2rac-501/15 — Anularea încheierii şi certificatului de forţă majoră

dosarul nr. 2rac-501/15 prima instanţă: Gh. Plămădeală instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Galina Stratulat Nadejda Toma, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Onix- JCV”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Onix-JCV” împotriva Camerei de Comerţ şi Industrie, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea încheierii şi certificatului de forţă majoră, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Onix-JCV” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 26 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 23 mai 2013, SRL „Onix-JCV” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Comerţ şi Industrie, intervenient accesoriu ÎS „CRIS „Registru” cu privire la repunerea în termen şi anularea certificatului de forţă majoră.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 29 ianuarie 2013, în cadrul examinării în Judecătoria Centru mun. Chişinău a pricinii civile la cererea de chemare în judecată a SRL „Onix-JCV” împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la încasarea datoriei pentru produsele livrate şi a dobânzii de întârziere, ultima a prezentat certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011. Consideră că certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011 este ilegal, deoarece contravine pct. pct. 4, 5 şi 6 ale Regulamentului nr. l6/4 din 21 decembrie 2004 privind eliberarea certificatului ce atestă evenimentul de forţă majoră. Menţionează că Hotărârea Guvernului RM nr. 491 din 14 iunie 2010 nu a avut un caracter imprevizibil şi obiectiv pentru ÎS „CRIS „Registru”, întrucât însăşi aceasta a participat la elaborarea hotărârii date şi a contrasemnat-o.

Susţine că conform pct. 7 al Regulamentului nr. 16/4 din 21 decembrie 2004 privind eliberarea certificatului ce atestă evenimentul de forţă majoră, aceasta prezintă Camerei de Comerţ şi Industrie documentul privind volumul obligaţiilor îndeplinite conform contractului, însă din conţinutul certificatului de forţă majoră nr.410-05/09 din 19 aprilie 2011 nu rezultă prezentarea de către ÎS „CRIS „Registru” a documentului privind volumul obligațiilor îndeplinite conform contractului în perioada anilor 2008-2010.

Afirmă că certificatul de forţă majoră enunţat conţine informaţii denaturate şi, anume, 445 seturi de produse program SPP „MRM” nu au fost distribuite de către Agenţia Medicamentului agenţilor economici, cu scopul realizării fişei latente, cum eronat a fost indicat în certificat, dar în scopul asigurării unei bune calităţi a medicamentelor lansate pe piaţa farmaceutică şi a protecţiei consumatorului de medicamente, scop prevăzut de Hotărârea Guvernului RM nr. 85 din 25 ianuarie 2006, elaborată în temeiul prevederilor Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28 martie 1995, Legii nr. 1456-XII din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică şi Legii nr. 1409-XIII din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente.

Invocă că contrar pct. 10 din Regulamentul nr. 16/4 din 21 decembrie 2004, certificatul nu conţine informaţia ce ar permite părţilor contractante să determine caracterul fenomenelor sau circumstanţelor, legătura lor cauzală cu imposibilitatea îndeplinirii parţiale ori depline a obligaţiilor contractuale. Mai invocă că contractul adiţional nr. l a fost încheiat la 30 septembrie 2008, iar Hotărârea Guvernului RM nr. 491 a fost adoptată la 14 iunie 2010 şi publicată la 18 iunie 2010. Astfel, în perioada 30 septembrie 2008 - 18 iunie 2010, nimic nu a împiedicat ÎS „CRIS „Registru” să-şi onoreze obligaţiile faţă de SRL „Onix-JCV”.

Menţionează că în perioada 30 septembrie 2008 - 18 iunie 2010, ÎS „CRIS „Registru” a realizat etichete cu fâşii latente: în perioada anului 2008 un volum de 55,6 milioane etichete cu fâşie latentă (EFL), ceea ce constituie preţul minim de 0,30 lei, cel puţin suma de 16680000 lei; în perioada anului 2009 un volum de 9088000 EFL, ceea ce constituie preţul minim de 0,30 lei, cel puţin suma de 17726400 lei; în perioada anului 2010 un volum de 25416000 EFL, ceea ce constituie preţul minim de 0,30 lei, cel puţin suma de 7624800 lei.

