1ra-656/2024 — Art. 264 alin. 1 CP

Daniel Gavliuc s-a născut în anul 1997 în r-nul Anenii Noi. El a fost a fost apărat de avocații Constantin Bosîi și Ludmila Grozova.

Daniel Gavliuc a fost învinuit că, la 18 februarie 2019, conducând automobilul „BMW” în mun. Chișinău, pe șos. Hîncești, a traversat intersecția cu strada Spicului la semnalul roșu al semaforului și a tamponat automobilul „Toyota Prius”, condus regulamentar de Daria Spînu. În urma accidentului, lui Daria Spînu i-au fost cauzate leziuni corporale medii. Fapta a fost încadrată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal (încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere care a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale).

Conform raportului de expertiză judiciară din 18 octombrie 2019, Dariei Spînu i-au fost cauzate: fractura cominutivă a ambelor ramuri ale osului ischiatic pe stânga, cu deplasarea fragmentelor osoase; fractura masivului sacral stânga, cu lezarea orificiilor sacrale I-III pe stânga și deplasarea fragmentelor; fractura osului pubic pe stânga, cu deplasarea fragmentelor; hematom retropubic pe stânga; plaga contuza - scalpantă regiune frontală pe stânga. Aceste leziuni condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

La 19 mai 2021, Daria Spînu a înaintat o acțiune civilă împotriva lui Daniel Gavliuc, solicitând încasarea prejudiciului material de 195.849 de lei, a prejudiciului moral de 300.000 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică de 10.000 de lei (f.d. 1-3, vol. II).

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 27 iunie 2022, Daniel Gavliuc a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 240 de ore. El a fost liberat de executarea pedepsei în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. Instanța a admis parțial acțiunea civilă și a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a 40.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a 5.000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. Pretenția privind repararea prejudiciului material a fost admisă în principiu. Potrivit sentinței, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, prima instanță a 1 reținut că părții vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice, stres, dureri și disconfort. Instanța a ținut cont de consecințele faptei și de urmările vătămărilor corporale, precum și de criteriul echității, potrivit căruia despăgubirea trebuie să fie justă, rațională și suficientă, fără a fi exagerată.

La 11 iulie 2022, partea civilă Daria Spînu a declarat apel, solicitând admiterea integrală a acțiunii civile. Ea a criticat admiterea în principiu a acțiunii civile privind prejudiciul material, susținând că instanța nu a examinat probele prezentate și a lăsat nejustificat stabilirea cuantumului despăgubirilor în competența instanței civile. De asemenea, despăgubirea pentru daunele morale este nejustificat de mică. Instanța nu a ținut cont că partea civilă a avut nevoie de îngrijiri medicale o perioadă de aproximativ șase luni, dintre care patru luni le-a petrecut imobilizată la pat. Mai mult, datorită accidentului rutier, partea civilă invocă că a fost nevoită să amâne planurile de concepere a unui copil.

La 14 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul. În privința prejudiciului moral, curtea de apel a reținut că prima instanță a ținut cont de caracterul și gravitatea suferințelor, de gradul de vinovăție al autorului și de personalitatea inculpatului, apreciind că suma de 40.000 de lei constituie o despăgubire echitabilă. Curtea de apel a apreciat că suma solicitată de 300.000 de lei este exagerată, iar despăgubirea de 40.000 de lei constituie o compensare echitabilă a suferințelor fizice ale părții vătămate.

La 12 aprilie 2024, avocatul Mihail Mișcoi, în interesele Dariei Spînu, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală. Acesta a susținut că despăgubirea de 40.000 de lei pentru prejudiciul moral este disproporționată în raport cu gravitatea leziunilor, intervențiile chirurgicale, durata tratamentului și a recuperării, suferințele fizice și psihice, precum și consecințele traumatismelor asupra planurilor părții vătămate de a concepe un copil. Avocatul a criticat motivarea hotărârilor, considerând că instanțele nu au justificat suficient acordarea unei despăgubiri inferioare sumei de 300.000 de lei.

Urmărirea penală a fost pornită la 14 martie și s-a terminat la 31 octombrie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 05 noiembrie 2019 – 27 iunie 2022. Instanța de apel a examinat cauza între 12 august 2022 și 14 februarie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 24 mai 2024, și repartizat judecătorului Anatolie Țurcan, ulterior fiind repartizată repetat judecătorului Ghenadie Eremciuc. După încetarea transferului ultimului la Curtea Supremă de Justiție, la 12 august 2026, cauza a fost repartizată judecătorului raportor Sergiu Stratan.

