2ra-1491/13 — Repararea prejudiciului material în ordine de regres

prima instanţă – R. Costru dosarul nr. 2ra-1491/13 instanţa de apel – N. Budăi, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Moldasig” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion Ciobanu cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 21 septembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii ca depusă tardiv constată: La 05 martie 2012, ÎM SIA „Moldasig” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Ciobanu cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres.

În motivarea acţiunii a indicat că la 02 august 2008 a avut loc un accident rutier cu participarea automobilelor de model „Volkswagen Vento” cu n/î FRAJ 332 condus de Ion Ciobanu şi automobilul de model „VW Caddy” cu n/î BLCW 807, condus de Valentina Nagoraeac. Menţionează că vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material prin deteriorarea automobilului „VW Caddy” cu n/î BLCW 807 conform deciziei Poliţiei Rutiere a fost recunoscut Ion Ciobanu. Automobilul de model „Volkswagen Vento” cu n/î FRAJ 332 condus care ultimul deţinea certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. AORC 1908048 eliberat de ÎM SIA „Moldasig” SRL.

Susţine că conform art. 21 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, în urma primirii cererilor din partea persoanelor cointeresate, societatea a întocmit un dosar de daune înregistrat sub nr. D/AORC/08-1197, iar la 04 august 2008 a fost întocmit un proces-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor nr. D/AORC/08-1197, prin care de comun acord cu părţile cointeresate au fost stabilite defectele aduse automobilului deteriorat „VW Caddy” cu n/î BLCW 807. Astfel, conform devizului de calcul întocmit de specialistul companiei suma despăgubirii de asigurare pentru repararea automobilului nominalizat a constituit 26247,68 lei.

Indică că în baza contractului de asigurare şi a ordinului Directorului General nr. 3666-01 din 03 noiembrie 2008, compania a achitat beneficiarului despăgubirea de asigurare în mărime de 26247,68 lei. Cu referire la prevederile art. 29 lit. f) al legii nominalizate, invocă că în scopul soluţionării amiabile a litigiului a fost expediat în adresa pârâtului o pretenţie cu propunerea achitării benevole a prejudiciului material în sumă totală 26247,68 lei, însă pretenţia a fost ignorată. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul ÎM SIA „Moldasig” SRL prejudiciul material în mărime de 26247,68 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 21 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă, încasat de la Ion Ciobanu în beneficiul ÎM SIA „Moldasig” SRL suma de 26248,68 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 784,43 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 ianuarie 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎM SIA „Moldasig” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă tardiv. La 11 martie 2013, SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Totodată susţinând că cu copia deciziei instanţei de apel s-a luat cunoştinţă la 05 februarie 2013. În motivarea recursului a invocat că la 27 noiembrie 2007 Ion Ciobanu a încheiat cu societatea contractul de asigurare obligatorie de răspunderea civilă nr. AG 1908048, unde este indicat autovehiculul „Volkswagen Vento” cu n/î FRAJ 332. Menţionează că în rezultatul accidentului rutier produs la 02 august 2008, vinovat de care s-a făcut Ion Ciobanu, au fost cauzate deteriorări tehnice autoturismului de marca „Volkswagen Caddy” cu n/î BLCW-807.

Susţine că prin dispoziţia de plată din 26 decembrie 2008 compania a achitat persoanei păgubitei Valentina Vaipan pentru reparaţia automobilului „Volkswagen Caddy” cu n/î BLCW-807 suma de 26247,68 lei. Indică că art. 29 lit. f) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, reglementează expres că asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când la momentul producerii accidentului rutier, utilizatorul autovehicolului nu dispune de certificat de revizie tehnică.

Consideră că prima instanţă corect a admis acţiunea ca legală, temeinic reţinând faptul că la data producerii accidentului rutier Ion Ciobanu Ion nu dispunea de certificat de revizie tehnică, asupra automobilului „Volkswagen Vento” cu n/î FRAJ 332, pe când instanţa de apel neîntemeiat a admis apelul lui Ion Ciobanu, a casat hotărârea primei instanţe şi a respins acţiunea ca tardivă.

Susţine că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 271 Cod civil, deoarece în sensul acestui articol este clar că cererea persoanei în favoarea cărei curge termenul de prescripţie trebuie făcută până la finisarea dezbaterilor judiciare în fond, astfel dreptul de a cere aplicarea termenului de prescripţie apelantul l-a utilizat la examinarea cauzei în fond la prima examinare, iar cât priveşte faptul că apelantul nu a fost asistat de avocat în prima instanţă, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul la apărare, susţine că prima instanţă în acest caz a respectat prevederile art. 202 CPC.

Indică că odată ce înaintarea acţiunii este posibilă şi după expirarea termenului de prescripţie, deoarece expirarea prescripţiei nu duce la stingerea dreptului subiectiv, cererea de apărare a dreptului încălcat este primită spre examinare de către instanţă, indiferent de scurgerea termenului de prescripţie, pe motiv că raportul juridic civil nu poate fi examinat sub aspect de obiect al prescripţie extinctive. Menţionează că termenul de prescripţie se aplică de instanţă numai la cererea persoanei în a cărei favoarea a curs termenul de prescripţie, în faza pregătirii pricinii către dezbaterile judiciare, iar instanţa nu este în drept să propună uneia din părţi să aducă probe sau să facă explicaţii referitor la expirarea termenului de prescripţie.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Moldasig”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Moldasig” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Societăţii pe Acţiuni „Moldasig”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan