1rh-9/2026 — Art. 264-1 alin. 1 CP

Eugeniu Bahu s-a născut în anul 1977 în mun. Chișinău. El a fost învinuit în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal (conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat).

Eugeniu Bahu a fost învinuit că, la 24 februarie 2024, fiind posesor al permisului de conducere cu categoria „B”, după ce a consumat băuturi alcoolice, a urcat la volanul automobilului „Opel Vectra” și a condus pe drumul public din mun. Chișinău. El a fost stopat și supus examinării medicale unde s-a stabilit că avea concentrația de alcoolemie în sânge de 1,40 g/1, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat. Acțiunile lui au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal.

În prima instanţă, cauza a fost examinată conform art. 364¹ Cod de procedură penală. La 21 mai 2024, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Eugeniu Bahu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate. El a fost condamnat la 170 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității și anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

La 25 mai 2024, avocatul Ivan Talpiș, în numele lui Eugeniu Bahu, a declarat recurs. El a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei la rejudecare. Recurentul a invocat încălcarea dreptului inculpatului la interpret și omisiunea instanței de a lua în considerare declarațiile inculpatului și a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea.

La 16 decembrie 2024, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul. Instanța a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate, inclusiv a testului de alcoolemie cu rezultatul de 1,40 g/l. Pedeapsa a fost individualizată corect, iar anularea dreptului de a conduce mijloace de transport în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal este o pedeapsă obligatorie. Circumstanțe excepționale care să determine aplicarea art. 79 Cod penal, în vederea excluderii pedepsei complementare sub formă de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport, nu au fost stabilite.

La 20 martie 2025, Eugeniu Bahu a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. El a solicitat casarea sentinței și a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei. Recurentul a invocat că, după ce a depus cererea de a face cunoştinţă cu materialele 1 cauzei penale și eliberarea deciziei, a constatat că semnătura sa a fost falsificată în mai multe acte procesuale din 24 februarie 2024, inclusiv în cererea adresată Poliţiei, în procesul-verbal privind constatarea conducerii automobilului în stare de ebrietate alcoolică, în procesul-verbal de înlăturare de la conducerea automobilului şi în îndreptarea la instituția medico-sanitară. El a mai invocat că în procesul-verbal al ședinţei de judecată, semnat de grefier și judecător, au fost introduse informații false, în special la pretinsa declarație a sa că înțelege limba de stat şi acceptă examinarea cauzei fără interpret. Recurentul a indicat că aceste mențiuni nu corespund cu înregistrarea audio. Dreptul său la interpret a fost încălcat, ședinţa s-a desfășurat în lipsa interpretului. El a invocat existenţa unor divergenţe între procesul-verbal şi înregistrarea audio, susţinând că o parte esenţială a înregistrării, inclusiv conversaţia din timpul pauzei, a fost ştearsă de grefier. Această parte a înregistrării reprezenta proba principală privind solicitarea interpretului și a fost determinantă pentru concluziile instanţei de apel în hotărârea din 16 decembrie 2024. El a mai invocat că procurorul ar fi prezentat o legitimaţie fără ștampilă cu stema de stat, iar instanţa ar fi ignorat prevederile Legii nr. 32/2013 privind Stema de Stat a Republicii Moldova.

La 17 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru a respins cererea de revizuire. Instanța a examinat cererea prin prisma temeiului prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Ea a concluzionat că motivele invocate nu se circumscriu noțiunii de „circumstanțe noi sau recent descoperite”. Aspectele invocate vizează critici privind modul de apreciere a probelor, interpretarea unor acte procedurale și consemnările din procesul-verbal al ședinței de judecată, elemente deja supuse controlului judiciar în etapa recursului. Pretinsele neconcordanțe dintre procesul-verbal și înregistrările audio, precum și afirmațiile privind erorile în procesele-verbale din 24 februarie 2024, nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanțelor anterior și nu sunt apte să modifice fundamentul probator al hotărârii definitive. Simpla invocare a unor discrepanțe între înregistrări și consemnările grefierului, în lipsa unei expertize tehnice sau a unui alt mijloc de probă obiectiv, nu constituie circumstanță nouă. Criticile privind legitimația procurorului, statutul interpretului sau presupuse nereguli ale organelor de urmărire penală nu reprezintă circumstanțe noi, ci aspecte ce urmau a fi invocate în cursul judecării cauzei și valorificate în recurs, etapă în care s-a exercitat controlul jurisdicțional asupra legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe. Revizuentul nu a prezentat elemente noi, veritabile, apte să creeze îndoieli obiective asupra corectitudinii hotărârii atacate. Cererea se întemeiază pe afirmații generale și reinterpretări ale circumstanțelor deja examinate.

