1ra-556/2026 — Art. 181.1 alin. 1 CP

Liliana Șoilița a fost apărată de avocatul Dumitru Marco.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală Liliana Șoilița a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii incriminate și condamnată la amendă în mărime de 1.100 de unități convenționale. Instanța a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă la materialele cauzei. La 19 martie 2026, Curtea de Apel Centru a respins apelul apărătorului și a admis apelul acuzării. Instanța a dispus confiscarea specială de la Liliana Șoilița a contravalorii sumei de 2.000 de lei. În rest, sentința a fost menținută.

La 18 mai 2026, avocatul Dumitru Marco, în interesele condamnatei, a declarat recurs. El solicită casarea deciziei și sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 24 octombrie – 19 decembrie 2024. Prima instanță a examinat cauza în perioada 02 ianuarie - 30 decembrie 2025. Instanța de apel a judecat cauza în perioada 20 ianuarie 2026 - 19 martie 2026. La 19 mai 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție. ÎN FAPT a. Învinuirea adusă

Liliana Șoilița a fost învinuită că, în luna septembrie 2024, în perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024, activând neoficial în beneficiul blocului politic „Victorie”, în calitate de executor, de comun cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, 1 aflându-se la domiciliul alegătoarei Elena Știrbu din s. Negrești, r-nul Strășeni, i-a oferit și i-a dat suma de 2.000 de lei, în scopul determinării acesteia să-și exercite dreptul de vot în favoarea candidatului susținut de blocul politic „Victorie”. Fapta a fost încadrată potrivit art. 181¹ alin. (1) Cod penal. b. Probele

La faza de urmărire penală, Liliana Șoilița a refuzat să facă declarații (f.d. 92-93, vol. I). În prima instanță, ea nu și-a recunoscut vinovăția și a declarat că, în anul 2024, la propunerea Marianei Dilipovici, s-a înscris ca activist al blocului politic „Victorie”. Rolul său era de a identifica persoane care doreau să activeze în cadrul formațiunii. Pentru înregistrarea acestora erau necesare datele personale din actele de identitate. Ea a transmis propriile date pentru înregistrare și a îndrumat alte persoane să se adreseze responsabililor de înregistrarea activiștilor. Ea nu a participat la întrunirile blocului politic „Victorie”, nu a distribuit materiale electorale și nu a primit sume de bani pentru activitatea desfășurată. Ea a confirmat că pe telefonul său a fost instalată aplicația „Promsvyazbank” la inițiativa Marianei Dilipovici, însă a susținut că nu cunoștea modul de utilizare a acesteia și nu a oferit sau dat mijloace bănești alegătorilor (f.d. 234, vol. I).

Martora Elena Știrbu a declarat că, la mijlocul lunii august 2024, Liliana Șoilița i-a propus să susțină candidatul blocului politic „Victorie” la alegerile prezidențiale, în schimbul sumei de 2.000 de lei și al participării la ședințele organizate de liderii formațiunii. După aproximativ două săptămâni, Liliana Șoilița s-a deplasat la domiciliul martorei și i-a transmis în numerar 2.000 de lei, pentru a o determina să voteze candidatul propus de blocul politic „Victorie” la alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024. În zilele următoare, Liliana Șoilița i-a fotografiat buletinul de identitate, a instalat aplicația „Promsvyazbank” și i-a comunicat că prin aceasta a fost transferată suma de 15.000 de ruble rusești, oferită pentru susținerea aceluiași candidat. Ea nu a retras suma respectivă și ulterior a șters aplicația (f.d. 59-62, vol. I). În prima instanță, Elena Știrbu a declarat că, în septembrie 2024, înainte de alegerile prezidențiale, s-a întâlnit cu Liliana Șoilița, care i-a propus să voteze pentru Ilan Șor, în schimbul sumei de 2.000 de lei. După aproximativ două săptămâni, Liliana Șoilița a venit la domiciliul martorei și i-a transmis suma de 2.000 de lei pentru a-l vota pe Ilan Șor. Liliana Șoilița a instalat o aplicație pe telefon pentru transmiterea banilor. Suma de 2.000 de lei a fost extrasă, iar banii au fost ridicați de Liliana Șoilița. Ea nu a participat la adunările politice organizate de blocul politic „Victorie”. Martora a declarat că, pentru acceptarea sumei de 2.000 de lei, a fost sancționată contravențional și a achitat amenda aplicată (f.d. 181-182, vol. I).

