1ra-123/2026 — Art. 181-1 alin. 1-1 CP

Ruslan Filipaș s-a născut în anul 1985 în r-nul Dondușeni. El a fost învinuit în baza art. 1811 alin. (11) Cod penal, de trei episoade de coruperea electorală.

Ruslan Filipaș a fost apărat de avocatul Nadejda Procopenco.

El a fost învinuit că, în calitate de candidat la funcția de primar al comunei Tîrnova, raionul Dondușeni, în cadrul turului II al alegerilor locale din 02 iunie 2024, a oferit câte 500 de lei mai multor alegători pentru a-și exprima votul în favoarea sa: Elenei Lungu, la 28 mai 2024, în jurul orei 09:00; lui Sergiu Lisnic, la 26 mai 2024, în jurul orei 20:00 și lui Dumitru Socolovschi, într-una din zilele de 22 sau 23 mai 2024. Faptele au fost calificate în baza art. 1811 alin. (11) Cod penal.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 21 august 2025, prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Dondușeni, Ruslan Filipaș a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor: Infracțiunea Pedeapsa Pedeapsa cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal art. 1811 alin. (11) Cod 850 de unități penal convenționale 1.000 de unități art. 1811 alin. (11) Cod 850 de unități convenționale, ceea ce penal convenționale constituie 50.000 de lei art. 1811 alin. (11) Cod 850 de unități penal convenționale Instanța a încasat cheltuielile de judecată în mărime de 2.100 de lei.

La 04 septembrie 2025, Ruslan Filipaș a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că nu a fost dovedită vinovăția sa.

La 24 decembrie 2025, Curtea de Apel Nord a respins ca nefondat apelul și a menținut sentința. Instanța a constatat că vinovăția lui Ruslan Filipaș este dovedită prin declarațiile martorilor Sergiu Lisnic, Elena Lungu și Dumitru 1 Socolovschi, care au fost consecvente pe parcursul procesului penal. Acestea au fost confirmate prin procesele-verbale de confruntare cu inculpatul. Aceste declarații sunt susținute de probele materiale, inclusiv de procesele-verbale de ridicare a bancnotele de 500 lei, care indică faptul că banii au fost primiți în modul descris de aceștia. Faptul că Ruslan Filipaș s-a învoit de la serviciu arată că acesta era liber în perioadele relevante să comită faptele. Interceptările telefonice relevă că acesta contacta alegători și îi îndemna să participe la vot și să invalideze buletinele, fapt ce demonstrează intenția de a influența rezultatele alegerilor, inclusiv prin oferirea de bani. Instanța a apreciat ca fiind contradictorii declarațiile martorilor apărării, iar faptul că aceștia nu au văzut transmiterea banilor nu exclude producerea acesteia. De asemenea, probele privind localizarea GPS au fost considerate neconcludente, deoarece nu demonstrează cu certitudine că inculpatul s-ar fi aflat în alt loc decât cel de comitere a infracțiunilor. Localizarea a fost realizată prin intermediul telefonului și al automobilului, însă nu se poate stabili cu certitudine o legătură indisolubilă între inculpat și aceste mijloace în perioadele de timp specificate.

La 09 februarie 2026, avocata Nadejda Procopenco, în numele lui Ruslan Filipaș, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Ea solicită casarea deciziei și sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. Recurenta susține că instanțele au ignorat proba de geolocație GPS, care demonstrează imposibilitatea prezenței condamnatului la locul faptei, acordând relevanță exclusiv declarațiilor martorilor acuzării. Aceste declarații sunt afectate de relații de rudenie, conțin contradicții și sunt lipsite de detalii relevante.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 31 mai 2024 – 28 februarie 2025. Prima instanță a examinat cauza în perioada 04 martie – 21 august 2025. Instanța de apel a judecat cauza în perioada 10 septembrie – 24 decembrie 2025. La 06 martie 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

Art. 434 Cod de procedură penală stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate, doar în limitele invocate în recurs. Instanța nu poate admite recursul pe alte temeiuri decât cele invocate (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Instanța de recurs nu poate verifica oportunitatea soluției date de instanțele inferioare, atâta timp cât aceasta este legală. Totuși, legea nu interzice recalificarea considerentelor invocate în recurs (decizia nr. 1ra-1520/2023).

Avocata Nadejda Procopenco își întemeiază recursul pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care vizează caracterul arbitrar al hotărârii sau aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. 2

Curtea Supremă de Justiție a explicat deja sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în mai multe hotărâri. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Potrivit legii, Curtea Supremă de Justiție poate declara inadmisibil un recurs bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală, fără citarea părților în ședință. Conform art. 433 alin. (3) Cod de procedură penală, convocarea părților în ședință este obligatorie doar în cazul recursurilor bazate pe art. 427 alin. (1) pct. 6) „considerate admisibile”, adică a recursurilor considerate prima facie de către Curtea Supremă de Justiție că ar avea șanse mari de a fi admise (încheierea nr. 1ra-426/2024, § 21).

Recursul nu indică în ce constă caracterul arbitrar al deciziei și nu demonstrează o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. El exprimă doar dezacordul cu concluziile instanțelor inferioare. Recurenta susține că instanțele au ignorat proba de geolocație GPS, care demonstrează imposibilitatea prezenței condamnatului la locul faptei și au acordat o valoare probatorie nejustificată declarațiilor martorilor acuzării, care sunt în relații de rudenie. Aceste critici au fost examinate de instanța de apel, care a oferit o motivare suficientă. Instanța de apel nu și-a întemeiat soluția exclusiv pe declarațiile martorilor, ci pe un ansamblu probator complex, constituit din declarații de martori, mijloace materiale de probă și înscrisuri. Declarațiile martorilor Sergiu Lisnic, Elena Lungu și Dumitru Socolovschi nu au fost apreciate izolat. Instanța a demonstrat conexiune directă cu alte mijloace de probă relevante, precum procese-verbale de confruntare, procese- verbale de ridicare a mijloacelor bănești, raportul de expertiză judiciară a bancnotelor și rezultatele măsurilor speciale de investigație materializate prin interceptări telefonice și stenogramele aferente. Referitor la datele de localizare GPS, acestea au fost obținute prin intermediul telefonului condamnatului, fără a exista certitudinea că acesta s-a aflat în permanență în posesia nemijlocită a acestuia în intervalele de timp relevante. În aceste circumstanțe, decizia instanței de apel nu se bazează în mod determinant pe o apreciere irațională a probelor. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, 3 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatei Nadejda Procopenco împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 24 decembrie 2025. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Alexandru Negru Leonid Chirtoacă 4