3rh-57/13 — Contestare refuz, obligarea emiterii actului administrativ

prima instanţă: V. Pruteanu dos. 3rh-57/13 instanţa de recurs: S. Filincova, T. Vieru, Iu. Cimpoi, G. Stratulat, S. Novac ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire depusă de către reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Dever”, directorul Ruşescu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Dever” împotriva Primăriei municipiului Chişinău privind recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea emiterii actului administrativ solicitat, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 05 decembrie 2012, prin care a fost admis recursul declarat de Primăria mun.

Chişinău, fiind casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La data de 16.12.2011, SRL „Dever” s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău privind recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea emiterii actului administrativ solicitat. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, deţine în proprietate construcţiile lit. A, V, G şi D, cu suprafaţa totală 632 m.p., amplasate pe teren cu suprafaţa de 1.0524 ha, din str. Izmail, 105 „a”, mun. Chişinău. La toate adresările către Consiliul mun. Chişinău, începînd cu luna iunie anul 2005, i-a fost refuzată transmiterea lotului de teren, pe care sînt amplasate aceste construcţii şi s-a motivat că, terenul solicitat a fost alocat în decembrie anul 2004 pentru proiectarea şi construirea gării auto direcţia nord.

În realitate, gara auto direcţia nord a fost proiectată, construită şi a început activitatea din anul 2005 pe terenul cu suprafaţa de 1,73 ha. Astfel că, gara auto direcţia nord nu foloseşte un alt teren în procesul activităţii şi în acest scop nu au fost demolate construcţiile alăturate. Între terenul folosit de gara auto direcţia nord şi construcţiile ale reclamantei - lit. A, V, G, D, 1 mai există un teren cu suprafaţa de 1,0 ha, de asemenea transmis gării auto „Nord”, însă, care, tot nu este valorificat. Totodată, nu au fost demolate construcţiile ce aparţin reclamantei şi nu i-a fost achitat costul lor, după cum s-a prevăzut. I-a fost explicat, că, în timpul apropiat nici nu se prevede extinderea gării auto, astfel că, demolarea construcţiilor din str. Izmail, 105 „a”, mun.

Chişinău şi folosirea terenului ce aparţine reclamantei nu este necesară. Pîrîta nu i-a atribuit un alt lot de teren în schimbul celui pe care sînt aplasate construcţiile sale - lit. A, V, G, D, pe care să-şi amplaseze construcţiile şi să-şi continuie activitatea. Din motivul că, în conformitate cu răspunsul enunţat, precum că, în timpul apropiat nu se prevede demolarea construcţiilor şi retragerea reală a terenului în scopul invocat al utilităţii publice, precum şi fiind dictată necesitatea continuării activităţii de producere, în anul 2008, reclamanta a replanificat construcţiile lit. A, V, D şi a mărit în dimensiuni construcţia lit. G. A construit lit. F, E şi B cu anexa B1. Pentru executarea neautorizată a acestor construcţii, reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă, fără demolare.

În scopul legiferării construcţiei, reclamanta SRL „Dever” s-a adresat Primăriei mun. Chişinău, dar i-a fost eliberat certificatul de urbanism informativ nr. 803/11 din 22.09.2011. Conform pct. 3 al respectivului certificat de urbanism informativ a fost indicat că: „Construcţiile neautorizate pot fi utilizate provizoriu, pînă la valorificarea terenului după destinaţie, fără dreptul de înregistrare la OCT Chişinău şi fără restituirea costului rezidual în caz de demolare”. Reclamanta a contestat certificatul de urbanism informativ în această parte la 25.10.2011 şi a solicitat eliberarea certificatului de urbanism informativ, în care la pct. 3 să fie indicată sintagma: „Construcţiile neautorizate pot fi recepţionate şi înregistrate la OCT Chişinău”.