Martora Cristina Postevca a declarat că în perioada alegerilor prezidențiale din 20 octombrie 2024, a auzit de la consăteni că Liliana Șoilița are legături cu simpatizanții lui Ilan Șor și că oferă bani unor persoane din localitate pentru susținerea candidatului blocului politic „Victorie”. Ea personal nu a primit bani sau alte bunuri de la Liliana Șoilița, însă Șoilița i-a propus să devină simpatizantă 2 și activistă a blocului politic „Victorie”. Ea a refuzat. Șoilița i-a propus să-i transmită fotografiile buletinului de identitate pentru a fi înregistrată în aplicația „Promsvyazbank”, propunere pe care a refuzat-o. Ea nu a participat la întrunirile organizate de blocul politic „Victorie” în or. Strășeni. Despre participarea Lilianei Șoilița și a altor persoane din localitate la o asemenea întrunire a aflat de la consăteni (68-70, vol. I). În prima instanță, martora a declarat că Liliana Șoilița nu i-a propus să participe la activități politice, să primească bani sau să devină simpatizantă a blocului politic „Victorie”. Ea nu a discutat cu Liliana Șoilița despre aplicația bancară. Informațiile privind aplicația le-a auzit în localitate și la televizor. Ea nu a primit bani și nu a fost martoră la conversații directe în care Liliana Șoilița ar fi propus altor persoane să devină simpatizanți ai blocului politic. Totodată, a precizat că Liliana Șoilița i-a propus să facă parte din acest cerc, însă a refuzat (f.d. 185-186, vol. I).

Martora Elena Andronic a declarat că, înaintea alegerilor prezidențiale din 20 octombrie 2024, Liliana Șoilița i-a comunicat despre o întrunire a reprezentanților blocului politic „Victorie” în localitatea Negrești. La această întrunire au participat aproximativ 40 de consăteni. Ulterior, ea, împreună cu Liliana Șoilița și alte persoane din localitate, s-a deplasat la o adunare organizată în Strășeni. Transportul a fost asigurat de blocul politic „Victorie”. După această adunare, Liliana Șoilița i-a solicitat copia buletinului de identitate pentru a-i fi transferată suma de 15.000 de ruble rusești în scopul votării lui Ilan Șor la alegerile prezidențiale. Ea a transmis copia prin aplicația „Messenger”. Liliana Șoilița i-a instalat aplicația „Promsvyazbank – PSB”, prin care martora a primit suma de 15.000 de ruble rusești. Ea nu a retras banii și ulterior a șters aplicația, temându-se că va fi trasă la răspundere (f.d. 72-74, vol. I). În prima instanță, martora a declarat că suma de 15.000 de ruble a fost acordată ca ajutor social. La adunarea din Strășeni nu i s-a comunicat că banii urmau să fie acordați pentru votarea lui Ilan Șor. Ea a negat că Liliana Șoilița i-a solicitat copia buletinului, i-a instalat aplicația „PSB” sau i-ar fi transmis banii. Totodată, ea a declarat că nu a avut discuții directe cu reprezentanții politici despre oferirea banilor în schimbul votului și că declarațiile date la CNA au fost influențate de presiunile exercitate în timpul audierii (f.d. 189-190, vol. I).

