2rac-219/13 — Obligarea executării obligaţiilor contractuale

prima instanţă – S. Bleşceaga dosarul nr. 2rac-219/13 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „BCS-SOFT” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „BCS-SOFT” împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la obligarea onorării obligaţiilor contractuale împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „BCS-SOFT” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 28 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 03 octombrie 2011 SRL „BCS-SOFT” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la obligarea onorării obligaţiilor contractuale. În motivarea acţiunii a indicat că la 27 iulie 2007 ÎS „CRIS „Registru” şi SRL „BCS-SOFT” au încheiat contractul de antrepriză nr. 345, cu privire la realizarea proiectului-pilot al sistemului informaţional automatizat „Evidenţa şi controlul medicamentelor autorizate”, în baza căruia societatea s-a obligat să livreze, testeze şi să configureze produsul, program necesar pentru funcţionarea proiectului-pilot SIA „ECMA”, care urmau a fi efectuate în câteva etape, iar pârâtul s-a obligat să recepţioneze produsul şi să achite aceste lucrări.

Menţionează că la 11 aprilie 2008 SRL „BCS-SOFT” a predat pârâtului, iar pârâtul a recepţionat, prin întocmirea actului de predare-primire în exploatarea experimentală a lucrărilor îndeplinite conform acordului privind realizarea proiectului-pilot al sistemului informaţional automatizat „Evidenţa şi controlul medicamentelor autorizate” din 05 decembrie 2006, setul de produse program (subsistemul informaţional) „Controlul de laborator a calităţii medicamentelor importate şi produse în Republica Moldova” (pct. 2.6.), incorect indicate ca pct. 4.6., din anexa nr. 1 la contract. Afirmă că costul lucrării conform pct. 2.6. din anexa nr. 1 la contract a fost estimat la suma de 316231,2 lei. Susţine că pârâtul a achitat cu titlu de avans societăţii suma de 126492,48 lei, ce constituie 40% din suma lucrării.

Indică că la 17 iunie 2010 de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a fost efectuat un control tematic, soldat cu întocmirea actului nr. 471919 prin care s-a constatat, că a avut loc încălcarea fiscală conform prevederilor art. 101, 108, 117 Titlul III al Codului Fiscal şi art. 19 alin. (2) al Legii contabilităţii, adică reclamantul nu a reflectat datele în evidenţa contabilă şi nu a eliberat factura fiscală, lucrarea prevăzută la pct. 2.6 din anexa nr. 1 la contractul de antrepriză, fiind îndeplinite de societate în totalmente, fapt confirmat prin actul de predare-primire din 11 aprilie 2008. Drept urmare, prin decizia IFS Ialoveni din 06 iulie 2010, SRL „BCS-SOFT” a fost sancţionat.

Mai indică că nefiind de acord cu decizia nominalizată, societatea a contestat-o. Însă prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 02 decembrie 2010, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2011, contestaţia a fost respinsă. Menţionează că instanţele de judecată au constatat că conform prevederilor art. 108 alin. (1) Cod fiscal, data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării, iar data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor. De asemenea, instanţa de judecată a constatat că la 11 aprilie 2008 conform actului de predare-primire în exploatare experimentală a lucrării îndeplinite conform acordului privind realizarea programului-pilot al sistemului informaţional automatizat s-a predat setul de produs program din anexa nr. 1 la contractul nr. 345 din 27 iulie 2007 sub nr. 2.6 cu valoarea de 316231,2 lei.

Susţine că la 15 iunie 2010 a înaintat către pârât adresarea nr. 115610, prin care a solicitat semnarea facturii fiscale, pentru a fi posibilă recepţionarea plăţii pentru lucrarea efectuată şi livrată către pârât. Astfel, prin răspunsul nr. 01/1367 din 21 iunie 2010 pârâtul a refuzat semnarea facturii fiscale şi achitarea diferenţei la plata lucrării menţionate. Indică că la 27 iunie 2011 în mod repetat a solicitat pârâtului semnarea facturii fiscale şi achitarea diferenţei de plată, care constituie 189738,72 lei, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns. Solicită încasarea de la pârât în beneficiul SRL „BCS-SOFT” a sumei diferenţei la plata costului lucrării efectuate în favoarea pârâtului, prevăzute la p. 2.6.

al anexei nr. 1 la co ntractul nr. 345 din 27 iulie 2007 cu privire la realizarea proiectului-pilot al sistemului informaţional automatizat „Evidenţa şi controlul medicamentelor autorizate”, în sumă de 189738,72 lei. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 noiembrie 2011 pricina a fost strămută spre judecare în Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „BCS-SOFT”şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 februarie 2013 SRL „BCS-SOFT” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti, emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii şi încasarea cheltuielilor de judecată din contul pârâtului.

