2ra-403/21 — incasarea prejudiciului cauzat prin incalcarea dreptului la examinare

Dosarul nr. 2ra-403/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Gr.Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, I.Țurcan, L.Pruteanu)

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Bogos, reprezentat de

avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bogos

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2019, avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele reclamantului

Igor Bogos a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 28 septembrie 2018, Igor Bogos

a depus o plângere în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, împotriva

acțiunilor ilegale ale Procurorului General, iar judecătorul de instrucție a examinat

plângerea tocmai la data de 12 aprilie 2019, peste termenul legal, indicat în

conținutul art. 313 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Astfel, a indicat că, instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul legal

de examinare a plângerii, iar lui Igor Bogos i-a fost încălcat dreptul la judecare în

termen rezonabil al cauzei.

Or, din conținutul art. 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, se reține

cu certitudine că odată ce instanța națională este obligată să examineze o astfel de

plângere în termen de cel mult 10 zile de la momentul depunerii în instanța de

judecată, respectiv plângerea lui Igor Bogos urma să fie examinată de instanța

sesizată în interiorul termenului de 10 zile. Instanța de judecată încalcând

termenul de 10 zile, prevăzut pentru examinarea plângerii, încalcă în mod automat

dreptul petiționarului la examinarea plângerii în termenul prevăzut de lege.

1

Astfel, a menționat că, acțiunile comise de prima instanță sunt ilegale,

deoarece plângerea depusă la data de 28 septembrie 2018 s-a examinat cu

încălcarea termenului de 10 zile, respectiv, această încălcare cade sub incidența

Legii nr. 87 din 21.04.2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

A solicitat reclamantul constatarea faptului încălcării dreptului lui la

judecarea în termen legal a plângerii din 28 septembrie 2018, încasarea din

bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul lui Igor Bogos suma de 650

000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în

termen legal a plângerii din 28 septembrie 2018 și suma de 6 000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru asistența juridică.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea.

Prin decizia din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele lui Igor Bogos și s-a

menținut hotărârea din 21 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, plângerea din 28

septembrie 2018, a fost repartizată la data de 01.10.2018, prin intermediul PIGD,

spre examinare judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, Veniamin

Chihai, prima ședință de judecată fiind stabilită pentru data de 10.10.2018 ora

09:20. Astfel, la prima ședință din data de 10.10.2018, ora 09:20 nici una din părți

nu s-a prezentat, judecătorul fiind în imposibilitate de a examina plângerea în lipsa

părților și participanților la proces cât și în lipsa dovezii de înștiințare legală a

acestora pentru ședința de judecată, respectiv, a fost amânată examinarea plângerii

pentru data de 28.11.2018 ora 10:30.

Chiar dacă la ședința din data de 28.11.2018, ora 10:30 a fost prezent

avocatul Daniliuc Nicolae în interesele petiționarului Igor Bogos, dar la

materialele cauzei lipsea mandatul acestuia, respectiv pentru nu-i încălca dreptul

la apărare petiționarului, a considerat imposibil examinarea plângerii, pentru a-i

oferi posibilitate avocatului de a-și prezenta împuternicirile.

Potrivit art. 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, plângerea se

examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 10 zile, cu participarea

procurorului și cu citarea persoanei care a depus plângerea. Neprezentarea

persoanei care a depus plângerea nu împiedică examinarea plângerii. Procurorul

este obligat să prezinte în instanță materialele respective. În cadrul examinării

plângerii, procurorul și persoana care a depus plângerea dau explicații.

Important de menționat faptul că, materialele necesare pentru examinarea

plângerii au fost prezentate de către procuror abia la data de 21.03.2019, instanța

de judecată fiind în imposibilitate de a examina plângerea în lipsa acestora,

respectiv ședința a fost amânată pentru data de 12.04.2019, când a fost pronunțată

încheierea pe marginea plângerii din 28 septembrie 2018, respectarea termenului

rezonabil de judecare a pricinii a fost asigurat de către instanța de judecată.

Instanța de apel a relatat că nu pot fi reținute ca fiind întemeiate argumentele

avocatului Daniliuc Nicolae în interesele lui Igor Bogos, precum că judecătorul

de instrucție a examinat plângerea peste 20 de termene legale, astfel, termenul

rezonabil la examinarea plângerii a fost depășit/încălcat. Or, procurorul urma să

2

prezinte copiile materialelor corespunzător predeverilor art. 313 din Codul de

procedură penală, în termen cât mai restrâns, dar, de fapt le-a prezentat în ședința

de judecată fixată pentru data de 21.03.2019, respectiv judecătorul a fost în

imposibilitate de a examina plângerea în lipsa acestor materiale.

În acest context, instanța de apel a reținut că, după depunerea plângerii din

28 septembrie 2018, ședințele de judecată au fost stabilite în termeni consecutivi,

amânări nejustificate ale ședințelor de judecată din partea instanței, fără efectuarea

de proceduri judecătorești, nu au fost admise. Mai mult, potrivit raportului motivat

prezentat de către reprezentantul Ministerului Justiției, ședințele de judecată au

fost amânate doar reieșind din comportamentul părților și participanților la proces,

iar termenele ședințelor au fost stabilite rezonabil, în intervale reduse de timp, cu

respectarea echilibrului între drepturile participanților la proces și procedurile ce

se impuneau.

La 18 ianuarie 2021, Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Mai mult ca atît, a invocat prevederile art.1, 6, 41 CEDO, art.11, 14 Cod

civil, art. 313 Cod de procedură civilă, Legea nr.87 din 21.04.2011, Hotărârea

Parlamentului RM nr.39 din 08 iunie 2019.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 10

noiembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 29

decembrie 2020 (f.d.186), însă, la materialele dosarului nu este anexată dovada

de recepeționare a deciziei recurate. Prin urmare, cererea de recurs declarată la 18

ianuarie 2021, se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 03 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Igor Bogos, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc.

4

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5