Martora Mariana Dilipovici a declarat că este președintele Organizației Teritoriale a partidului politic „Renaștere”, parte a blocului politic „Victorie”. În perioada iulie-august 2024, a început să discute cu Liliana Șoilița despre activitatea partidului. Având în vedere rezultatul obținut de Liliana Șoilița la alegerile locale, a considerat-o potrivită pentru a transmite în localitatea Negrești mesajele blocului politic „Victorie”. Liliana Șoilița nu a depus cerere de aderare la partid, întrucât făcea parte deja dintr-un alt partid politic. Liliana Șoilița urma să identifice persoane care să devină simpatizante ale partidului și a identificat aproximativ 10 persoane, care au participat la o ședință cu liderul partidului, Vasile Bolea. Șoilița nu a practicat coruperea alegătorilor prin oferirea sumei de 2.000 de lei sau prin transferarea sumei de 15.000 de ruble rusești prin aplicația 3 „Promsvyazbank – PSB”. Ea era remunerată prin această aplicație cu 57.000 de ruble lunar, însă nu a putut retrage banii (f.d. 76-78, vol. I). În prima instanță, martora a declarat că Liliana Șoilița nu a oferit bani alegătorilor și că i-a transmis doar pliante ale partidului. În cadrul activității sale politice, ea avea sarcina de a atrage persoane în partid și de a identifica președinți pentru organizațiile locale. La o adunare desfășurată în localitatea Negrești, cu participarea a peste 20 de persoane, nu s-a discutat despre oferirea banilor alegătorilor, iar la adunarea din Strășeni nu s-au promis bani (f.d. 192, vol I).

Prin procesul-verbal de examinare a documentelor din 28 noiembrie 2024 au fost examinate actele anexate la procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit la 22 octombrie 2024 de organul de constatare al Centrului Național Anticorupție, inclusiv procesele-verbale cu privire la contravenție, explicațiile și procesele-verbale de audiere ale Elenei Știrbu și Lilianei Șoilița, precum și deciziile adoptate în cadrul procedurilor contravenționale. Înscrisurile reflectă verificările efectuate anterior pornirii urmăririi penale în legătură cu pretinsele acțiuni de corupere electorală (f.d. 33-35, vol. I).

Prin procesul-verbal de examinare a documentelor din 29 noiembrie 2024 a fost examinată copia autentificată a deciziei asupra cauzei contravenționale nr. MAI 06368950 din 06 noiembrie 2024 și scrisoarea de însoțire aferentă (f.d. 41, vol. I).

Prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04 noiembrie 2024 a fost examinat telefonul mobil de model „iPhone 12”, ridicat în cadrul percheziției efectuate la domiciliul Lilianei Șoilița. În aplicația „Notițe” a fost identificată o înregistrare creată la 21 august 2024, care conținea date de acces pentru aplicația PSB, respectiv login-ul „pspbank112.112” și parola „Liliananegrești1984” (f.d. 55-56, vol. I). c. Probele apărării în prima instanță

Martora Zinaida Panainte a declarat că activează cu Liliana Șoilița în cadrul administrației publice locale. Șoilița este consilier local din partea Partidului Național Liberal (PNL). Ea nu cunoaște despre organizarea unor întruniri ale blocului politic „Victorie” sau ale partidului „ȘOR” în localitatea Negrești. Ea nu a văzut-o pe Liliana Șoilița implicată în alte activități politice. Referitor la Elena Știrbu, martora a relatat că aceasta i-a spus că nu a primit bani de la Liliana Șoilița și că a fost sancționată contravențional în urma discuțiilor cu poliția. Aceste informații i-au fost comunicate personal de Elena Știrbu (f.d. 195-196, vol. I).