Susţine că deşi Camera de Comerţ şi Industrie a emis certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011, în care a constatat că Hotărârea Guvernului RM nr. 491 din 14 iunie 2010 poate fi considerată ca eveniment de forţă majoră în relaţiile dintre ÎS „CRIS „Registru” şi SRL „Onix-JCV” şi care face imposibilă executarea în volum deplin a obligaţiilor asumate prin contractul nr. 117 din 26 februarie 2006, ÎS „CRIS „Registru” în anul 2009 achită costul lucrărilor de 252000 lei conform contractului adiţional nr. l din 23 februarie 2009, care a fost încheiat ulterior contractului adiţional nr. l din 30 septembrie 2008, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1661 din 26 mai 2009 în sumă de 100000 lei şi ordinul de plată nr. 2642 din 26 august 2009 în sumă de 152000 lei.

Afirmă că prin urmare, se creează o situaţie faptică contradictorie şi, anume, ÎS „CRIS „Registru” execută în volum deplin obligaţiile asumate prin contractul adiţional nr. l din 30 septembrie 2008 şi în acelaşi timp, prin certificatul contestat este în imposibilitate de a executa în volum deplin obligaţiile asumate prin contractul de bază nr. 117 din 23 februarie 2006. Consideră că Camera de Comerţ şi Industrie protejează interesele ÎS „CRIS „Registru”, contribuind, astfel, la neonorarea arbitrară a obligaţiilor de către ÎS „CRIS „Registru”, lezând drepturile şi interesele SRL „Onix-JCV”.

Invocă că certificatul contestat nu conţine perioada pentru care ÎS „CRIS „Registru” s-a aflat în imposibilitate de a executa în volum deplin obligaţiile asumate, volumul obligaţiilor imposibil de a fi executate, suma obţinută de către aceasta din vânzarea etichetelor cu fâşii latente în perioada anilor 2008-2010 inclusiv, care ar confirma că se află în imposibilitate de a achita suma de 2420355 lei către reclamantă şi temeiul legal, adică motivul pentru care Hotărârea Guvernului RM nr. 491 din 14 iunie 2010 poate fi considerată ca eveniment de forţă majoră pentru plăţile scadente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului enunţate, respectiv pînă la 14 iunie 2010. Prin urmare, solicită repunerea în termenul de prescripţie, anularea certificatului de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011, emis de Camera de Comerţ şi Industrie şi încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, SRL „Onix-JCV” a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând repunerea în termen, anularea încheierii Camerei de Comerţ şi Industrie, în baza căreia a fost eliberat certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011 şi a certificatului de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011 şi încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 mai 2014 şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasată de la SRL „Onix-JCV” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Onix-JCV” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 12 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Onix-JCV” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Recurenta SRL „Onix-JCV”, în motivarea recursului, a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material, normelor de drept procedural şi normelor de drept internaţional. Menţionează că instanţa de apel are obligaţia de a transmite citaţia participanţilor la proces în formă scrisă prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin alte mijloace de comunicare, care asigură transmiterea şi confirmarea primirii acestei citaţii, însă la materialele dosarului nu sunt careva probe, care ar confirma citarea legală a recurentei, precum şi primirea citaţiei de către recurentă.

Susţine că instanţa de apel, fără a avea solicitarea recurentei sau a avocatului acestuia, contrar prevederilor art. 105 alin. (1) şi alin. (11) CPC, a transmis citaţia prin poşta electronică la o adresă greşită, care nu aparţine nici recurentei şi nici avocatului V. Constantinov. Afirmă că nici recurenta şi nici avocatul acesteia nu au cunoscut despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, pe care instanţa de apel a numit-o la 11 decembrie 2014, ora 10.00, astfel, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 26 din Constituţia RM.

Mai invocă că pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei şi, anume, a fost judecată de către judecătorul Iurie Cotruţă, căruia la 23 octombrie 2014, i-a fost repartizată pentru examinare pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Onix-JCV” împotriva ÎS „CRIS „Registru”, în care una din pretenţii se referă la legalitatea certificatului de forţă majoră nr. 410- 05/09 din 19 aprilie 2011. Consideră că era pasibil că judecătorul enunţat să se abţină de la judecarea prezentei cauze. Menţionează că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, nu a aplicat normele de drept prevăzute în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 30 octombrie 2009, care trebuiau să fie aplicate referitor la actul administrativ cu caracter normativ sau individual.

Susţine că instanţa de apel a interpretat eronat art. 606 alin. (1) din Codul civil. Afirmă că prin prisma art. 606 alin. (1) din Codul civil, forţa majoră este împrejurarea de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv şi fără nici o vină din partea debitorului executarea obligaţiei contractuale a acestuia. Astfel, debitorul poate invoca forţa majoră, dacă se întrunesc următoarele condiţii: evenimentul trebuie să aibă o origine exterioară, să provină din afara persoanei sau sferei de activitate a debitorului, evenimentul trebuie să fie imprevizibil, atît producerea sa, cît şi efectele şi evenimentul trebuie să fie inevitabil.