La 15 decembrie 2025, avocatul Iurie Bucliș, în numele lui Eugeniu Bahu, a declarat recurs. El a solicitat repunerea în termen, casarea încheierii și trimiterea cauzei la rejudecare. Recurentul a reiterat argumentele formulate anterior în cererea de revizuire. El a invocat caracterul esențial al încălcărilor descrise, impactul acestora asupra soluției adoptate și incidența dispozițiilor art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Potrivit recursului, instanța ar fi respins 2 cererea de revizuire fără o examinare obiectivă și efectivă a argumentelor invocate. Referitor la manipularea procesului-verbal al ședinței și a înregistrării audio realizate de prima instanță și lipsa unei expertize tehnice sau a altor mijloace de probă care să confirme existența unor intervenții ori neregularități în actele oficiale, recurentul a susținut că persoana condamnată nu dispune de posibilitatea reală de efectuare a unei expertize, însă, în eventualitatea rejudecării cauzei, ar putea solicita noului complet administrarea unei astfel de probe.

La 12 martie 2026, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul, ca fiind depus peste termen. Ea a reținut că avocatul Iurie Bucliș a fost desemnat din oficiu (prin CNAJGS) la 25 septembrie 2025, la cererea condamnatului Eugeniu Bahu, înainte de pronunțarea încheierii instanței de apel. În virtutea obligației profesionale de diligență, avocatul trebuia să se intereseze de soarta cauzei, or termenul de recurs pentru apărător a început să curgă din momentul publicării hotărârii pe portalul instanțelor de judecată. Faptul că condamnatul a recepționat fizic copia încheierii la o dată ulterioară nu întrerupe termenul de atac calculat pentru avocat.

La 07 aprilie 2026, condamnatul Eugeniu Bahu a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de revizuire, formulată în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. El solicită casarea încheierii din 12 martie 2026 a Curţii Supreme de Justiție și reluarea examinări recursului împotriva încheierii din 17 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Condamnatul susține că a luat cunoștință de decizia instanței de apel la data de 05 decembrie 2025. Ulterior, el s-a adresat avocatului Iurie Bucliș (desemnat din oficiu de CNAJGS) și i-a transmis materialele cauzei. Astfel, avocatul respectiv nu a avut calitatea de apărător în faza anterioară și nu a participat la judecarea cauzei în instanța de apel, deci el a devenit participant la proces la 05 decembrie 2025, neavând dreptul de a contesta încheierea.

Urmărirea penală a fost pornită la 01 martie 2024 și s-a terminat în 25 martie 2024. Prima instanță a examinat cauza între 02 aprilie și 21 mai 2024. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 21 iunie - 16 decembrie 2024, 02 mai – 17 noiembrie 2025. Curtea Supremă de Justiție a examinat cauza în perioada 30 decembrie 2025 - 12 martie 2026. Dosarul a ajuns din nou la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea cererii de revizuire la 22 mai 2026.

Conform art. 458 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii. Această dispoziție nu poate fi interpretată izolat, ca incluzând orice act procedural denumit „hotărâre”, „decizie” sau „încheiere”. Domeniul ei de aplicare rezultă din interpretarea sistematică a art. 458–462 Cod de procedură penală și din finalitatea revizuirii.

Revizuirea este o cale extraordinară de retractare destinată înlăturării unei erori care afectează soluția irevocabilă asupra fondului procesului penal. Ea nu constituie o cale generală de reexaminare a fiecărui incident procedural soluționat irevocabil. Această concluzie rezultă și din art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit căruia cererile întemeiate pe art. 458 alin. (3) pct. 1)–4) sunt de competența instanței care ultima s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Referirea expresă la „fondul cauzei” delimitează obiectul revizuirii: hotărârea contestată trebuie să conțină sau să mențină o soluție asupra fondului procesului penal, iar nu doar să rezolve o chestiune procedurală ori de admisibilitate.

Art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală instituie o cale specială de control al încheierii prin care este respinsă cererea de revizuire. Această încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, cu excepția încheierilor pronunțate de Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, legea a prevăzut pentru încheierea de respingere a cererii de revizuire o singură cale de control – recursul – și a stabilit expres momentul la care acest control încetează. După soluționarea recursului, hotărârea instanței de recurs nu poate genera o nouă procedură de revizuire având ca obiect exclusiv legalitatea examinării cererii anterioare de revizuire. În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că revizuirea poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei – condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal – și nu împotriva încheierilor prin care sunt soluționate chestiuni procedurale (decizia nr. 1r-15/2023, §§ 8.3–9, încheierea nr. nr.1rh-8/2026, § 16).

Prin urmare, decizia Curții Supreme de Justiție din 12 martie 2026 a închis controlul prevăzut de art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală asupra primei cereri de revizuire, iar cererea de revizuire formulată de Eugeniu Bahu (vezi para.10) nu este susceptibilă de revizuire. Admiterea unei soluții contrare ar permite ca fiecare hotărâre de respingere a unei cereri de revizuire să fie atacată printr-o nouă revizuire, iar hotărârea pronunțată asupra acesteia – printr-o altă cerere. O asemenea succesiune circulară nu este prevăzută de lege și ar transforma revizuirea într-o cale perpetuă de atac.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art.432 alin. (2) pct. 6), art. 461 alin. (1) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Eugeniu Bahu. Încheierea este irevocabilă. 4 Președinte Vladislav Gribincea Judecători Sergiu Stratan Leonid Chirtoacă 5