Martora Miriam Cozmulici a declarat că în perioada alegerilor din toamna anului 2024, nu a observat și nu a auzit despre activități politice desfășurate de Liliana Șoilița în localitate. Ea nu a auzit despre oferirea banilor pentru vot și nu crede că Elena Știrbu a primit bani de la Liliana Șoilița. Această informație a aflat-o de la Elena Știrbu, care i-a relatat că a fost presată de poliție (f.d. 197, vol. I). 4

Martora Daniela Roșca a declarat că Liliana Șoilița era consilier local din partea PNL. Ea nu cunoaște alte activități politice ale acesteia. În anul 2024, în localitatea Negrești, nu au fost organizate oficial întruniri ale partidului „ȘOR”. Elena Știrbu, după ce a fost audiată de poliție, i-a spus că banii nu i-au fost dați de Liliana Șoilița, ci de o altă persoană, pe care nu a putut-o indica. Informația i-a fost comunicată personal de Elena Știrbu (f.d. 200-201, vol. I).

Martora Mariana Marara a declarat că nu a participat la adunările blocului politic „Victorie” și că nu cunoaște dacă Liliana Șoilița deținea o funcție în cadrul acestuia. În perioada electorală din anul 2024, nu a avut întâlniri cu Liliana Șoilița și nu a auzit de la persoane din localitate despre transmiterea unor sume de bani pentru vot (f.d. 204, vol. I).

Martora Natalia Șchiopu a declarat că Liliana Șoilița este consilier local. În perioada electorală a anului 2024, nu a văzut și nu a auzit despre organizarea unor întruniri ale blocului politic „Victorie” în localitatea Negrești. Ea a auzit discuții în localitate despre presupusa corupere electorală de către Liliana Șoilița. Ea a auzit-o pe Elena Știrbu spunând că Liliana Șoilița nu i-a dat bani și că a fost presată de poliție să declare contrariul, în caz contrar, va fi amendată (f.d. 205, vol. I). d. Sentința

La 30 decembrie 2025, prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central, Liliana Șoilița a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii incriminate și condamnată la amendă în mărime de 1.100 de unități convenționale. Instanța a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă la materialele cauzei.

Instanța a reținut că Liliana Șoilița a oferit și a dat mijloace bănești alegătoarei Elena Știrbu, în scopul determinării acesteia să voteze într-un anumit mod. Aceste fapte sunt confirmate prin declarațiile martorei Elena Știrbu. Ele coroborează cu procesul-verbal de examinare a documentelor din 28 noiembrie 2024, procesul-verbal de examinare a documentelor din 29 noiembrie 2024, procesul verbal din din 04 noiembrie 2024 de cercetare a telefonului ridicat de la Șoiliță. La cercetarea telefonului mobil al Lilianei Șoilița s-a găsit o notiță creată la 21 august 2024, în care este indicat loghinul și parola pentru aplicația „Promsvyazbank” care era utilizată pentru transmiterea mijloacelor bănești din afara țării.

Sentința denotă că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupere electorală și aduce atingere relațiilor sociale privind exercitarea liberă și neviciată a dreptului de vot. Latura obiectivă este materializată prin oferirea și darea mijloacelor bănești alegătoarei Elena Știrbu, în vederea determinării acesteia să-și exercite dreptul electoral în favoarea blocului politic „Victorie”, la alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024. Șoilița a prezentat, etalat, remis și înmânat efectiv bani către alegătorul Elena Știrbu. Alegătoarea a fost identificată și racolată de inculpată. Acțiunile lui Șoilița au avut un caracter precis și erau realizate în scopul de a o determina pe Elena Știrbu la exercitarea 5 drepturilor sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor prezidențiale si a referendumului preconizate pentru 20 octombrie 2024.

Instanța a respins argumentul apărării precum că martorul ar fi fost constrîns să dea declarații. Ea a indicat că nu au existat presiuni asupra martorului Elena Știrbu, iar cele relatate de ea coroborează cu evenimentele care au avut loc și nu aveau cum să fie cunoscute de reprezentanții organului de urmărire penală. Instanța a apreciat că poziția inculpatei de nerecunoaștere a vinovăției reprezintă o modalitate de apărare care nu poate fi reținută deoarece declarațiile ei nu coroborează cu probele administrate și sunt în contradicție cu acestea.

