1ra-825/2024 — Art. 264 alin. 3 lit. b CP

Oleg Pavliușceco s-a născut în anul 1976 în mun. Chișinău. El a fost apărat de avocații Dumitru Malesenco, Valeriu Astafiev și Ana Sofroni.

Oleg Pavliușcenco a fost învinuit că, la 22 decembrie 2018, în jurul orei 08:55, în timp ce conducea automobilul de model „Nissan Primera” pe traseul M- 5, km 127+500, în apropierea satului Corlăteni, raionul Rîșcani, în direcția raionului Rîșcani, fiind obligat să respecte regulile de circulație rutieră și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, nu a ținut cont de starea sa psihofiziologică, de condițiile climaterice nefavorabile și de situația rutieră concretă, carosabilul fiind lunecos. El nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile drumului și, pierzând controlul asupra vehiculului, a ieșit pe banda destinată circulației din sens opus. Ca urmare, a tamponat automobilele de model „Daewoo Espero”, condus de Valeriu Bagrin, „Dacia Logan”, condus de Mihail Său, în salonul căruia se aflau trei pasageri, și „Ford Transit”, condus de Gheorghe Gașpar. În rezultatul accidentului rutier, Nicolae Dascal și Alexandr Pripa au suferit vătămări corporale medii, Mihail Său și Ivan Droneac vătămări corporale ușoare, iar Agafia Său a decedat la fața locului, în urma vătămărilor corporale grave, periculoase pentru viață, care i-au fost cauzate. Acțiunile lui Oleg Pavliușcenco au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 19 decembrie 2023, prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, Oleg Pavliușcenco a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și condamnat la cinci ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Instanța a admis acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Alexandru Său, și a dispus încasarea de la condamnat, în beneficiul acestuia, a sumei de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. Acțiunea civilă formulată de Mihail Său, privind repararea prejudiciului material și moral, a fost admisă în principiu, urmând ca instanța să se pronunțe asupra acesteia în cadrul procedurii civile.

Instanța a reținut că, la data comiterii infracțiunii, 22 decembrie 2018, sancțiunea prevăzută de legea penală pentru fapta imputată era închisoarea de la trei la șapte ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar 1 potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea se încadra în categoria celor grave. Constatând vinovăția inculpatului și inexistența temeiurilor de liberare de răspundere penală, instanța a procedat la individualizarea pedepsei, având în vedere lipsa antecedentelor penale, caracterizarea pozitivă și situația personală a acestuia, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea pedepsei cu închisoarea.

La 29 decembrie 2023 și 04 ianuarie 2024 avocații Valeri Astafiev și Dumitru Malesenco, în interesele lui Oleg Pavliușcenco au declarat apel. Avocații au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

La 02 ianuarie 2024, adjunctul procurorului-șef al Procuraturii raionului Rîșcani, Olga Gagauș a declarat apel. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Oleg Pavliușcenco să fie condamnat la șapte ani de închisoare și admiterea integrală a acțiunilor civile.

La 27 martie 2024, Curtea de Apel Bălți a respins apelul procurorului și a admis apelurile avocaților. Instanța de apel a casat parțial sentința și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care executarea pedepsei stabilite de instanța de fond, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de trei ani. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că prima instanță nu a aplicat pe deplin criteriile de individualizare, nevalorificând circumstanțele personale ale inculpatului și caracterul imprudent al faptei. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere gravitatea infracțiunii, consecințele produse, lipsa antecedentelor, caracterizarea pozitivă și recunoașterea vinovăției în apel ca circumstanță atenuantă, fără circumstanțe agravante. Prejudiciul a fost parțial reparat, iar părțile vătămate și apărătorii lor au susținut aplicarea pedepsei cu suspendare conform art. 90 Cod penal, neavând pretenții suplimentare. Decizia motivată a fost pronunțată la 30 aprilie 2024.

La 21 iunie 2024, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. El solicită casarea deciziei și menținerea sentinței în latura pedepsei penale. Potrivit procurorului vinovăția condamnatului a fost pe deplin stabilită, iar scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea. Instanța de apel a motivat în mod eronat soluția privind modalitatea de executare a pedepsei, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, care nu respectă principiul proporționalității, având în vedere gravitatea faptei comise și consecințele produse. Procurorul consideră că recunoașterea vinovăției de către condamnat în fața instanței de apel a avut ca scop obținerea unei pedepse mai blânde, în condițiile în care sentința a fost contestată inclusiv de procuror, care a solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre, astfel încât să fie evitată privarea reală de libertate. De asemenea, recunoașterea vinovăției a fost determinată și de solicitarea condamnatului de a nu-i fi aplica pedeapsa complementară. 2

La 04 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat părților depunerea referinței la recurs, dar nu a primit nicio referință.

La 16 decembrie 2024, avocatul Dumitru Malesenco a anexat la materialele cauzei declarațiile scrise ale părților vătămate, Alexandr Său și Mihail Său, prin care au indicat că nu au pretenții materiale sau morale față de condamnat și au solicitat ca în privința acestuia să nu fie aplicată pedeapsa închisorii.

Urmărirea penală a fost pornită la 22 decembrie 2018 și s-a terminat la 04 aprilie 2019. În prima instanță cauza penală a fost examinată în perioada 04 aprilie 2019-19 decembrie 2023. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 11 ianuarie 2024-30 aprilie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 04 iulie 2024.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Procurorul a invocat ca temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedura penală. El contestă în principal pedeapsa stabilită inculpatului, pe care o consideră prea blândă. Orice critică adusă pedepsei aplicate de judecător trebuie să fie examinată conform art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. O interpretare care ar permite examinarea motivării pedepsei conform pct. 6) ar face ca pct. 5) să devină inaplicabil, ceea ce este inadmisibil (încheierea nr. 1ra- 738/2024, § 21). Prin urmare, argumentele recursului referitoare la individualizarea pedepsei vor fi examinate doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Procurorul nu a menționat în recurs prevederile legale care au fost încălcate de către instanța de apel atunci când a stabilit pedeapsa cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea. Completul de judecată subliniază că pedeapsa a fost stabilită în limitele prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar alegerea tipului și modalității de executare a pedepsei, inclusiv aplicarea art. 90 Cod penal, intră în discreția judecătorului. Instanța poate admite recursul în temeiul pct. 5) doar atunci când nu sunt întrunite condițiile legale pentru individualizarea pedepsei aplicate. Asemenea argumente nu au fost invocate în recurs. Prin urmare, recursul este inadmisibil, deoarece nu 3 se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50).

Din considerentele menționate mai sus, recursul este vădit neîntemeiat și, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Valeriu Dubăsari, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 27 martie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Ghenadie Eremciuc Alexandru Negru 4