3ra-872/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-872/13 prima instanţă: Domnica Manole DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Şumcov, Ion Corolevschi Iulia Oprea, Nicolae Clima examinând recursul declarat de către Susan Vanush Mikayelyan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Susanei Vanush Mikayelyan împotriva Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 18 iunie 2012, Susan Vanush Mikayelyan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamanta a menţionat că este născută la 23 ianuarie 1958 în Republica Armenia, or. Leninacan şi deţine cetăţenia Armeniei. Reclamanta a indicat că, la 05 mai 2012 a venit în Republica Moldova, la fiul său Artak Mikayelyan, căsătorit cu o cetăţeană a Republicii Moldova – Mikayelyan Irina. A indicat că oraşul său de origine, Leninacan a fost lovit de cutremur,fiindu- i distrusă casa. Din aceste considerente, susţine reclamanta că în Armenia ea este persecutată de organele de drept pentru faptul că nu are un domiciliu, motiv pentru care are temeri de a se întoarce în ţara de origine.

La 21 mai 2012, a depus la Direcţia refugiaţi o cerere de azil, care a fost respinsă prin decizia Direcţiei refugiaţi nr. 92/12/DR din 29 mai 2012, comunicată la 06 iunie 2012. Solicită reclamanta Susan Vanush Mikayelyan anularea deciziei Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne nr. 92/12/DR din 29 mai 2012, obligarea Biroului migraţie şi azil al Ministerul Afacerilor Interne să o înregistreze în calitate de refugiat în Republica Moldova. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. La 18 februarie 2013, Susan Vanush Mikayelyan a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe solicitând recunoaşterea statutului de refugiat sau refuzul de ai acorda acest statut fiului său pentru a se reîntoarce împreună în Armenia.

Totodată, invocă recurenta că hotărârea primei instanţe a primit-o în limba română, limbă pe care nu o cunoaşte, astfel, fiind încălcate normele internaţionale. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Susan Vanush Mikayelyan, neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurenta Susan Vanush Mikayelyan, este născută în or.

Leninacan, Republica Armenia şi deţine cetăţenia Armeniei. Din textul cererii acesteia depusă la 21 mai 2012 către Direcţia refugiaţi, s-a stabilit că recurenta nu a fost niciodată arestată, condamnată şi nu a avut probleme cu autorităţile în ţara sa de origine. Totodată, nu a fost membru al vreunui partid politic, formaţiune militară sau religioasă. La 29 mai 2012 prin decizia nr. 92/12/DR, Direcţiei refugiaţi a respins cererea de azil invocând lipsa temeiurilor de acordare a vreunei forme de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova prevăzute de Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 – XVI din 18 decembrie 2008. În conformitate cu prevederile art. 16 al Legii privind azilul în Republica Moldova, pe teritoriul Republicii Moldova persoanei i se acordă una din următoarele forme de protecţie: a) statutul de refugiat; b) protecţie umanitară; c) protecţie temporară; d) azil politic.

Potrivit art. 17 alin. (1) din legea menţionată, statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, nedeţinînd nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.

Potrivit art. 19 alin. (1) al aceluiaşi act legislativ, protecţia umanitară se acordă străinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi în a cărui privinţă există motive de a crede că, la întoarcere în ţara de origine, va fi expus unui risc serios şi din cauza acestui risc nu poate sau nu doreşte să obţină protecţia acelei ţări. Conforma art. 41 din lege suscitată, autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui străin, aflat pe teritoriul Republicii Moldova sau la frontiera de stat, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau verbal, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului Republica Moldova.

Concomitent, art. 41 din lege, prevede că la soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente investighează din oficiu orice împrejurare de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă împrejurarea nu a fost invocată sau menţionată expres în cererea de azil sau în plîngere. La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente au obligaţia să cerceteze toate aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la solicitarea acestuia. În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute mai sus, autorităţile competente să soluţioneze cererile de azil pot solicita expertize, consulta experţi, efectua verificări referitoare la identitatea solicitanţilor, în condiţiile legislaţiei în vigoare.