Instanța a reținut că inculpata a urmărit în mod conștient să determine alegătoarea să-și exercite dreptul de vot într-un anumit mod. Aceste circumstanțe confirmă existența intenției directe. Liliana Șoilița a atins vârsta răspunderii penale și este responsabilă. Declarațiile martorilor apărării Zinaida Panaite, Miriam Cozmulici, Daniela Roșca și Mariana Marara au fost apreciate critic, întrucât aceștia nu au perceput nemijlocit transmiterea mijloacelor bănești și nu au prezentat date care să infirme circumstanțele stabilite prin ansamblul probator. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de caracterul mai puțin grav al infracțiunii, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, lipsa evidenței la medicul psihiatru și narcolog, și atitudinea față de fapta săvârșită. Instanța a apreciat pedeapsa cu amendă ca fiind echitabilă și suficientă pentru restabilirea echilibrului social perturbat prin infracțiune. e. Apelurile și decizia instanței de apel

La 14 ianuarie 2026, procurorul în Procuratura Strășeni, Cezac Țaca, a declarat apel. El a solicitat casarea parțială a sentinței și confiscarea specială, în beneficiul statului, a sumei de 2.000 de lei de la Liliana Șoilița, ca mijloace bănești utilizate la săvârșirea infracțiunii. Instanța a constatat că inculpata a transmis Elenei Știrbu suma de 2.000 de lei pentru a o determina să voteze în favoarea candidatului susținut de blocul politic „Victorie”, însă nu s-a pronunțat asupra confiscării speciale a acesteia, deși banii constituiau mijloc utilizat la săvârșirea infracțiunii, în sensul art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal.

La 14 ianuarie 2026, avocatul Dumitru Marco, în interesele inculpatei, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare. El a susținut că acuzarea nu a demonstrat și nu a prezentat probe suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatei. El a invocat caracterul contradictoriu al declarațiilor martorilor acuzării, care nu confirma comiterea infracțiunii. Instanța nu a analizat argumentele apărării, a preluat concluziile acuzării fără o evaluare completă a probelor și a încălcat principiile prezumției de nevinovăție, contradictorialității și egalității armelor.

La 19 martie 2026, Curtea de Apel Centru a respins apelul apărătorului și a admis apelul acuzării. Instanța a casat parțial sentința și a dispus confiscarea specială de la Liliana Șoilița a contravalorii sumei de 2.000 de lei. În rest, 6 sentința a fost menținută. Instanța a constatat că prima instanță a omis aplicarea confiscării speciale asupra sumei de 2.000 de lei, deși aceasta a constituit mijloc utilizat la săvârșirea infracțiunii. Întrucât restituirea sau confiscarea în natură nu era posibilă, instanța a dispus confiscarea contravalorii acesteia în temeiul art. 106 Cod penal.

Instanța de apel a reținut (para. 50 - 70 al deciziei) că acțiunile Lilianei Șoilița întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181¹ alin. (1) Cod penal. Ea a constatat că aceasta, în calitate de persoană implicată în activitatea Blocului Politic „Victorie”, a racolat-o pe alegătoarea Elena Știrbu și i-a oferit, iar ulterior i-a remis efectiv mijloace bănești, în scopul determinării acesteia să își exercite drepturile electorale într-un anumit mod la alegerile prezidențiale și referendumul constituțional din 20 octombrie 2024. Colegiul a apreciat că prin asemenea acțiuni a fost adusă atingere libertății alegătorului de a-și forma și exprima opțiunea electorală fără influențe patrimoniale. Astfel s-a reținut întrunirea obiectului juridic al infracțiunii. Oferirea și darea banilor către un alegător concret au materializat modalitățile normative ale laturii obiective. Existența acestor acțiuni a fost considerată demonstrată prin declarațiile și explicațiile Elenei Știrbu, actele întocmite în procedurile contravenționale și documentele examinate în procesul penal, precum și prin rezultatele cercetării telefonului ridicat de la Șoilița, în aplicația „Notițe” fiind identificată o notiță din 21 august 2024 care conținea un login și o parolă de la aplicația „Promsvyazbank”. Instanța a reținut că Șoilița a acționat cu intenție directă și în scopul special cerut de norma de incriminare. Acestea sunt deduse din implicarea inculpatei în campania electorală, racolarea alegătoarei și oferirea/remiterea mijloacelor bănești pentru influențarea conduitei sale electorale. Decizia relevă că Șoilița îndeplinea condițiile generale de vârstă și responsabilitate și implicit întrunea caracteristicile subiectului infracțiunii.

