2ra-1145/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: E.Grumeza dosarul nr. 2ra-1145/13 instanţa de apel: Iu.Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 08 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Hidirov Muhsinjon, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hidirov Muhsinjon către Severin Viorica cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Hidirov Muhsinjon, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 07 mai 2012, c o n s t a t ă La 05 iulie 2011 Hidirov Muhsinjon s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Severin Viorica cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/2 din apartament şi 1/2 din garaj, stabilirea modului de folosinţă a imobilului, instalarea în apartament, partajarea garajului în 1/2 cote-părţi, şi partajarea bunurilor mobile.

În motivarea acţiunii reclamantul Hidirov Muhsinjon a invocat că, din anul 1998 locuieşte în R. Moldova, iar la finele anului 1999 a făcut cunoştinţă cu pîrîta Severin Viorica. În ianuarie 2000 Hidirov Muhsinjon şi Severin Viorica au decis să locuiască împreună, să ducă gospodărie comună şi să folosească un buget comun. În iulie 2003, acumulînd împreună o suma anumită de bani, au cumpărat apartamentul nr. 7 din str. Alexandru cel Bun, 30, mun. Bălţi. Apartamentul în cauză a fost înregistrat pe numele Vioricăi Severin. După procurarea apartamentului, au efectuat în el reparaţie, au instalat geamuri noi, uşi, tehnică sanitară, au instalat pardosele noi şi au făcut şi alte lucrări de reparaţie, ce au majorat esenţial costul apartamentului.

În anul 2002 în comun au decis să construiască un garaj pe str. Bulgară 45, mun. Bălti, care a fost dat în exploatare la 15.06.2005, nr. Cadastral 0300201.217.03, fiind înregistrat la fel pe numele pîrîtei. La 23.02.2008 Hidirov Muhsinjon şi Severin Viorica au înregistrat căsătoria. Dar la 03.06.2011 pîrîta a venit acasă împreună cu copii şi 1-a anunţat pe reclamant că acesta trebuie să plece din casa ei, strîngîndu-i toate lucrurile personale. În prezent reclamantul nu are alt loc de trai, toate bunurile au fost dobîndile din sursele comune, iar pîrîta îl împiedică în dreptul său de a folosi spaţiul locativ. Reclamantul indică, ca în perioada conveţuirii cu Severin Viorica au dobîndit şi bunuri mobile.

Consideră reclamantul că toate bunurile imobile : apartamentul, garajul, cît şi bunurile mobile urmează a fi partajate în două părţi egale. Astfel, solicită reclamantul Hidirov Muhsinjon: recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din apartament din str. Alexandru cel Bun, 30, ap. 7, mun.Bălţi, nr. Cadastral 0300201.193.01.007 şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din garajul din str. Bulgară 45, mun.Bălţi, nr. Cadastral 0300201.217.03. Stabilirea modului de folosinţă a apartamentului, atribuindu-i reclamantului, (conform actului de expertiza), în folosinţă odaia mai mare, iar pîrîtei odaia mai mică, celelalte spaţii din apartament de lăsat în folosinţă comuna.

Instalarea în apartamentul litigios şi obligarea pîrîtei să nu-i creeeze obstacole în folosirea spaţiului locativ. Partajarea în două părţi egale a garajului, din str. Bulgară 45, mun. Bălţi cu atribuirea întregului garaj în proprietatea personală a reclamantului cu încasarea de la el a sultei în beneficiul pîrîtei. Partajarea bunurilor mobile cu atribuirea către Hidirov Muhsinjon a bunurilor în sumă totală de 32 674 lei, iar pîrîtei Severin Viorica bunuri mobile în sumă totală de 33 200 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07 mai 2012 acţiunea a fost admisă parţial, s-a adjudecat în beneficiul lui Hidirov Muhsinjon următoarele bunuri mobile: set de mobilă moale din piele cu costul de 22 000 Iei, DVD cu costul de 1 200 lei, cuptor cu microunde „Daewoo” cu costul de 800 lei, tumbă cu două poliţe cu costul de 50 lei, masă rotundă cu costul de 50 lei, în total avere în sumă de 24 100 lei.

