2ra-1551/22 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen legal a plingerii, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1551/2022

2-20155914-01-2ra-26102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Silivestru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Igor Bogos,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Bogos împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen legal a plângerii și încasarea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 09 decembrie 2020, Igor Bogos a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire la constatarea

faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a plângerii, repararea

prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 august 2019, Igor Bogos a depus

plângere judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

împotriva acțiunilor ilegale ale Procurorului General. Plângerea a fost examinată

de judecătorul de instrucție la 10 septembrie 2020, adică nu în 10 zile, precum

prevede art. 313 din Codul de procedură penală, dar peste 39,5 de termene legale.

A invocat că, instanța de fond a încălcat, în mod flagrant, termenul legal de

examinare a plângerii în 10 zile de la depunere, respectiv încălcând dreptul lui Igor

Bogos și cauzându-i daune morale.

Reclamantul a susținut că, prin tergiversarea intenționată a examinării cauzei,

statul a încălcat dreptul său garantat de art. 6 CEDO și art. 1 CEDO, anume,

obligația generală a statului de a recunoaște oricărei persoane, aflate sub jurisdicția

sa, drepturile și libertățile definitive ale Convenției or, un termen de 10 zile stabilit

în art. 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, este echivalent cu un an de

satisfacție echitabilă din practica CtEDO pentru încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a unei cereri. Astfel, reieșind din practica CtEDO, o reparație

echitabilă a prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului la judecare în termen

legal al plângerii din 12 august 2019, ar constituii suma de 1 185 000 de lei,

determinat conform calculului, 39,5 de termene legale x 30 000 de lei.

1

A solicitat constatarea faptului încălcării dreptului lui Igor Bogos la judecare

în termen legal a plângerii din 12 august 2019, în ordinea art. 313 din Codul de

procedură penală, încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui Igor Bogos a sumei

de 1 185 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 6 000 de lei cu titlu

de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 11 februarie 2022, Igor Bogos a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 12 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat

casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii noi prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de Igor Bogos și a fost menținută hotărârea din 12 ianuarie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, prin acțiunea depusă Igor

Bogos nu a pretins încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei, dar a

pretins că instanțele de judecată au încălcat termenul legal de examinare a cauzei,

stabilit de Codul de procedură penală. Astfel, instanța de apel a notat că acesta nu a

obiectat și nu s-a opus în cadrul examinării plângerii sale de către judecătorul de

instrucție, amânărilor și întreruperilor ședinței de judecată. Examinând plângerea

petiționarului, în ordinea prevăzută de art. 313 din Codul de procedură penală,

judecătorul de instrucție a fost impus de a depăși termenul indicat de lege, de 10

zile, pentru a asigura petiționarului posibilitatea apărării efective și eficiente a

drepturilor și intereselor sale. Astfel, instanța a asigurat petiționarului respectarea

dreptului fundamental de acces la justiție, de a beneficia de un proces echitabil,

respectând totodată și principiul egalității armelor.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că, în prezenta cauză nu a fost încălcat

termenul rezonabil de examinare a plângerii depuse de Igor Bogos, mai mult, în

perioada anului 2020, activitatea instanțelor judecătorești a fost întreruptă, din

cauza situației pandemice provocate de noul virus COVID-19, situație ce a generat

mai multe întârzieri justificate în procedura de examinare a cauzelor pendinte

aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, instanța de fond corect a stabilit că

situația deplânsă de Igor Bogos prin acțiunea depusă, nu cade sub incidența

prevederilor art. 6 din Convenție, având în vedere că, Convenția protejează dreptul

persoanei la judecarea cauzei sale în termen rezonabil, pe când, în prezenta cauză,

nu a existat un dosar penal intentat în baza plângerii lui Igor Bogos. Astfel, o

persoană nu poate pretinde că este victima unei încălcări a dreptului său la un

proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție care a avut loc în cursul

procedurilor în care a fost achitată sau care au fost întrerupte.

La 07 octombrie 2022, Igor Bogos a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 13 iulie 2022 prin care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea înaintată să fie admisă

integral.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a interpretat greșit

normele dreptului material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând

o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A mai relatat recurentul că de câte ori a fost citat s-a prezentat la toate

2

ședințele de judecată, însă procurorul nu a fost prezent în ședințele de judecată.

Astfel, nu poate fi justificată tergiversarea examinării plângerii depuse în baza art.

313 din Codul de procedură penală, din vina lui Igor Bogos.

La 27 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților copia cererii de recurs depusă de Igor Bogos, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 204).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 13

iulie 2022, decizia motivată a fost expediată participanților la proces, la data de 16

septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d. 191).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Igor Bogos, s-a conformat prevederilor

legale, declarând recurs la 16 septembrie 2022, împotriva deciziei instanței de apel,

în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

3

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Igor Bogos,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Igor Bogos.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

4