La 24 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. Instanța nu a primit vreo referință.

Articolul 2037 Cod Civil prevede următoarele: „Articolul 2037. Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral (1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Avocatul Mihail Mișcoi a invocat temeiurile de recurs specificate la art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală. Argumentele formulate vizează cuantumul prejudiciului moral și pretinsa insuficiență a motivării hotărârilor contestate. Recurentul nu a explicat în ce mod admiterea recursului ar determina schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție. De asemenea, recurentul nu a indicat în mod concret vreo eroare în evaluarea 3 probatoriului ori în raționamentul instanței cu privire la stabilirea prejudiciului moral, limitându-se la invocarea formală a art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, fără a dezvolta o critică de fond. Aceste argumente vor fi analizate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală (interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie).

Partea vătămată a solicitat în prima instanță acordarea sumei de 300.000 de lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentului cauzat de Daniel Gavliuc. Prima instanță a admis parțial cererea și a stabilit suma de 40.000 de lei, iar această soluție a fost menținută de instanța de apel.

Daria Spînu a suferit un prejudiciu moral ca urmare a cauzării leziunilor corporale medii (mutatis mutandis, hotărârea CtEDO Guja v. Moldova, 2008, § 101). În asemenea situații, întrebarea nu este cu privire la existența prejudiciului moral, ci a întinderii acestuia.

Conform art. 2037 Cod civil, instanța de judecată stabilește cuantumul prejudiciului moral în funcție de natura și gravitatea acestuia, de gradul de vinovăție al autorului, dacă aceasta este o condiție pentru răspundere, și de cât de mult poate această despăgubire să aducă satisfacție echitabilă victimei. Alin. (3) al acestui articol de asemenea prevede că suma acordată în cazuri comparabile ar trebui să fie acordat împrejurărilor similare.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a considerat că sumele de 25.000 de lei (cauza nr. 1ra-659/2023) și 50.000 de lei (cauza nr. 1ra-85/2023), pentru prejudiciul moral cauzat prin leziuni corporale medii produse în accidente rutiere, nu sunt excesiv de mici. În cauza nr. 1ra-1564/2023, Curtea Supremă de Justiție a apreciat că suma de 10.000 de lei acordată pentru vătămări corporale medii produse într-un accident rutier este prea mică, majorând despăgubirea la 40.000 de lei, având în vedere suferințele fizice și psihice cauzate victimei și durata procesului de recuperare. În acea cauză, partea vătămată susținea că a suferit dureri fizice intense, provocate de fracturarea a trei coaste. Leziunile au determinat o dereglare de lungă durată a stării de sănătate, fiind încadrate drept vătămări corporale medii. Ca urmare a acestor leziuni, partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale și a fost internată în spitalul raional timp de 14 zile. După externare, a urmat o perioadă îndelungată de reabilitare, întâmpinând dificultăți respiratorii și de mișcare.

Prin fapta infracțională Dariei Spînu i-au fost cauzate leziuni care au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată, fiind calificate ca vătămare corporală medie (vezi para. 3). Partea vătămată a fost internată în instituția medicală în perioada 18 februarie 2019 - 26 februarie 2019 (f.d. vol.2, f.d. 14). Potrivit extrasului medical, la externarea din instituția medicală, Dariei Spînu i s-a recomandat regim la pat. Certificatul medical de la locul de muncă, confirmă aflarea părții vătămate în concediu medical în perioada februarie - iunie 2019 (vol. 4 2, f.d. 13). Celelalte înscrisuri medicale anexate la materiale dosarului confirmă adresările frecvente la diferite instituții medicale pentru consultații ce par a fi în legătură cauzală cu urmările accidentului rutier. Aceste consecințe ale accidentului rutier sunt asemănătoare ca intensitate cu cele suportate de partea vătămată în cauza nr. 1ra-1564/2023. Deși avocatul invocă gravitatea leziunilor, intervențiile chirurgicale, durata recuperării și consecințele accidentului asupra planurilor părții vătămate de a concepe un copil, despăgubirea pentru dauna morală acordată în această cauză nu este în mod vădit disproporționată cu despăgubirile acordate de Curtea Supremă de Justiție în cazuri similare. Prin urmare recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Mihail Mișcoi împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Sergiu Stratan 5