Colegiul penal a respins argumentul apărării referitor la caracterul insuficient și contradictoriu a declarațiilor martorului Elena Știrbu. S-a reținut că martorul a relatat detaliat evenimentele, iar declarațiile sale concordă cu probele scrise și cu celelalte informații din dosar. Argumentul apărării referitor la lipsa laturii obiective și subiective la fel a fost respins. Instanța a reținut că inculpata a racolat o persoană și i-a oferit și dat bani pentru a o determina să participe la întruniri și să voteze contra referendumului și în favoarea unui anumit candidat. Instanța a explicat că declarațiile martorilor Panainte Zinaida, Miriam Cozmulici, Daniela Roșca, Mariana Marara și Natalia Șchiopu au fost apreciate critic deoarece martorii nu au relatat informații cunoscute direct de ei, dar s-au referit la discuții auzite în sat de la terțe persoane. Relatările acestora contraziceau materialele cauzei și declarațiile inculpatei.

Curtea de apel a respins criticile apărării privind insuficiența probatoriului, neînlăturarea dubiilor, încălcarea principiilor prezumției de nevinovăție, contradictorialității și egalității armelor. Colegiul a constatat că declarațiile martorului Știrbu coroborează cu probele scrise și cu circumstanțele care reies 7 din dosar. Ele formează un ansamblu probator suficient, pertinent, concludent și veridic, care dovedește vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă. Decizia arată că simpla contestare a probelor și afirmațiile neconfirmate privind pretinse presiuni asupra martorului nu infirmă legalitatea sau valoarea probantă a acestor declarații. Instanța a arătat că prima instanță a cercetat nemijlocit și contradictoriu toate probele, iar concluziile formulate în baza lor sunt corecte. f. Recursul

La 18 mai 2026, avocatul Dumitru Marco, în interesele condamnatei Liliana Șoilița, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 2) și 4) Cod de procedură penală. El a solicitat casarea sentinței și a deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. Avocatul a susținut că instanța de apel nu s-a expus pe marginea argumentului referitor la lipsa laturii obiective, nu a verificat persistența scopului special și nu a explicat de ce contradicțiile în declarațiile martorilor nu sunt apreciate ca dubii rezonabile. Recurentul mai pretinde că instanța de apel nu a explicat de ce declarațiile contradictorii ale Elenei Știrbu sunt suficiente pentru condamnare. El mai pretinde că declarațiile martorilor Zinaida Panainte, Daniela Roșca, Miriam Cozmulici și Mariana Dilipovici au fost ignorate chiar dacă ei spuneau că nu cunosc cazuri în care Șoiliță să fi oferit bani, nu a organizat activități electorale oficiale organizate de ea, precum și că între ea și partea vătămată a existat un conflict. În recurs se menționează că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 181¹ alin. (1) Cod penal iar concluziile instanței de fond sunt iraționale. Concluziile instanțelor cu privire la vinovăția condamnatei sunt întemeiate pe o apreciere eronată a probelor, în special a declarațiilor martorei Elena Știrbu, care au fost date sub presiune, fără a fi înlăturate dubiile invocate de apărare. Instanța a ignorat probele și declarațiile martorilor apărării.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Instanța de recurs nu poate verifica oportunitatea soluției date de instanțele inferioare, atâta timp cât aceasta este legală. Totuși, legea nu interzice recalificarea considerentelor invocate în recurs (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Deși apărarea invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 1), 2) și 4) Cod de procedură penală. Apărătorul contestă faptele constatate de instanță. El critică modul de apreciere a probelor, invocă insuficiența probatoriului și neîntrunirea, drept consecință a elementelor constitutive ale infracțiunii. Aceste critici se circumscriu art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, motiv pentru care recursul va fi analizat prin prisma acestui temei.

