2ra-2095/19 — cu privire la repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2095/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – E. Galușceac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Igor Bogos, reprezentat

de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Bogos

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale, Ministerului

Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin erorile săvârșite în procesul penal de către procurori și instanțele de judecată

precum și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Igor Bogos și s-a menținut hotărârea din 21 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată :

La 10 ianuarie 2019 Igor Bogos s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale, Ministerului

Justiției și Ministerului Finanțelor, prin care a solicitat repararea prejudiciului moral

în sumă de 850 000 lei și suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

acordarea asistenței juridice.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 august 2018 s-a adresat

Procurorului mun. Chișinău cu o plângere penală, prin care a solicitat de a dispune

începerea urmăririi penale pe un caz concret.

La 21 august 2018 procurorul - șef interimar al Procuraturii mun. Chișinău

Vitalie Sibov a expediat plângerea din 17 august 2018 conform competenței

materiale Procurorului - șef al Procuraturii Anticorupție, Adriana Bețișor pentru

organizarea examinării plângerii.

1

Astfel, la 03 septembrie 2018 adjunctul Procurorului - șef al Procuraturii

Anticorupție, Adriana Bețișor, a expediat plângerea din 17 august 2018 Consiliului

Superior al Magistraturii.

La 24 septembrie 2018 Procurorul - șef al Procuraturii Anticorupție Viorel

Morari prin ordonanță, a refuzat primirea plângerii din 17 august 2018.

A mai indicat că la 04 octombrie 2018 a contestat ordonanța Procurorului - șef

al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari din 24 septembrie 2018.

Astfel, prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Chișinău,

sectorul Buiucani din 06 noiembrie 2018 s-a dispus conexarea plângerii lui Igor

Bogos cu o altă plângere și s-a dispus de a le respinge ca inadmisibile.

A notat că prin intermediul reprezentantului său – avocatul Nicolae Daniliuc la

13 noiembrie 2018 a atacat cu recurs la Curtea de Apel Chișinău încheierea

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău din 06 noiembrie 2018, iar prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2018 recursul

a fost respins ca inadmisibil.

A menționat că Procurorul - șef al Procuraturii Anticorupție, primind plângerea

în interesele lui Igor Bogos, a fost obligat, în conformitate cu stipulările art. 19, 254

(1) Cod de procedură penală să cerceteze cazul dat complet, obiectiv și sub toate

aspectele, iar în conformitate cu art. 274 Cod de procedură civilă, în urma examinării

plângerii, să emită o ordonanță motivată pe acest caz.

Consideră însă că procurorul în cauză a refuzat în primirea plângerii din

motivul că nu există temei pentru pornirea urmăririi penale și din aceste considerente

plângerea din 17.08.2018 a fost respinsă.

De asemenea a menționat că dacă procurorul în cauză a constatat că nu există

temei de a porni urmărirea penală în baza plângerii din 17.08.2018 și a respins-o,

totuși, a fost obligat să examineze plângerea din 17.08.2018 conform normelor de

procedură penală și anume în conformitate cu art. 19, 254 Cod de procedură penală.

Consideră că procurorul în cauză nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de

serviciu, a dat dovadă de neglijență în serviciu și și-a depășit vădit atribuțiile de

serviciu, încălcând prevederile art. 19, 254, 265 (1) Cod de procedură penală.

Totodată a solicitat organului de urmărire penală, procurorilor să-i răspundă la

întrebărea, din care motive judecătorul în cauză nu a examinat cererea de chemare

în judecată în cel mult trei luni de zile de la data depunerii ei și din care motiv

judecătorul în cauză a ignorat și a încălcat flagrant prevederile art. 4 (4) al Legii nr.

87 din 21.04.2011, însă nici până-n prezent organul de urmărire penală și procurorii

nu i-au oferit răspuns la întrebările date, nu a fost auzit, a fost ignorat și umilit de

către procurori.

A notat că ordonanța procurorului Viorel Morari are un caracter superficial, iar

situația de fapt și de drept este analogică cu cea stabilită de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în paragrafele 90 și 91 din Hotărârea din 02.11.2010 în cauza

Mătăsaru și Savințchi contra RM, în care la fel se impunea obligația pozitivă a

statului de a efectua o investigație oficială și multilaterală.

Consideră că organul de urmărire penală trebuia să depună eforturi serioase

pentru a afla ce s-a întâmplat și nu trebuia să se limiteze pe concluzii pripite și

nefondate pentru a refuza începerea oricăror investigații, pentru a-și motiva refuzul

în începerea urmării penale pe presupuneri și ipoteze preconcepute.

2

Instanța de fond a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva ordonanței

procurorului din 24.09.2018, de refuz în primire și examinare a plângerii din

17.08.2018 din motivul că a fost depusă de către avocatul Nicolae Daniliuc, fără a

avea împuterniciri. În dispozitivul încheierii din 06 noiembrie 2018 instanța de fond

a dispus că încheierea dată este irevocabilă.

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 29 noiembrie 2018 a respins

recursul din motivul că astfel de încheieri ale judecătorului de instrucție sunt

irevocabile și nu pot fi atacate cu recurs.

Consideră că Republica Moldova prin instanțele de judecată și organele

procuraturii intenționat și vădit i-au încălcat drepturile la un proces echitabil și într-

un termen rezonabil, la un recurs efectiv, cauzându-i un prejudiciu moral pe care l-

a estimat la suma de 850 000 lei și care urmează să fie compensat de către stat.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Bogos împotriva

Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale, Ministerului Justiției și

Ministerului Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin erorile

săvârșite în procesul penal de procurori și instanțele de judecată precum și încasarea

cheltuielilor de judecată. (f.d. 50, 65-73)

Prin decizia din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Igor Bogos și s-a menținut hotărârea din 21 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 100, 101-107)

Instanțele au concluzionat că temeiul răspunderii delictuale este componența

delictului civil, care constituie o totalitate de elemente esențiale formulate de

legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Prin

acțiunea înaintată de către Igor Bogos, ultimul și-a exprimat dezacordul cu

ordonanța emisă de organul de urmărire penală, legalitatea căreia a fost examinată

în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală de către judecătorul de

instucție prin emiterea încheierii din 06.11.2018, prin care recursul a fost declarat

inadmisibil. Astfel, prin prisma art. 16 alin. (1) Cod de procedură civilă actele

judecătorești sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești,

persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe

întreg teritoriul Republicii Moldova.

Instanțele inferioare consideră că reieșind din înscrisurile prezentate de către

Igor Bogos nu rezultă că în cadrul examinării plângerii i s-a cauzat un stres, frustare,

neliniște, care ar constitui un temei de despăgubire a prejudiciului din partea statului.

La 13 septembrie 2019 Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc,

a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei din 13 iunie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată. (f.d. 114-122)

În motivarea recursului recurentul a invocat că concluziile expuse în decizia

instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Instanța de apel a

interpretat eronat, a aplicat greșit normele de drept și nu a aplicat o lege care urma

să fie aplicată.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 13 iunie 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 22 iulie 2019.

Recursul declarat de către Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc, la

13 septembrie 2019, se consideră în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Igor

Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc, este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc, a indicat argumente ce țin

de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii

și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate

aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

4

declarat de către Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate ale recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurentul Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc,

și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc,

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Igor Bogos, reprezentat de avocatul Nicolae

Daniliuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

5