Invocă că actul normativ al Guvernului RM nu are caracter imprevizibil, dar dimpotrivă are au caracter planificat, coordonat cu toate autorităţile vizate în proiect, care avizează acest proiect, astfel, este previzibil şi, prin urmare, nu poate fi considerat eveniment de forţă majoră în relaţiile dintre o întreprindere de stat cu un agent economic. Mai invocă că ÎS „CRIS „Registru” a participat la toate etapele de elaborare a Hotărârii Guvernului RM nr. 491 din 14 iunie 2010 şi a contrasemnat această hotărâre, însă nu a depus străduinţă necesară pentru a executa obligaţiile contractuale pînă la emiterea hotărârii, în pofida faptului că dispunea de resurse financiare timp de 2 ani 30 septembrie 2008 – 18 iunie 2010), dar a aşteptat intervenirea unor impedimente, în baza cărora s-ar crea artificial obstacole în executarea obligaţiilor contractuale.

Menţionează că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi nu a verificat la justa valoare circumstanţele şi raporturile juridice dintre părţi, care nu au fost stabilite de prima instanţă.

Susţine că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a examinat toate probele prezentate în întemeierea pretenţiilor referitoare la faptul că încheierea, în baza căreia a fost eliberat certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011, nu conţine următoarele constatări obligatorii: perioada pentru care ÎS „CRIS „Registru” s-a aflat în imposibilitate de a executa în volum deplin obligaţiile asumate; volumul obligaţiilor imposibil de a fi executate, suma obţinută de către aceasta din vânzarea etichetelor cu fâşii latente în perioada anilor 2008-2010 inclusiv, care ar confirma că se află în imposibilitate de a achita suma de 2420355 lei către reclamantă şi temeiul legal, adică motivul pentru care Hotărârea Guvernului RM nr. 491 din 14 iunie 2010 poate fi considerată ca eveniment de forţă majoră pentru plăţile scadente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului enunţate, respectiv pînă la 14 iunie 2010. Prin referinţa depusă la 01 aprilie 2015 Camera de Comerţ şi Industrie a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. d) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 şi 267. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 19 aprilie 2011, Camera de Comerţ şi Industrie a eliberat certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09, prin care a constatat că Hotărârea Guvernului RM nr. 491 din 14 iunie 2010 „Cu privire la modificarea şi completarea unor hotărâri ale Guvernului” poate fi considerată ca eveniment de forţă majoră în relaţiile dintre ÎS „CRIS „Registru” şi SRL „Onix-JCV” şi care face imposibilă executarea în volum deplin a obligaţiilor asumate prin contractul nr. 117 din 26 februarie 2006. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Onix-JCV”, în urma concretizării cerinţelor sale, a solicitat repunerea în termen şi anularea încheierii Camerei de Comerţ şi Industrie, în baza căreia a fost eliberat certificatul de forţă majoră nr. 410-05/09 din 19 aprilie 2011 şi a certificatului de forţă majoră nr. 410- 05/09 din 19 aprilie 2011. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este greşită. Din materialele dosarului rezultă că la 11 martie 2011, SRL „Onix-JCV” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, intervenienţi accesorii Agenţia Medicamentului, Ministerul Tehnologiei şi Comunicaţiilor şi Ministerul Sănătăţii cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Din hotărârile judecătoreşti enunţate rezultă că certificatului de forţă majoră nr.410-05/09 din 19 aprilie 2011, eliberat de către Camera de Comerţ şi Industrie, a constituit una din probele prezentate la examinarea pricinii menţionate. La caz, se reţine că în cazul în care SRL „Onix-JCV” nu era de acord cu proba enunţată, nu era lipsită de dreptul de a cere în cadrul aceluiaşi proces, în conformitate cu art. 227 CPC, declararea probei din dosar ca fiind falsă şi nu prin depunerea unei cereri separate de chemare în judecată. În conformitate cu art. 265 lit. a) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a dispune încetarea procesului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Onix-JCV” împotriva Camerei de Comerţ şi Industrie, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea încheierii şi certificatului de forţă majoră. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. d) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Onix- JCV”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 26 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Onix-JCV” împotriva Camerei de Comerţ şi Industrie, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea încheierii şi certificatului de forţă majoră şi se emite o încheiere, prin care: Se încetează procesul în pricina civila la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Onix-JCV” împotriva Camerei de Comerţ şi Industrie, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea încheierii şi certificatului de forţă majoră.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Nadejda Toma Ion Corolevschi