2ra-1398/13 — Anularea ordinului de concediere

dosarul nr. 2ra-1398/13 prima instanţă: I.Polişciuc instanţa de apel: G.Vavrin, T.Dimitradi, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamar Chişcă-Doneva, Iurie Şumcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Blajenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Blajenco împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cimişlia Gaz” cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Valeriu Blajenco şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Leova din 28 mai 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 20 ianuarie 2011, Valeriu Blajenco s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cimişlia Gaz” cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul, Valeriu Blajenco a indicat că el a activat la filiala „Leova-Gaz” în calitate de director. Prin ordinul nr.242-p din 10 septembrie 2010 a SRL „Cimişlia-Gaz” „Cu privire la sancţionarea salariatului întreprinderii”, lui Valeriu Blajenco a fost aplicată sancţiunea disciplinară – concedierea, începînd cu 13 septembrie 2010. Prin ordinul nr.336-p din 15 noiembrie 2010 a SRL „Cimişlia-Gaz” „Cu privire la modificarea unui ordin”, a fost modificat ordinul nr.242-p din 10 septembrie 2010, indicînd data concedierii 15 noiembrie 2010. Consideră reclamantul că ordinele menţionate sunt ilegale, deoarece pîrîtul a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă, art.7, nu s-a respectat condiţiile individual de muncă pct.8 lit. c), privind anunţarea despre eliberarea reclamantului şi participarea comisiei speciale privind eliberarea directorilor filialelor.

Mai mult ca atît, reclamantul în timpul aflării în concediu medical a fost chemat la comitetul sindical, contrar prevederilor art. 86 alin.(2), art.9, art. 87 şi 10 al Codului muncii. S-a mai menţionat că începînd cu luna martie 2010, după schimbarea directorului SRL „Cimişlia-Gaz” , au fost mai multe controale tensionate, în urma cărora, la data de 06 mai 2010 , prin ordinul nr. 117-p a fost sancţionat pentru securitatea muncii şi prin ordinul nr.96-p din 15 aprilie 2010 a fost sancţionat cu a doua mustrare, din cauza neprofesionalismului specialiştilor filialei. De asemenea, reclamantul invocă că el nu se află în conflict de interese între SRL „Cimişlia-Gaz” şi „Leogaz Grup”, nu sînt întemeiate şi afirmaţiile de executare a unor lucrări de către filiala în lipsa licenţei.

Cere reclamantul, Valeriu Blajenco anularea ordinului nr.242-p din 10 septembrie 2010 a SRL „Cimişlia-Gaz” „Cu privire la sancţionarea salariatului întreprinderii”, anularea ordinului nr.336-p din 15 noiembrie 2010 a SRL „Cimişlia- Gaz” „Cu privire la modificarea unui ordin”, restabilirea la lucru în funcţia de director al filialei „Leova-Gaz”, or. Leova, încasarea salariului mediu lunar pentru lipsa forţată de la lucru începînd cu 10 septembrie 2010 pînă la restabilirea la lucru.

Ulterior, la 09 februarie 2011, reclamantul Valeriu Blajenco a depus cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat anularea ordinelor nr. 242-p din 10 septembrie 2010 şi 336-p din 15 noiembrie 2010 cu privire la eliberarea din funcţie, restabilirea în funcţie de director al filialei „Leova-Gaz”, începînd cu 10 septembrie 2010, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, începînd cu 10 septembrie 2010 pînă la data pronunţării hotărîrii de restabilire în funcţie, repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. A indicat că, în ordinul de concediere nu sunt indicate temeiurile de concediere prevăzute de art. 86 al Codului muncii, fiind indicate doar prevederile art. 9 al Codului munci ce se referă la obligaţiuni de bază a salariatului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 28 mai 2012, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 decembrie 2012, apelul declarat de Valeriu Blajenco a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 04 martie 2013, Valeriu Blajenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În special, s-a invocat că pe data de 10 septembrie 2010 cînd a fost emis ordinul de eliberare din funcţie recurentul se afla în concediu medical, la 15 noiembrie 2010 a fost emis ordinul nr.336-p cu privire la modificarea unui ordin, prin care s-a modificat ordinul nr.242-p din 10 septembrie 2010, îndicînd data concedierii 15 noiembrie 2010. Astfel, efect juridic de fapt are numai ordin din 15 noiembrie 2010, deoarece anume atunci recurentul a fost eliberat din funcţia deţinută din iniţiativa administraţie, iar la 15 noiembrie 2010, cînd a fost emis ordinul de eliberare din funcţie, vicedirectorul SRL „Cimişlia-Gaz”, Alexandru Corlăteanu, nu mai executa obligaţiile de director şi nu avea dreptul de a semna ordinul de eliberare.

De asemenea, contrar prevederilor pct.6.4 al Regulamentului despre filiala „Leova-Gaz” din 02 iunie 2004, recurentul a fost eliberat din funcţia fără acordul organului ierarhic superior, SA „Moldova-Gaz”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valeriu Blajenco, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Valeriu Blajenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Iurie Şumcov