În motivarea recursului a indicat că la 27 iulie 2007 SRL „BCS-SOFT” şi intimatul au încheiat contractul de antrepriză cu privire la realizarea programului pilot al sistemului informaţional automatizat: Evidenţa şi controlul medicamentelor autorizate. Conform Contractului apelantul urma să livreze, testeze, şi configureze produsul program necesar pentru funcţionarea proiectului pilot. Conform condiţiilor contractuale, fiecare din aceste etape se finisau prin semnarea unor acte de predarea primire provizorii, însă lucrarea în ansamblu sau fiecare etapă se transmitea antreprenorului în baza actelor de predare primire definitive. Acest fapt fiind expres prevăzut în pct. 6.3. din contract. Menţionează că pe parcursul realizării obligaţiilor asumate prin contractul menţionat părţile au modificat pct. 2.6.

din anexa 1, deoarece, după darea în folosinţă experimentală a unei părţi din programul pilot şi anume - Controlul de laborator a calităţii medicamentelor importate şi produse in Republica Moldova - părţile de comun acord au renunţat la acest subsistem informaţional. Pentru realizarea livrării şi testării acestui subsistem a fost achitat un avans în sumă de 126492 lei ce constituie 40% din suma lucrării. Acest avans a fost reflectat în evidenţa contabilă a apelantului şi bineînţeles au fost achitate toate impozitele ce derivă din această sumă. Subsistemul programului pilot menţionat la pct. 2.6. nu a fost finisat şi nici nu s-a semnat între părţi act de predare primire definitiv. Susţine că în urma controlului efectuat de Inspectoratul de Stat Ialoveni la 17 iunie 2010 s-a constatat că apelantul a încălcat prevederile art. 101, 108, 117 Titlul III al Codului Fiscal şi art. 19 al Legii Contabilităţii.

Indică că prin decizia IFS Ialoveni apelantul a fost sancţionat, inclusiv pentru neachitarea TVA pentru livrarea considerată efectuată. Afirmă că IFS Ialoveni a calificat actul de predare- primire provizoriu prin care s-a transmis subsistemul informaţional prevăzut la pct. 2.6 în testare ca un act definitiv şi nu a ţinut cont de acordul adiţional prin care părţile au renunţat la acest punct al contractului. Respectiv, societatea a fost obligată să achite TVA din suma la care a fost evaluat acest subsistem în contract - 316231,2 lei, deşi în realitate a primit doar un avans în valoare de 40% din care a achitat TVA. Mai indică că a contestat decizia IFS Ialoveni în instanţa de judecată, însă prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 02 decembrie 2010, menţinută în vigoare prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2011 contestaţia SRL „BCS-SOFT” a fost respinsă.

Menţionează că instanţele de judecată au constatat, prin hotărâri definitive şi irevocabile, că conform art. 108, alin. (1) Cod fiscal, data obligaţiei fiscale TVA este data livrării, iar data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor. La fel instanţa de judecată a constatat că la 11 aprilie 2008 conform actului de predare-primire în exploatare a lucrării îndeplinite conform acordului privind realizarea programului pilot al sistemului informaţional automatizat s-a predat setul de produs program din anexa nr. 1 la contractul nr. 345 din 27 iulie 2007 sub nr. 2.6 cu valoarea de 316231,2 lei. Susţine că prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se constată că SRL „BCS-SOFT” a predat intimatului setul de produs program din anexa nr. 1 la contractul nr. 345 din 27 iulie 2007 sub nr. 2.6 cu valoarea de 316 231,2 lei.

Cu titlu de consecinţă intimatul datorează recurentului pentru serviciile prestate suma de 189738,72 lei. Cu referire la prevederile art. 123 alin. (2) CPC, invocă că instanţele nu au aplicat norma dată şi drept consecinţă au emis decizii ilegale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „BCS-SOFT” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici similare celor susţinute şi în cererea de apel aduse şi împotriva hotărârii primei instanţe asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod explicit. Prin urmare, criticile recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „BCS-SOFT”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „BCS-SOFT” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „BCS-SOFT” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan