- Dosarul nr.
- 2ra-1219/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 mai 2013
- Părțile
- Bejan Elisaveta vs ÎS Fabrica de Sticlă
- Pe scurt
- Art. 86 al. 1 lit. d. Codul muncii
2ra-1219/13 — Restabilirea la lucru, încasarea salariului
dosarul nr. 2ra-1219/13 prima instanţă V. Clima instanţa de apel M. Antono, I. Secrieru, A.Panov ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bejan Elisaveta în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elisavetei Bejan împotriva Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă" mun. Chişinău privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Bejan Elisaveta şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.
Chişinău din 26 martie 2012 c o n s t a t ă La data de 26 mai 2011 Bejan Elisaveta a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S „Fabrica de sticlă" mun. Chişinău privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral. In motivarea acţiunii reclamanta Bejan Elizaveta a indicat că la data de 26 ianuarie 1984 a fost angajată în calitate de controlor la întreprinderea de Stat „Fabrica de Sticlă", mun.Chişinău, iar la data de 28 aprilie 2010, în temeiul ordinului ÎS „Fabrica de sticlă" mun.Chişinău nr.22, a fost concediată pentru necorespunderea muncii prestate din cauza stării de sănătate, conform art.86 al.(l) lit.d) Codul muncii.
Susţine reclamanta Bejan Elisaveta că ordinul de concediere este ilegal, dat fiindcă starea sănătăţii îi permitea să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, solicitând în acest sens un alt loc de muncă corespunzător certificatului medical. Solicită reclamanta - restabilirea la locul de muncă precedent în calitate de controlor la întreprinderea de stat „Fabrica de Sticlă" mun.Chişinău; 1 - încasarea din contul I.S „Fabrica de sticlă" mun.Chişinău a salariului neachitat pentru absenţa forţată de la serviciu începând cu data de 28 aprilie 2010; - încasarea unei compensaţii pentru prejudiciului moral cauzat în sumă totală de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 26 martie 2012 acţiunea a fost respinsă ca tardivă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Bejan Elisaveta şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Bejan Elisaveta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul Bejan Elisaveta în motivarea recursului a invocat aprecierea arbitrară a probelor de către instanţe. Intimatul ÎS „Fabrica de sticlă din Chişinău” prin referinţă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bejan Elisaveta este inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bejan Elisaveta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Instanţa de recurs găseşte necesar a menţiona că certificatul medical anexat la recurs nu poate justifica omiterea termenului de prescripţie stabilit de legislaţia muncii.
Astfel, prin certificatul în cauză se atestă că recurenta s-a aflat la tratament o lună de zile (25 aprilie 2011 – 25 mai 2011), pe cînd legislatorul a oferit angajatului un termen de un an(după modificarea articolului 355 Codul Muncii – 2 3 luni) pentru a depune cererea de chemare în judecată întru soluţionarea litigiului său. Recurenta nu a probat motivul omiterii termenului de prescripţie stabilit de lege, fapt ce denotă temeinicia hotărîrilor judecătoreşti privind respingerea acţiunilor ca tardivă. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).
Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bejan Elisaveta ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Bejan Elisaveta se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 3 4