2ra-2109/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: M. Muruianu dosarul nr. 2ra-2109/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă DECIZIE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Dumitriţei Zelinschi împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Dumitriţa Zelinschi reprezentată de către avocatul Victor Furnică, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 07 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 18 august 2013, Dumitriţa Zelinschi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 05 aprilie 2013, agentul constatator Ruslan Dolinţa din cadrul IP Buiucani mun. Chişinău a întocmit în privinţa sa procesul-verbal cu privire la contravenţie, fiindu-i imputată săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 354 din Codul contravenţional, huliganism nu prea grav, cu aplicarea amenzii în mărime de 40 u. c. Menţionează că procesul-verbal cu privire la contravenţie din 05 aprilie 2013 a fost expediat în adresa sa prin poştă, făcând cunoştinţă cu el la 29 aprilie 2013. Susţine că nefiind de acord cu constatările consemnate în procesul-verbal cu privire la contravenţie, ea a depus o contestaţie, prin care a solicitat anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie şi a deciziei agentului constatator din 05 aprilie 2013, cu încetarea procesului contravenţional.

Afirmă că la 09 iulie 2013, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, prin hotărâre, a admis contestaţia, a declarat nule procesul-verbal cu privire la contravenţie din 05 aprilie 2013 şi decizia agentului constatator din 05 aprilie 2013 şi a încetat procesul contravenţional. Invocă că la 14 mai 2013, ea a încheiat cu Cabinetul avocatului „Furnica Victor” contractul de prestări servicii juridice nr. FV/07, iar la 14 august 2013, a achitat onorariul avocatului în sumă de 3500 lei, fapt ce se confirmă prin bonul de plată nr. 404011. Mai invocă că conform art. 7 lit. e) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, suma plătită de ea pentru asistenţa juridică urmează a fi încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

Menţionează că prin acţiunile ilegale ale colaboratorilor SP-2 a IP Buiucani mun. Chişinău i-au fost cauzate prejudicii morale cauzate de stres, frustrare, umilinţă şi deznădejde. Prin urmare, solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 3500 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumei de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Dumitriţa Zelinschi, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Dumitriţei Zelinschi suma de 400 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest acţiunea a fost respinsă. La 08 mai 2014, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi, anume, a interpretat în mod eronat legea şi a apreciat în mod arbitrar probele. Menţionează că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu a apreciat obiectiv şi sub toate aspectele probele la dosar.

Susţine că instanţa de apel a ignorat principiile, conform cărora unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă un efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, precum şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor. Afirmă că instanţa de apel, la determinarea cuantumului prejudiciului moral, eronat a apreciat normele de drept material, deoarece recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile organelor de drept se efectuiază exclusiv în condiţiile Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Invocă că instanţa de apel eronat a admis pretenţia intimatei, în condiţiile în care conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea menţionată, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Mai invocă că instanţa de apel neîntemeiat a stabilit că intimata a fost lezată în drepturile sale, atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească, care ar stabili aplicarea unei amenzi de către instanţa de judecată. Menţionează că făcând o apreciere a tuturor circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei şi reieşind din faptul că în speţa dată nu sunt întrunite toate condiţiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, nu există temei juridic de a se pretinde achitarea din contul statului a prejudiciului moral.

Susţine că instanţa de apel, la stabilirea mărimii prejudiciului moral, a omis principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Afirmă că la emiterea deciziei, instanţa de apel a apreciat arbitrar poziţia participanţilor la proces şi nu a luat în consideraţie prevederile art. 118 alin. (1) CPC, conform cărora fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Mai afirmă că la materialele dosarului nu există un bon de plată, ce ar justifica cheltuielile de asistenţă juridică, astfel, instanţa de apel eronat a dispus încasarea acestora din contul bugetului de stat. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 iulie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Dumitriţa Zelinschi a solicitat, în baza Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 3500 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumei de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, acţiune care a fost respinsă de către prima instanţă.

Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Dumitriţa Zelinschi reprezentată de către avocatul Victor Furnică, a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis parţial acţiunea şi a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Dumitriţei Zelinschi suma de 400 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1500 lei, în rest respingînd acţiunea. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită.

Din materialele dosarului rezultă că la 05 aprilie 2013, în privinţa Dumitriţei Zelinschi a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie, prin care aceasta a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 354 din Codul contravenţional şi a fost emisă decizia agentului constatator, prin care Dumitriţei Zelinschi i-a fost aplicată o sancţiune administrativă sub formă de amendă în mărime de 40 u. c., ceea ce constituie 800 lei (f. d. 4). De asemenea, din materialele dosarului rezultă că Dumitriţa Zelinschi a depus în instanţa de judecată o contestaţie împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie din 05 aprilie 2013 şi deciziei agentului constatator din 05 aprilie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 09 iulie 2013 a fost admisă contestaţia, au fost anulate procesul-verbal cu privire la contravenţie din 05 aprilie 2013 şi decizia agentului constatator din 05 aprilie 2013 şi încetat procesul contravenţional (f. d. 6, 7). Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (în redacţia Legii nr. 376-XVI din 07 decembrie 2006), în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest administrativ,

reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare. Ţinând cont de circumstanţele pricinii şi de normele de drept enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prima instanţă corect a concluzionat că Dumitriţa Zelinschi nu are dreptul la repararea prejudiciului material şi moral în baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi, prin urmare, temeinic şi legal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 07 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Dumitriţei Zelinschi împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi