1rh-8/2026 — Art. 313 CPP

La 28 septembrie 2018, avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele lui Igor Bogos, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, a adresat instanței de judecată o plângere prin care solicita obligarea Procurorului General să examineze plângerea sa din 14 august 2018 în conformitate cu art. 274 Cod de procedură penală. În plângerea din 14 august 2018, el a solicitat Procurorului General să înceapă urmărirea penală în privința procurorului Marcel Dumitraș și a inspectorilor judecători Ioana Chironeț și Sveatoslav Moldovan pentru comiterea infracțiunilor de depășire a atribuțiilor și neglijență în serviciu. Nicolae Daniliuc a fost informat că plângerea depusă nu poate fi examinată prin prisma art. 274 Cod de procedură penală, deoarece nu întrunește condițiile prevăzute de art. 263 alin. (7) Cod de procedură penală (refuzul lui Daniliuc de a confirma plângerea prin semnătura proprie).

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 12 aprilie 2019, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța a stabilit că procuratura corect s-a limitat la eliberarea unui răspuns pe marginea plângerii depuse. Circumstanțele descrise de petiționar nu determină emiterea unei ordonanțe.

La 15 aprilie 2019, avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele lui Igor Bogos, a depus recurs împotriva încheierii din 12 aprilie 2019. El a invocat că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale și nemotivat a respins plângerea.

La 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul, ca inadmisibil. Ea a constatat că încheierea contestată prin prisma art.313 alin. (6) Cod de procedură penală este irevocabilă și nu poate fi atacată cu recurs.

La 30 aprilie 2025, Nicolae Daniliuc, în numele lui Igor Bogos, a semnat și a depus o cerere de revizuire a deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019. El și-a întemeiat pretențiile pe art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală și a invocat că decizia adoptată este neconstituțională, ilegală și contravine normelor de drept internațional. A indicat că o încheiere de refuz de a începe urmărirea penală nu poate fi irevocabilă, fiind lipsit de dreptul la un recurs efectiv. El nu are încredere în sistemul de justiție național și se va adresa la CEDO. 1

La 09 februarie 2026, Curtea de Apel Centru a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Instanța de apel a reținut că motivele indicate în cerere nu se încadrează în temeiurile prevăzute exhaustiv în art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Ea a constatat că cererea de revizuire nu vizează aspecte de fond ale unei cauze penale, nu se invocă existența unei sentințe irevocabile, nici circumstanțe care să ridice suspiciuni privind legalitatea sau temeinicia unei hotărâri de condamnare. Revizuirea se referă la verificarea actelor organului de urmărire penală, deja examinate prin decizie irevocabilă de Curtea de Apel Chișinău în procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală.

La 04 martie 2026, Igor Bogos și Nicolae Daniliuc au depus recurs la Curtea Supremă de Justiție. Ei au solicitat casarea încheierii din 09 februarie 2026 și trimiterea cauzei la rejudecare. În recurs au reiterat argumentele invocate în cererea de revizuire. Suplimentar, ei au indicat că instanța de judecată a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 458 alin. (1) Cod de procedură penală, ori, potrivit acestei norme, toate hotărârile judecătorești irevocabile sunt supuse revizuirii.

La 09 aprilie 2026, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul lui Nicolae Daniliuc și a respins recursul lui Igor Bogos împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 09 februarie 2026. Cu referire la recursul avocatului Nicolae Daniliuc, instanța a notat că lui Nicolae Daniliuc i-a fost retras dreptul de exercitare a profesiei de avocat, iar conform Listei avocaților cu drept de exercitare a profesiei de avocat publicate pe pagina web a Ministerului Justiției, activitatea avocatului Nicolae Daniliuc a fost încetată la 16 iulie 2024. Prin urmare, la 04 martie 2026, Nicolae Daniliuc nu mai deținea dreptul de a exercita profesia de avocat și nu avea dreptul să depună recurs în numele lui Igor Bogos. Cu referire la recursul lui Igor Bogos, instanța a subscris motivării curții de apel că circumstanțele invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute de lege pentru revizuire. Argumentele invocate în cererea de revizuire au fost examinate, iar dezacordul recurentului cu motivarea hotărârii nu constituie temei de casare.

La 21 aprilie 2026, Igor Bogos și „avocatul” Nicolae Daniliuc au depus o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) și 3) din Codul de procedură penală, solicitând casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 09 aprilie 2026, cu examinarea în fond a cererii de recurs. În motivarea cererii, ei au invocat deficiențele compunerii completului de judecată care a adoptat decizia din 09 aprilie 2026, afirmând că judecătorul Alexandru Negru a fost transferat și numit de Consiliul Superior al Magistraturii, contrar art. 116 alin. (2) din Constituție și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție. În acest context, în temeiul art. 12¹ din Codul de procedură civilă, a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții 2 Supreme de Justiție, susținând că cele două legi organice reglementează diferit modul de numire a judecătorilor Curții Supreme de Justiție.

Potrivit cererii, instanța de recurs a reținut neîntemeiat că în cererea de revizuire nu ar fi fost invocate temeiurile prevăzute de art. 458 din Codul de procedură penală, arătând că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019 cererea sa de recurs a fost declarată inadmisibilă, pe motiv că încheierile judecătorului de instrucție nu pot fi contestate cu recurs. În același timp, în cauze similare aceeași instanță a examinat în fond asemenea recursuri, ceea ce, în opinia sa, atestă existența a două hotărâri irevocabile ireconciliabile. Autorii cererii de revizuire au contestat temeiul pentru care recursul avocatului Nicolae Daniliuc a fost declarat inadmisibil, arătând că acesta a semnat cererea de recurs din 04 martie 2026 în calitate de apărător, iar nu în nume propriu, în calitate de recurent. Ei au menționat că ordinul Ministrului Justiției de retragere a licenței de exercitare a profesiei de avocat a fost contestat în instanța de judecată și că, potrivit art. 140 din Codul administrativ, actul nu ar fi dobândit puterea lucrului decis și, prin urmare, nu ar produce efecte juridice.

