că perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti include şi procedura de executare, deoarece după cum corect a menţionat şi prima instanţă examinarea de către instanţele de judecată a litigiilor se finalizează cu emiterea hotărârii, iar perioada de după eliberarea documentului executoriu nu este prevăzută de norma invocată, mai mult că după eliberarea documentului executoriu litigiul nu mai este examinat de instanţa de judecată.

La acest segment se va remarca drept justă şi concluzia primei instanţe cu referire la faptul că dreptul de a înainta documentul executoriu spre executare ţine de discreţia creditorului urmăritor, care este unicul în drept să-l înainteze spre executare. 10 Astfel, dispoziţiile art. 5 alin. (7) lit. b) legii nominalizate, ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, au menirea asigurării sistemului bugetar al ţării şi exclud perioada posibilei tergiversări a executării de către creditor a documentului executoriu, or obiectivele principale ale prezentei legi sunt protecţia suveranităţii şi asigurarea securităţii economice a ţării, dezvoltarea economiei naţionale prin intermediul stimulării activităţii economice externe, asigurarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, aspect direct statuat la art. 1 alin. (2) din legea dată.

De altfel, procedura de executare a hotărârilor nu se regăseşte în lista condiţiilor menţionate în legea nominalizată, fapt ce denotă că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, reieşind din obligaţiunile, care îi sunt acordate revin prin art. 4 alin. (1) al Legii nr. 1466 din 29 ianuarie 1998, temeinic a calculat amendă conform prevederilor art. 5 alin. (3) al acestei legi, pentru nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti de către ÎS „Moldresurse”.

Nu poate fi reţinută nici afirmaţia recurentului cu privire la faptul că prima instanţă nu a luat în consideraţie scrisoarea consultativă a Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova nr. CJ10 184 din 29 mai 2012, prin care a fost expusă opinia comisiei privind interpretarea sintagmei „pe toată perioada examinării litigiilor” din art. 5 alin. (3) al Legii nr. 1466 din 29 ianuarie 1998, deoarece dispoziţiile art. 43 alin. (2) al Legii privind actele legislative, direct indică că interpretarea oficială a actelor legislative altele decât cele de la alin. (1) ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului, iar art. 44 alin. (1) din legea dată instituie că actele legislative altele decât cele de la alin.(1) sânt interpretate de Parlament prin acte legislative de aceeaşi forţă sau de o forţă juridică superioară.

Astfel, se constată a fi justificativă concluzia primei instanţe, care indicat că avizul consultativ al Comisiei nu poate substitui interpretarea oficială a actelor legislative, emisă de Parlament, mai mult că opinia Comisiei a fost oferită asupra unei sintagme din dispoziţia legală, fiind exclusă prevederea integrală, care se referă direct situaţiei supusă judecării.

Totodată corect a fost apreciată critic de prima instanţă şi susţinerea recurentului cu referire la prevederile art. 264 alin. (1) lit. c) Cod fiscal, precum că la momentul constatării încălcării de către organul fiscal, în cazul cu SC „Maila Impex” SRL România, şi aplicării amenzii, erau expirate toate termenele de prescripţie, deoarece aplicarea sancţiunii de către intimat în situaţia descrisă nu este generată de o obligaţie fiscală, aplicarea acesteia fiind reglementată de către o normă specială şi nu de Codul Fiscal, respectiv încălcarea admisă de către ÎS „Moldresurse” nu este una fiscală, ci este impusă prin Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, care stabileşte modul de activitate, drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea agenţilor economici şi a autorităţilor administraţiei publice în domeniul repatrierii mijloacelor băneşti, mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe, dar nu instituie obligaţiuni şi sancţiuni fiscale.

Alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece acestea se combat prin constatările relatate, mai mult că sunt similare celor invocate în prima instanţă şi sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, asupra căror prima instanţă s-a pronunţat în mod explicit, având la bază cumulul de 11 probe, care au fost apreciate cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC şi susţinute de normele de drept material.

Aici, instanţa de recurs, va reţine şi jurisprudenţa CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atât hotărârea primei instanţe, cât şi decizia contestată sunt legale şi întemeiate, fiind adoptate în limitele competenţei lor, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale. Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar criticele formulate în recurs nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Moldresurse” în proces de insolvabilitate. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderea de Stat „Moldresurse” în proces de insolvabilitate împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev 12