1ra-642/2023 — Art. 27, 179 alin. 2 CP

Viorel Morari s-a născut în anul 1973 în r-ul Călărași. El a fost apărat de avocații Vladislav Negura și Mariana Barașianț.

Viorel Morari a fost învinuit că, la 01 mai 2018, aproximativ la ora 22:50, a încercat să pătrundă în domiciliul Elenei Marin, situat în s. Dereneu, r-nul Călărași, fără consimțământul acesteia. Morari a forțat ușa de acces și a aplicat violență fizică asupra victimei pentru a-i înfrânge rezistența, provocându-i vătămări corporale neînsemnate. Fapta nu a fost dusă până la capăt din cauze independente de voința lui Viorel Morari, deoarece Elena Marin a reușit să îi blocheze accesul în locuință. Acțiunile sale au fost încadrate conform art. 27, art. 179 alin. (2) Cod penal (tentativă de violare de domiciliu, săvârșită cu aplicarea violenței).

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 11 mai 2021, prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, Viorel Morari a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și condamnat la amendă în mărime de 550 de unități convenționale. Acțiunea civilă a fost admisă parțial. S-a încasat de la Viorel Morari în beneficiul Elenei Marin suma de 5.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 2.000 de lei cu titlu de asistență juridică, iar în beneficiul statului, suma de 448 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța a constatat că tentativa de pătrundere ilegală în domiciliul părții vătămate, însoțită de aplicarea violenței asupra acesteia, este dovedită prin ansamblul probelor administrate. Acestea coroborează între ele și denotă o succesiune logică și coerentă a evenimentelor. Partea vătămată, Elena Marin, a declarat în mod constant că, la 01 mai 2018, în contextul conflictului privind deținerea bisericii din satul Dereneu și al refuzului persoanelor aflate în interior de a deconecta energia electrică, ea a luat cheile bisericii cu intenția de a solicita intervenția poliției. Viorel Morari a urmărit-o până la locuința sa, a îmbrâncit-o, după care a împins ușa cu piciorul și a încercat să pătrundă în interiorul casei pentru a-i lua cheile. Elena Marin a relatat că a reușit să îl respingă și a strigat după ajutor soțului său, Florin Marin. În timp ce încerca să închidă ușa locuinței pentru a împiedica pătrunderea lui Morari, acesta i-a smuls gipsului de pe mână și a încercat să îi ia și cheile. Întrucât nu a reușit să pătrundă în locuință și să intre 1 în posesia cheilor, Viorel Morari s-a retras în biserică și s-a încuiat în interior, iar ulterior Elena Marin a sesizat poliția. Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de depozițiile martorului Florin Marin, care a declarat că, auzind strigătele soției sale, a coborât de la etajul doi al locuinței și a găsit-o pe Elena Marin la intrarea în casă, iar pe Viorel Morari în pragul locuinței. El încerca să pătrundă în interior. La apariția sa, Viorel Morari a renunțat la acțiunile întreprinse și a fugit înapoi spre biserică. Aceste împrejurări confirmă atât tentativa de pătrundere în domiciliu fără consimțământul persoanei vătămate, cât și caracterul violent al acțiunilor întreprinse de Viorel Morari, exercitate în scopul deposedării Elenei Marin de cheile bisericii. Aceste circumstanțe coroborează cu înregistrarea video, din care se observă desfășurarea incidentului, urmărirea victimei de către inculpat și tentativa acestuia de a intra în domiciliu. Raportul de expertiză medico-legală confirmă prezența echimozelor pe mâna dreaptă și pe piciorul stâng ale părții vătămate, leziuni produse prin acțiunea unui obiect dur contondent și calificate drept vătămări corporale neînsemnate. Instanța a apreciat că acțiunile lui Viorel Morari întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 27 și art. 179 alin. (2) Cod penal, întrucît acesta a întreprins acțiuni orientate nemijlocit spre pătrunderea ilegală în domiciliul Elenei Marin, cu aplicarea violenței. Infracțiunea nu a fost consumată din cauze independente de voința sa. Argumentele apărării privind lipsa laturii obiective și subiective, au fost respinse ca neîntemeiate. Declarațiile martorilor Mihail Potapov și Florin Marin, coroborate cu celelalte probe, confirmă dinamica faptei și comiterea acesteia de către inculpat. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea faptei, de lipsa antecedentelor penale și a circumstanțelor atenuante sau agravante. Instanța a considerat că aplicarea unei pedepse sub formă de amendă este proporțională și echitabilă.

La 12 mai 2021, avocatul Vladislav Negura, în interesele inculpatului, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, cu respingerea acțiunii civile. El a susținut că învinuirea adusă inculpatului este neîntemeiată și a solicitat audierea repetată a părții vătămate și a martorilor. Avocatul a invocat lipsa probelor care să confirme existența elementelor constitutive ale infracțiunii. Viorel Morari exercita funcția de paznic al bisericii din localitatea Dereneu, r-ul Călărași. Conflictul a apărut după ce partea vătămată l-a provocat, a luat cheia de la lacătul bisericii și a fugit spre domiciliul său. Viorel Morari a alergat după aceasta cu scopul de a recupera cheia. Din imaginile video se constată că evenimentul a durat aproximativ 17 secunde, iar Viorel Morari nu a pătruns în domiciliul părții vătămate și nu a depășit pragul ușii. El s-a sprijinit de ușă, având picioarele în afara casei, încercând doar să recupereze cheia. Această circumstanță contravine declarațiilor contradictorii ale părții vătămate și ale martorului Florin Marin, care au arătat că incidentul ar fi durat 10–15 minute și că inculpatul a intrat în casă. Apărătorul susține că instanța a ignorat probe esențiale. Declarațiile martorului Gheorghe Gamburean confirmă că conflictul a durat doar câteva secunde și că Viorel 2 Morari nu a intrat în domiciliu. Contradicțiile atestate generează dubii serioase privind vinovăția inculpatului. Instanța de fond nu a analizat aceste neconcordanțe și a interpretat probele exclusiv în favoarea acuzării.