Conform art. 458 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii. Această dispoziție nu poate fi interpretată izolat, ca incluzând orice act procedural denumit „hotărâre”, „decizie” sau „încheiere”. Domeniul ei de aplicare rezultă din interpretarea sistematică a art. 458–462 Cod de procedură penală și din finalitatea revizuirii.

Revizuirea este o cale extraordinară de retractare destinată înlăturării unei erori care afectează soluția irevocabilă asupra fondului procesului penal. Ea nu constituie o cale generală de reexaminare a fiecărui incident procedural soluționat irevocabil. Această concluzie rezultă și din art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit căruia cererile întemeiate pe art. 458 alin. (3) pct. 1)–4) sunt de competența instanței care ultima s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Referirea expresă la „fondul cauzei” delimitează obiectul revizuirii: hotărârea contestată trebuie să conțină sau să mențină o soluție asupra fondului procesului penal, iar nu doar să rezolve o chestiune procedurală ori de admisibilitate.

Art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală instituie o cale specială de control al încheierii prin care este respinsă cererea de revizuire. Această încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, cu excepția încheierilor pronunțate de Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, legea a prevăzut pentru 3 încheierea de respingere a cererii de revizuire o singură cale de control – recursul – și a stabilit expres momentul la care acest control încetează. După soluționarea recursului, hotărârea instanței de recurs nu poate genera o nouă procedură de revizuire având ca obiect exclusiv legalitatea examinării cererii anterioare de revizuire. În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că revizuirea poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei – condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal – și nu împotriva încheierilor prin care sunt soluționate chestiuni procedurale (decizia nr. 1r-15/2023, §§ 8.3–9).

În același sens, Curtea Supremă de Justiție a explicat că, în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, pot fi revizuite hotărârile irevocabile referitoare la latura penală și, după caz, la latura civilă a cauzei. Un act de dispoziție prin care nu s-a condamnat, achitat sau încetat procesul penal nu constituie un asemenea obiect (decizia nr. 1r-23/2025 din 09 octombrie 2025, §§ 12–15).

În prezenta cauză, încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 12 aprilie 2019 a fost pronunțată în procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală. Instanța nu a soluționat o acuzație penală și nu a stabilit vinovăția sau nevinovăția vreunei persoane. Ea a verificat numai legalitatea răspunsului procuraturii la sesizarea depusă. Nici hotărârile pronunțate ulterior nu au schimbat natura acestei proceduri. Curtea de Apel Chișinău a soluționat admisibilitatea recursului, Curtea de Apel Centru admisibilitatea primei cereri de revizuire, iar Curtea Supremă de Justiție legalitatea respingerii acesteia. Decizia din 09 aprilie 2026 nu conține și nu menține o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Prin urmare, decizia Curții Supreme de Justiție din 09 aprilie 2026 a închis controlul prevăzut de art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală asupra primei cereri de revizuire și nu este susceptibilă de revizuire. Admiterea unei soluții contrare ar permite ca fiecare hotărâre de respingere a unei cereri de revizuire să fie atacată printr-o nouă revizuire, iar hotărârea pronunțată asupra acesteia – printr-o altă cerere. O asemenea succesiune circulară nu este prevăzută de lege și ar transforma revizuirea într-o cale repetată de atac.

Invocarea art. 458 alin. (3) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală nu înlătură acest impediment. Pretinsele neregularități privind transferul temporar al unui judecător constituie critici juridice referitoare la compunerea completului, iar nu circumstanțe noi de fapt capabile să schimbe o soluție asupra fondului cauzei penale. Nici existența unor soluții diferite în alte cauze privind contestarea încheierilor emise în procedura art. 313 Cod de procedură penală nu reprezintă hotărâri irevocabile care nu se pot concilia. Practica judiciară diferită nu intră sub incidența art. 458 alin. (3) pct. 3). Acest temei presupune hotărâri referitoare la aceleași fapte și persoane, ale căror dispozitive se exclud reciproc (decizia nr. 1r-15/2023, § 8.3). 4

Prin urmare, decizia Curții Supreme de Justiție din 9 aprilie 2026, pronunțată asupra recursului împotriva încheierii de inadmisibilitate a unei cereri de revizuire referitoare la procedura art. 313 Cod de procedură penală, nu este susceptibilă de revizuire. Cererea din 21 aprilie 2026 este inadmisibilă din cauza lipsei unui obiect permis de art. 458 Cod de procedură penală.

Cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 este, de asemenea, inadmisibilă. Norma contestată nu este determinantă pentru soluționarea condiției prealabile examinate în prezenta procedură – existența unei hotărâri susceptibile de revizuire. Excepția de neconstituționalitate nu poate crea un obiect al revizuirii pe care legea procesuală nu îl prevede.

Cu titlu suplimentar, completul notează că activitatea de avocat a lui Nicolae Daniliuc a încetat la 16 iulie 2024. La data depunerii prezentei cereri, acesta nu avea calitatea de apărător și nu putea formula acte procesuale în numele lui Igor Bogos. Simpla contestare a unui act administrativ nu restabilește calitatea de avocat în lipsa unei hotărâri sau măsuri prin care efectele actului au fost suspendate ori înlăturate. Cererea este însă semnată și de Igor Bogos, motiv pentru care a fost examinată în privința acestuia.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 6), art. 461 alin. (1) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Igor Bogos și „avocatul” Nicolae Daniliuc. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Sergiu Stratan 5