2ra-203/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2ra-203/15 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cimişlia-Gaz” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cimişlia-Gaz” împotriva lui Gheorghe Pîslaru cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cimişlia-Gaz” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 04 mai 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 23 februarie 2010 SRL „Cimişlia-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Pîslaru cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că Gheorghe Pîslaru activează la SRL „Cimişlia- Gaz”, începând cu data de 15 martie 2005, fiind angajat în calitate de şofer-lăcătuş cat. II, la distribuţia gazului lichefiat, filiala „Cimişlia-Gaz” a SRL „Cimişlia-Gaz”. Menţionează că conform ordinului nr. 146-C „a” din 06 mai 2008, pârâtul a fost transferat în funcţia de şofer cat. I la SRL „Cimişlia-Gaz”, iar în baza ordinului nr. 202- C din 16 iunie 2008 el a fost numit prin cumul în funcţia de operator la staţia de alimentare. La 01 septembrie 2009 pârâtul a fost transferat în funcţia de conducător auto la filiala „Cimişlia-Gaz”. În baza ordinului nr. 254-p din 05 octombrie 2009, a fost eliberat din funcţia de şofer, fiind transferat ca funcţie de bază în funcţia de operator la staţia de alimentare filiala „Cimişlia-Gaz”.

Relatează că în procesul muncii, salariatul Gheorghe Pâslaru folosea automobilul de serviciu de model Great Wall Hover cu numărul de înmatriculare CMCG 777. Afirmă că pârâtul activând în calitate de şofer la 25 noiembrie 2008, conducând automobilul de model sus nominalizat nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, producând un accident rutier. 1 Susţine că în privinţa pârâtului a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei administrative în baza art. 124 alin. (1) CCA şi conform deciziei şefului poliţiei rutiere din 29 noiembrie 2008 i-a fost aplicată amendă în sumă de 200 lei. Invocă că, deşi conform deciziei menţionate s-a stabilit vina pârâtului în producerea accidentului rutier, la 18 decembrie 2008, SRL „Cimişlia-Gaz” a transferat SRL „Ontario-Service” 6000 lei pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie a automobilului Hover.

Afirmă că la 17 aprilie 2009, automobilul de model Great Wall Hover cu numărul de CM CG 777 condus de şoferul Gheorghe Pîslaru a fost din nou implicat într-un accident rutier, ca urmare în privinţa pârâtului a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei administrative în baza art. 124 alin. (1) CCA. Conform deciziei şefului poliţiei rutiere din 10 mai 2009 acesta a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o periodă de 2 luni. Ulterior, în baza hotărârii Judecătoriei Cimişlia din 29 mai 2009, sancţiunea aplicată i-a fost schimbată pe amendă administrativă. Relatează că în urma accidentului din 17 aprilie 2009, Gheorghe Pîslaru a reparat automobilul independent, reparaţia fiind efectuată necalitativ şi superficial.

La examinarea tehnică a automobilului nominalizat de către centrul specializat SRL „Elita-5” la 25 septembrie 2009, au fost depistate defecţiuni, înlăturarea cărora necesită suportarea cheltuielilor în sumă de 43158 lei. Indică că la 01 octombrie 2009 pârâtului i-au fost expediate copia actelor de defecţiune pentru cunoştinţă. De asemenea menţionează că prin Ordinul directorului SRL „Cimişlia-Gaz” nr. 82 din 07 octombrie 2009 a fost dispusă efectuarea anchetei de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului, cauzei apariţiei şi a persoanelor vinovate în cauzarea acestuia. Susţine că potrivit raportului privind rezultatele anchetei de serviciu, s-a stabilit vina şoferului Gheorghe Pîslaru în producerea defecţiunilor depistate la automobil, ca urmare a implicării automobilului din vina şoferului în 2 accidente rutiere.

Din actele de defecţiune eliberate de „Elita-5” au fost excluse defecţiunile, care ar fi putut să se producă în urma exploatării fireşti a automobilului. Remarcă că suma prejudiciului cauzat de către pârât conform actelor de defecţiune, constituie 31440 lei - sumă necesară pentru restabilirea stării tehnice a automobilului, iar conform facturii fiscale din 31 decembrie 2008 - 6000 lei, în total - 37440 lei. Indică că prin scrisoarea nr. 495 din 17 noiembrie 2009, lui Gheorghe Pîslaru i s-a făcut cunoştinţă cu rezultatele anchetei de serviciu şi i s-a propus să achite benevol prejudiciul cauzat angajatorului, însă pârâtul nu-şi recunoaşte vina în cauzarea prejudiciului. Solicită încasarea de la Gheorghe Pîslaru în beneficiul SRL „Cimişlia-Gaz” a sumei de 37440 lei în contul recuperării prejudiciului cauzat şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 04 mai 2012 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Cimişlia-Gaz” şi menţinută hotărârea primei instanţe. 2 La 27 noiembrie 2014 SRL „Cimişlia-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că instanţele nu au aplicat legea care urma a fi aplicată speţei, şi anume art. 338 alin. (1) lit. c) din Codul muncii. Consideră că prima instanţă nu a constat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii.

Afirmă că instanţa nu a reţinut circumstanţa că salariatul Gheorghe Pîslaru a încălcat regulile de circulaţie rutieră şi a deteriorat automobilul, ceea ce implică necesitatea de a fi aplicate prevederile art. 338 alin. (1) lit. c) Codul muncii. Inclusiv este eronată afirmaţia că Gheorghe Pîslaru, fiind chiar sancţionat contravenţional, nu a cauzat intenţionat prejudiciul, fără a lua pe deplin în calcul că este demonstrată vinovăţia sa prin procesul verbal de sancţionare contravenţională. Cu referire la art. 1403 alin. (1) şi alin. (2) din Codul civil, conform cărui comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie de prepusul său în funcţiile care i s-au încredinţat, susţine că comitentul conservă dreptul de regres contra prepusului.

Consideră că este incorectă afirmaţia instanţei de apel precum că la materialele dosarului nu este prezent actul de predare-primire a unităţii de transport, el fiind anexat în prima instanţă la materialele dosarului. Astfel, invocă că instanţa de apel nu a apreciat toate probele anexate la materialele dosarului. Susţine că prima instanţă nu a apreciat circumstanţele importante ale pricinii civile, a omis de a aprecia probele SRL „Cimişlia-Gaz” din dosar ceea ce conform art. 432 alin. (4) CPC constituie apreciere arbitrară a probelor.

Menţionează că decizia motivată a instanţei de apel a fost recepţionată la 29 octombrie 2014, fapt confirmat prin semnătura reprezentantului SRL „Cimişlia-Gaz” pe coperta dosarului şi prin lipsa la materialele dosarului a unei dovezi referitor la înmânarea sau primirea anterioară acestei date a copiei deciziei din 29 octombrie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 20 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 218), iar ultimul susţine că a recepţionat-o la 29 octombrie 2014. Alte date la materialele dosarului lipsesc.

Prin urmare, la caz se constată că recurentul a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 3 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Cimişlia-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Cimişlia- Gaz”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Cimişlia-Gaz” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cimişlia-Gaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4