Curtea Supremă de Justiție poate declara inadmisibil un recurs bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală fără citarea părților în ședință. Conform art. 433 alin. (3) Cod de procedură penală, convocarea părților în ședință este obligatorie doar în cazul recursurilor bazate pe art. 427 alin. (1) pct. 6) „considerate admisibile”, adică a recursurilor considerate prima facie de către Curtea Supremă de Justiție că ar avea șanse mari de a fi admise (încheierea nr. 1ra-426/2024, § 21).

Curtea Supremă de Justiție a explicat deja sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în mai multe hotărâri. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39). 9

Apărătorul pretinde că decizia nu este bazată pe probe și nu explică de ce declarațiile Elenei Șoilița pot fi reținute în condițiile în care ar fi contradictorii. Acest argument nu poate fi reținut. Completul reiterează că instanța de apel poate chiar printr-o declarație generală, să respingă argumentul invocat în apel, subscriind motivării convingătoare a primei instanțe pentru respingerea argumentului respectiv (a se vedea hotărârile CtEDO Garcia Ruiz v. Spania, 1999, § 26; Stepanyan v. Armenia, 2009, § 35).

Instanța de fond și de apel au explicat (vezi para. 21,23 și 28,30) că declarațiile martorului Elena Știrbu sunt consecvente și coroborează cu probele scrise, inclusiv cu rezultatele informațiilor relevate prin cercetarea telefonului mobil al inculpatei în care a fost găsit o notiță din 21 august 2024 care conținea un login și o parolă de la aplicația „Promsvyazbank”. Decizia atestă că probele respective formează un ansamblu probator suficient, pertinent, concludent și veridic, care dovedește că Liliana Șoilița în calitate de persoană implicată în activitatea Blocului Politic „Victorie”, a racolat-o pe alegătoarea Elena Știrbu și i-a oferit, iar ulterior i-a remis efectiv mijloace bănești, în scopul determinării acesteia să își exercite drepturile electorale într-un anumit mod la alegerile prezidențiale și referendumul constituțional din 20 octombrie 2024. Aceste argumente nu sunt în discordanță cu declarațiile pe care le-a dat Elena Știrbu la urmărirea penală și în instanța de judecată (vezi para. 8 și 14). Ea a indicat constant (vezi para. 8) că Liliana Șoilița i-a propus în luna august 2024 să susțină candidatul blocului politic „Victorie” la alegerile din octombrie 2024. Șoiliță i-a promis suma de 2.000 de lei pentru realizarea în asemenea mod a dreptului ei electoral. Ea i-a făcut o poză a buletinului de identitate și a instalat aplicația PSB, iar peste o perioadă de timp i-a transmis suma anterior promisă. Aceste informații concordă cu procesul verbal de cercetare a telefonului Lilianei Șoiliță (vezi para. 14) care confirmă folosirea de către ea a aplicației PSB („Promsvyazbank”) și înregistrarea în luna august 2024 a unui loghin și a unei parole pentru aplicația respectivă. Apărarea nu a indicat de ce aprecierea acestor probe și argumentele formulate de instanță în baza lor, ar fi nerezonabile sau iraționale. Prin urmare, aceste argumente nu se încadrează în temeiul de recurs stabilit de art. 427 alin. 1 pct. (6) Cod de procedură penală.

