2ra-1498/13 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Anenii Noi Dosarul nr. 2ra-1498/13 Judecători: D. Musteaţă Curtea de Apel Bender Judecători: E. Secrieru, I. Guzun, A. Parpalac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 08 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Timofei Larionov, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Timofei Larionov către Victor Scurtu şi Veaceslav Calmîc, cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 19 decembrie 2012, prin care s-a respins apelul declarat de Timofei Larionov, CONSTATĂ : La 18 aprilie 2011, Timofei Larionov a înaintat o cerere de chemare în judecată către Victor Scurtu şi Veaceslav Calmîc, solicitînd încasarea prejudiciului material în sumă de 169 186,62 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, prin decizia Judecătoriei Anenii Noi din 19 septembrie 2008, Veaceslav Calmîc a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei administrative prevăzută de art. 164 alin. (1) CCA şi sancţionat cu arest administrativ pe un termen de 3 zile, iar Victor Scurtu prin decizia Comisiei administrative a Primăriei s. Hîrbovăţ a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 175 CCA şi sancţionat cu amendă în mărime de 400 lei. Reclamantul a explicat că ambii pîrîţi au fost recunoscuţi vinovaţi pentru faptul că în seara zilei de 30 martie 2008 au comis acţiuni de huliganism şi samovolnicie în localul barului ÎI “Larionov”, care aparţine reclamantului.

În urma acestor fapte, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material în valoare de 43424,38 lei, iar în urma reparaţiei, activitatea barului a fost stopată pe parcursul a 309 zile. Reclamantul indică că a ratat un profit în sumă de 44 394,48 lei şi consideră că pîrîţii urmează să-i achite şi indexarea sumelor pentru anii 2008 – 2011, în total 169 186,62 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 06 iulie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 1 Împotriva hotarîrii menţionate, Timofei Larionov a depus o cerere de apel, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea hotarîrii primei instanţe şi remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 19 decembrie 2012, apelul a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 06 iulie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi, în consecinţă, a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 11 martie 2013, Timofei Larionov a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 19 decembrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 06 iulie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie încasată de la pîrîţi suma de 87 818 lei. În argumentarea recursului recurentul a invocat neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, reiterînd în acest sens argumentele de fapt expuse în cadrul judecării cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au interpretat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurente nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 2 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Timofei Larionov, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Timofei Larionov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Timofei Larionov împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 19 decembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Timofei Larionov către Victor Scurtu şi Veaceslav Calmîc, cu privire la încasarea prejudiciului material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3