2ra-1388/13 — Încasarea cheltuielilor pentru şcolarizare

prima instanţă: G.Lungu dosarul nr.2ra-1388/13 instanţa de apel: L.Bulgac, L.Popova, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Garabagiu Cristina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de SC „Stals” SRL către Garabagiu Cristina privind încasarea cheltuielilor suportate pentru şcolarizare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15.11.2012, prin care a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de Garabagiu Cristina, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 29.06.2012, c o n s t a t ă: La data de 12.03.2012, reclamantul SC „Stals” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată către Garabagiu Cristina privind încasarea cheltuielilor suportate pentru şcolarizare.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 18.06.2010, pîrîta Garabagiu Cristina a fost angajată în funcţie de manager în vînzări pe o perioadă nedeterminată, fiind încheiat contractul individual de muncă şi de răspundere materială deplină. În perioada 24.07.2010 – 08.08.2010, pîrîta a participat la şcolarizare în Germania, pentru care reclamantul a suportat cheltuieli în mărime de 660 euro. Avînd în vedere că prin cererea din 28.02.2011 adresată angajatorului, pîrîta a invocat necesitatea obţinerii carnetului de muncă pentru prezentarea acestuia la depunerea actelor pentru masterat, Garabagiu Cristina a primit personal originalul carnetului de muncă. Însă, după obţinerea carnetului de muncă, pîrîta la serviciu nu s-a mai prezentat, din care motiv contractul încheiat cu Garabagiu Cristina a fost desfăcut din iniţiativa angajatorului pentru absenţa fără motive întemeiate de la locul de lucru mai mult de 4 ore consecutiv în timpul zilei de muncă.

Reieşind din prevederile pct.2 alin.3 din contractul individual de muncă şi cu privire la răspundere materială, pîrîta şi-a asumat obligaţiuni de a lucra timp de 24 de luni în cazul trimiterii la şcolarizare sau restituirii cheltuielilor 1 suportate pentru şcolarizare în cazul demisiei din propria iniţiativă sau concediere. Solicită reclamantul încasarea de la pîrîta Garabagiu Cristina cheltuielile suportate pentru şcolarizare – 10770,27 lei, taxa de stat -323,1 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică – 4000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 iunie 2012, a fost admisă acţiunea. S-a încasat de la Garabagiu Cristina în beneficiul SC „Stals” SRL cheltuielile suportate pentru şcolarizare în sumă de 10770,27 lei, taxa de stat – 323 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică – 4000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Garabagiu Cristina, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 29.06.2012. Invocînd ilegalitatea deciziei nominalizate, la data de 27.02.2013, Garabagiu Cristina a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea deciziei pentru cunoştinţă este datată cu 27.12.2012, iar date privind recepţionarea la materialele cauzei nu există, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii înaintată de SC „Stals” SRL.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată au interpretat eronat legea materială, iar concluziile expuse în hotărîri, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi nu au efectuat o examinare a argumentelor invocate de pîrîtă şi anume că prima pagină a contractului individual de muncă încheiat la 18.06.2010 este falsificată, prin introducerea prevederilor pct.2 alin.3 din acest contract. Recurenta indică că instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că clauza contractuală adăugată prin fals nici nu este aplicabilă situaţiei din speţă, or obligaţia de restituire a cheltuielilor suportate pentru şcolarizare survine doar în condiţiile concedierii. Astfel, indică că ea nu a fost concediată, ci a demisionat.

Prin urmare, pct.2 alin.3 din contractul individual de muncă este o clauză abuzivă şi contrară legislaţiei în vigoare, care urmează a fi declarată nulă de către instanţă. La fel, indică că suma de 4000 lei pretinsă cu titlu de cheltuieli pentru serviciile avocatului este exagerată şi nu este rezonabil ca cuantum. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recurenta Garabagiu Cristina, în recursul declarat, nu a indicat nici un temei prevăzut de art.432 CPC, invocînd 2 ilegalitatea hotărîrilor judecătoreşti prin relatarea situaţiei de fapt în viziunea recurentei. Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a hotărîrii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea hotărîrilor judecătoreşti dar nu şi temeinicia în fapt.

Instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către recurenta Garabagiu Cristina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate în instanţele de judecată, cărora le-a fost dată o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a) care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Garabagiu Cristina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către recurenta Garabagiu Cristina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 3