Conform răspunsului nr. 06-111/6601 din 18.11.2011, reclamanta a primit refuz. Consideră ilegal refuzul, deoarece legea permite înregistrarea obligatorie a bunului imobil, cît şi modalitatea de expropriere pentru necesitatea de utilitate publică. Reclamanta SRL „Dever” a fost îndreptăţită să execute construcţia, care este necesară activităţii societăţii. A solicitat recunoaşterea ilegală a refuzului nr. 06-111/6601 din 18.11.2011, anularea din pct. 3 al certificatului de urbanism informativ nr. 803/11 din 22.09.2011 a sintagmei „Construcţiile neautorizate pot fi utilizate provizoriu, pînă la valorificarea terenului după destinaţie, fără dreptul de înregistrare la OCT Chişinău şi fără restituirea costului rezidual în caz de demolare”, obligarea eliberării certificatului de urbanism informativ pentru terenul şi construcţiile din str. Izmail, 105 „a”, mun.

Chişinău, cu includerea în pct. 3 a sintagmei: „Construcţiile neautorizate pot fi recepţionate şi înregistrate la OCT Chişinău”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012 acţiunea intentată de către SRL „Dever” a fost admisă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 decembrie 2012 a fost admis recursul declarat de Primăria mun. Chişinău, fiind casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. 2 La data de 04.03.2013, reprezentantul SRL „Dever”, directorul Ruşescu Vasile a depus o cerere de revizuire, prin care a cerut revizuirea deciziei instanţei de recurs, casarea acesteia din urmă, cu pronunţarea unei încheieri, prin care recursul declarat de Primăria mun.

Chişinău să fie respins, ca fiind depus tardiv. În motivarea cererii, reprezentantul revizuentei a indicat drept temei pentru revizuirea formulată art. 449 lit. b) şi c) CPC. În acest context a menţionat că, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, şi anume: răspunsul Comisiei juiridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova, confor căruia s-a informat revizuenta că, curgerea termenului de atac în materie de contencios administrativ urmează a fi calculată conform prevederilor legii speciale – Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000. Prin urmare, recursul declarat de recurenta Primăria mun.

Chişinău la 27.06.2012 împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012, care a fost adoptată în şedinţa judiciară, cu participarea reprezentantului recurentei-pîrît, urmează a fi restituit ca fiind depus tardiv, peste 19 zile după devenirea irevocabilă a hotărîrii, recurenta, nesolicitînd repunerea în termen. Admiterea recursului prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05.12.2012, care a fost depus cu omitarea termenului de atac prevăzut de Legea contenciosului administrativ, fără expunerea asupra repunerii în termen, constituie o violare a prevederilor art. 6 paragraf 1 al CEDO. Din motivul că nu s-a amînat şedinţa instanţei de recurs din 05.12.2012, revizuenta SRL „Dever” a fost în imposibilitate să prezinte avizul Comisiei Parlamentare.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451 CPC al RM, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) şi c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. 3 În interpretarea corectă a prevederilor enunţate, este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv pînă la pronunţarea hotărîrii, iar revizuientul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărîrii, revizuirea căreia se cere.

Avînd ca temei de revizuire a hotărîrii judecătoreşti prevederile articolului menţionat, reprezentantul revizuentei a anexat la cererea de revizuire copia răspunsului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova, prin care se informează precum că, termenul de atac în materie de contencios administrativ urmează a fi calculat conform prevederilor legii speciale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră însă, că, înscrisul prezentat nu poate constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate, dat fiind faptul că răspunsul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova conţine informaţie privind interpretarea şi aplicarea instituţiei termenului de atac în materie de contencios administrativ.

Mai mult ca atît, materialele cauzei atestă că, recursul Primăriei mun. Chişinău împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24.05.2012 a fost depus în termenul prevăzut de art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000. În acest context, la data de 19.06.2012, devenindu-i cunoscută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24.05.2012, Primăria mun. Chişinău a depus recurs la data de 27.06.2012, (f.d.77-80). Prin urmare, răspunsul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova nu poate fi considerat ca circumstanţă sau faptă esenţială a pricinii, care nu a fost şi nu a putut fi cunoscută petiţionarului anterior.

Este important, la caz, de remarcat că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata).

Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că 4 securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) şi c) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Dever”, directorul Ruşescu Vasile împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 05 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Dever” împotriva Primăriei municipiului Chişinău privind recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea emiterii actului administrativ solicitat. Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac 5