S-a adjudecat în beneficiul Vioricăi Severin următoarele bunuri mobile: set mobilă moale în colţ cu costul de 5 700 lei, covor cu costul de 1 000 lei, televizor „Grundic” cu costul de 600 lei, centrul muzical „JVC” cu costul de 1 500 lei, frigider „AMICO” cu costul de 3 000 lei, aragaz cu costul de 1 000 lei, televizor „LG” cu costul de 600 lei, set mobilă pentru copii de culoare verde cu costul de 2 000 lei, maşină de spălat „Indezit” cu costul de 3 000 lei, dulap în coridor de culoare cafenie cu costul de 1 500 lei, dulapul din baie cu costul de 1 000 lei, oglindă cu poliţă în baie 100 lei, iar în total avere în sumă de 21 000 lei. Pretenţiile lui Hidirov Muhsinjon către Severin Viorica cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă parte din apartament, ½ cotă parte din garaj, stabilirea modului de folosinţă a imobilului, instalarea în apartament, partajarea garajului în ½ cote-părţi – s-au respins integral.

S-a încasat de la Hidirov Muhsinjon în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 9423 lei. S-a încasat de la Severin Viorica în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 630 lei. La intrarea hotărîrii în vigoare se anulează interdicţia de înstrăinare aplicată prin încheierea judecătorească din 06 iulie 2011 asupra apartamentului din str. Alexandru cel Bun 30, ap.7, mun.Chişinău şi asupra garajului din str. Bulgară 45, mun.Bălţi, nr. Cadastral 0300201217 03 ce-i aparţin cu drept de proprietate lui Severin Viorica. La 24 mai 2012 Hidirov Muhsinjon a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Bălţi din 07 mai 2012, solicitînd casarea hotărîrii contestate, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admise pretenţiile sale integral.

În opinia apelantului, instanţa nu a aplicat prevederile art. 1339 , 1341 CC care erau aplicabile la speţa dată , dar eronat a aplicat prevederile art. 320, 321 şi 344 CC. Invocă, că între părţi a avut loc o asociere, iar ca rezultat al asocierii, au procurat apartament, au construit garaj şi au agonisit şi alte bunuri mobile, care solicită a fi partajate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 decembrie 2012 s-a respins apelul declarat de Hidirov Muhsinjon, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 07 mai 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile 130 Codul de procedură civilă a pronunţat hotărîre legală.

Nici în instanţa de fond şi nici în instanţa de apel apelantul nu a prezentat probe în susţinerea argumentului că ambele părţi au urmărit în comun scopuri economice ori alte scopuri, fără a constitui o persoană juridică, sau asociat, împărţind între ele foloasele şi pierderile obţinute. Totodată art. 344 alin.(1) CC prevede că proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulţi titulari, iar alin. (2) prevede că proprietatea comună poate apărea în temeiul legii sau în baza unui act juridic. Potrivit art. 320 alin. (l) CC, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta sunt translative de proprietate. În conformitate cu art. 321 alin.(2) CC în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Potrivit contractului de vînzare-cumpărare a imobilului din str. Alexandru cel Bun 30, mun. Bălţi, vînzătorul Badiuc Mariana la 21.07.2003 a vîndut cumpărătorului Severin Veronica la preţul de 18 000 lei apartamentul în litigiu. Contractul fiind înregistrat la OCT Bălti la 23.07.2003.

Instanţa de apel remarcă că, Hidirov Muhsinjon pretinzînd la dreptul de coproprietar al apartamentului şi garajului din litigiu, se bazează doar pe declaraţiile martorilor, însă nu prezintă nici o probă materială, un înscris, care ar demonstra aportul material adus pentru dobîndirea bunurilor, în scopul agonisirii de foloase, adică circumstanţe ce rezultă din contractul de societate civilă. Or, potrivit art. 118 (1) CC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune astfel. La 31 ianuarie 2013 Hidirov Muhsinjon a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La data de 22 martie 2013 Severin Viorica a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Hidirov Muhsinjon, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Hidirov Muhsinjon, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Hidirov Muhsinjon, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Hidirov Muhsinjon ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Hidirov Muhsinjon, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul /semnătura/ Galina Stratulat Judecătorii /semnătura/ Iuliana Oprea /semnătura/ Iurie Bejenaru Copia corespunde originalului Judecător Iurie Bejenaru