În sensul art. 17 din actul legislativ nominalizat, actele considerate ca fiind o persecuţie, în conformitate cu art. 45 alin. (1) al legii, trebuie să fie suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art.15 alin.(2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997, sau să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sînt suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura menţionată mai sus Aliniatul (2) al articolului precitat, statuează că actele de persecuţie care pot fi calificate ca atare potrivit alin.(1) pot să ia forma: a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a celor de violenţă sexuală; b) măsurilor legale, administrative, poliţieneşti şi/sau judiciare care sînt discriminatorii sau care sînt aplicate într-o manieră discriminatorie; c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporţionate; d) imposibilităţii rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporţionate; e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict,

atunci cînd îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvîrşirea de infracţiuni sau de acte care cad sub incidenţa clauzelor de excludere prevăzute la art.17; f) actelor sau abuzurilor de discriminare specifice sexelor, precum şi actelor sau abuzurilor de discriminare specifice privind minorii. Concomitent, prin risc serios, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, se înţelege prezenţa uneia din următoarele situaţii: a) existenţa unei condamnări la pedeapsă capitală sau existenţa pericolului execuţiei; b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în ţara sa de origine; c) ameninţarea gravă şi individuală la viaţa sau la integritatea corporală a unui civil din motive de violenţă generalizată în situaţii de conflict armat internaţional sau intern.

În acest sens, instanţa menţionează că, recurenta nu a făcut dovada faptului că a fost persecutat în ţara sa de origine, iar cele menţionate de ea nu se apreciază la nivel de persecuţie deoarece temerea sa nu este bine întemeiată şi, în caz de întoarcere în ţara sa de origine, nu există probe că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane şi degradante. Totodată, din materialele cauzei nu s-au constatat riscuri serioase din cauza cărora recurenta nu ar putea să se întoarcă în ţara sa, ţinând cont de faptul că potrivit Constituţiei Republicii Armenia, în această ţară este abolită pedeapsa cu moartea prin aderarea la un şir de tratate internaţionale. Pe lângă cele relatate, s-a constatat că pe teritoriul Armeniei nu se desfăşoară acţiuni militare şi această ţară nu se află în situaţie de război.

Suplimentar, procedura de reunificare a familiei în temeiul art. 75 din Legea privind azilul în Republica Moldova, prevede că cererea de azil se depune de către refugiat sau de către beneficiarul de protecţie umanitară la Direcţia refugiaţi în numele următorilor membri de familie aflaţi în afara teritoriului Republicii Moldova: a) soţul (soţia); şi/sau b) copilul, indiferent dacă este din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat conform legii naţionale din ţara de origine. Cu referire la expedierea hotărârii primei instanţe în limba română, limbă pe care nu o posedă recurenta, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează următoarele. Conform art. 24 din Codul de procedură civilă, (1) judecarea pricinilor civile în instanţele judecătoreşti se desfăşoară în limba moldovenească.

Persoanele interesate în soluţionarea pricinii care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească sînt în drept să ia cunoştinţă de actele, de lucrările dosarului şi să vorbească în judecată prin interpret. În cazul în care procesul se desfăşoară în o altă limbă, instanţa emite hotărîrea în mod obligatoriu şi în limba moldovenească. Concomitent, potrivit art. 432 alin. (3) lit. c) CPC, temei pentru declararea recursului este încălcarea, în judecarea pricinii, a regulilor privind limba de desfăşurare a procesului. Din materialele cauzei s-a constata că procesul s-a desfăşurat în limba moldovenească, recurenta, pe tot parcursul procesului, fiind asigurată cu interpret.

Legiuitorul, în alin. (4), prevede că suplimentar încălcărilor prevăzute în alin. (3), constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că pronunţarea hotărârii judecătoreşti în limba moldovenească, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (3) lit. c) şi alin. (4) CPC.

În temeiul celor relatate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Susan Vanush Mikayelyan şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Susan Vanush Mikayelyan. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată Susanei Vanush Mikayelyan împotriva Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, prin care acţiune a fost respinsă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iurie Şumcov Ion Corolevschi Iulia Oprea Nicolae Clima