Sentința și decizia arată că afirmațiile apărării referitoare la presiuni asupra martorului Elena Știrbu nu sunt confirmate. Știrbu a dat declarații care concordă cu probele obiective din dosar. Versiunea influențării ei de către organul de urmărire penală este exclusă în condițiile în care informațiile relatate de ea nu aveau cum să fie cunoscute organului de urmărire penală (vezi para. 23 și 30). Acest set de argumente nu este vădit nerezonabil în contextul în care referirea făcută de Elena Știrbu la folosirea de către Liliana Șoiliță a aplicației PSB („Promsvyazbank”) pentru obținerea banilor promiși, este susținută de procesul-verbal de cercetare a telefonului inculpatei. Notița despre loghinul și parola aplicației este făcută în telefonul inculpatei în luna august 2024, adică în 10 aceeași perioada de timp în care Știrbu a relatat că i s-a făcut promisiunea bănească.

Completul constată că argumentele din recurs referitoare la lipsa probatoriului și la influențarea martorului Știrbu prezintă, în esență, un dezacord cu modul de apreciere a probelor. Recurentul nu a demonstrat existența unei evaluări vădit nerezonabile a probelor esențiale. Aprecierea probelor efectuată de instanța de fond și apel nu este irațională, iar concluziile sunt bazate pe o analiză logică și coerentă a materialului probator, examinat în ansamblu. Instanța de apel a expus în mod explicit raționamentul care a condus la menținerea concluziei privind vinovăția condamnatei, indicând probele pe care și-a întemeiat concluziile. Prin urmare argumentele din recurs privind aceste aspecte sunt vădit nerezonabile.

Recurentul pretinde că declarațiile martorilor Zinaida Panainte, Daniela Roșca, Miriam Cozmulici și Mariana Dilipovici au fost ignorate fără nici o explicație. Instanța de fond și de apel (vezi para. 24 și 29) au indicat că apreciază critic cele comunicate de martorii enunțați deoarece ei nu au asistat nemijlocit la interacțiunea Șoiliță - Știrbu, iar relatările lor se bazează doar pe informații auzite de la alte persoane. Instanțele au mai indicat că anumite aspecte relatate de martorii respectivi (referitoare la neimplicarea lui Șoiliță în activități de transmitere a banilor pentru exercitarea drepturilor electorale de către alte persoane) sunt infirmate de ansamblul probator. Apărarea nu a indicat de ce aceste raționamente ar fi nerezonabile. Existența unor declarații pe care apărarea le consideră favorabile nu transformă, prin ea însăși, hotărârea în una arbitrară. Declarațiile martorilor apărării nu infirmă transmiterea sumei de 2.000 de lei. Niciunul dintre acești martori nu a asistat la întâlnirile dintre Liliana Șoilița și Elena Știrbu. Acestea se referă la pretinse afirmații comunicate de Elena Știrbu. În ședință de judecată Elena Știrbu nu a suținut aceste versiuni. Prin urmare, recursul în această parte este vădit nerezonabil.

Apărătorul pretinde că decizia nu a răspuns argumentelor referitoare la absența în faptele inculpatei a laturii obiective și a scopului special. Nici aceste argumente nu pot fi reținute. Instanța de apel a indicat că oferirea și darea de către Șoiliță a banilor către Știrbu este demonstrată. Acțiunile ei conțin două modalități normative ale laturii obiective. Banii au fost oferiți și ulterior transmiși pentru a o determina un alegător să-și exercite într-un anumit mod dreptul electoral. Instanța a reținut că Șoilița a acționat cu intenție directă și în scopul special cerut de norma de incriminare (vezi para. 28-29). Prin urmare, recursul în această parte este vădit neîntemeiat.

În circumstanțele descrise mai sus, concluziile instanței de apel sunt fundamentate pe informațiile relevate de probele administrate și pot fi explicate rațional. Recurentul nu a demonstrat că decizia contestată este arbitrară sau că se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat. 11

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) și 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Dumitru Marco împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 19 martie 2026. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Sergiu Stratan Alexandru Negru 12