La 01 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul și a menținut sentința. Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 11 octombrie 2022 (f.d. 121 vol. II) apărătorul a solicitat audierea suplimentară a părții vătămate Elena Marin și a martorilor Mihail Potapov și Gheorghe Camburean pentru a elucida faptul pătrunderii și a înlătura pretinse divergențe dintre declarațiile lor și înregistrarea video. El nu a invocat care sunt acele divergențe. Instanța a respins cererea respectivă și a cercetat probele conform ordinii stabilite de art. 414 Cod de procedură penală. În decizie este indicat că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt și a apreciat corespunzător materialul probator. Vinovăția lui Viorel Morari în comiterea tentativei de violare de domiciliu, săvârșită cu aplicarea violenței, este confirmată prin aprecierea coroborată a declarațiilor părții vătămate, ale martorului Florin Marin și a înregistrărilor video. Aceste probe atestă urmărirea Elenei Marin până la domiciliu de către Viorel Morari, exercitarea violenței în raport cu victima și încercarea lui Morari de a pătrunde în locuință prin forțarea ușii. Fapta a fost corect calificată în baza art. 27 și art. 179 alin. (2) Cod penal. Argumentele apărării referitoare la lipsa elementelor infracțiunii și la pretinsa provocare din partea victimei au fost respinse ca nefondate. Acțiunile inculpatului nu s-au consumat deoarece au fost întrerupte după ce Florin Marin a ieșit din locuință cu un topor. Instanța a considerat că probele administrate sunt pertinente, concludente și utile și că acestea confirmă în ansamblu versiunea reținută prin sentință. Eroarea privind indicarea numelui părții vătămate în rechizitoriu a fost considerată una tehnică care nu a afectat temeinicia acuzației. Identitatea părții vătămate, Elena Marin, a fost stabilită fără echivoc în cursul examinării cauzei. Pedeapsa aplicată sub formă de amendă a fost considerată legală și echitabilă. Soluția asupra acțiunii civile și a cheltuielilor judiciare a fost menținută. Decizia motivată a fost pronunțată la 06 decembrie 2022.

La 03 ianuarie 2023, avocatul Mariana Barașianț, în interesele condamnatului, a declarat recurs, fără a indica vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală. Ea a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, cu respingerea acțiunii civile. Motivele recursului reproduc, în esență, criticile formulate în apel. Apărarea susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate și nu a apreciat probele în ansamblu. În special, aceasta invocă lipsa acțiunii de pătrundere și a intenției de a pătrunde în domiciliu. Conflictul cu partea vătămată a fost determinat de disputa privind cheile bisericii. Înregistrarea video și declarațiile martorului Gheorghe Gamburean confirmă că Viorel Morari nu a pătruns în domiciliu. Apărarea invocă și lipsa violenței sau a amenințării cu violența, precum și existența unor contradicții între declarațiile martorilor și conținutul înregistrării video. Instanța de apel a respins nemotivat demersul privind audierea 3 părții vătămate și a martorilor Florin Marin, Mihail Potapov și Gheorghe Gamburean. În opinia apărării, aceste deficiențe au împiedicat verificarea efectivă a probelor, iar dubiile existente cu privire la vinovăția inculpatului urmau să fie interpretate în favoarea acestuia.

La 26 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. La 24 mai 2023, partea vătămată, Elena Marin, a depus referință prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind neîntemeiat.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 24 mai 2018 și s-a finalizat la 18 septembrie 2018. În prima instanță cauza penală a fost examinată în perioada 05 octombrie 2018 – 11 mai 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 21 iunie 2021 – 01 noiembrie 2022. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 26 aprilie 2023.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recurentul nu indică vreun temei din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală în vigoare până la 01 septembrie 2023. Din conținutul recursului rezultă că apărarea contestă modalitatea de apreciere a probelor și invocă deficiențe în motivarea hotărârii judecătorești. El susține lipsa pătrunderii și a intenției de a pătrunde în domiciliu, precum și existența contradicțiilor între declarațiile martorilor și înregistrarea video. Alte critici vizează respingerea nemotivată a solicitării de audiere a părții vătămate și a unor martori. Aceste argumente vor fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul acestui temei de recurs în numeroase cauze (hotărârile nr. 1ra-231/2023, 1ra-1081/2023, 1ra-1309/2023). Acest temei se referă la carențe de motivare sau erorile grave de fapt. Completul reiterează că suficiența probelor nu poate fi examinată în recurs. Simplul fapt al dezacordului cu motivarea instanței de apel nu cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar obligația instanței judecătorești de motivare a hotărârii judecătorești ar trebui interpretat ca o obligație a instanței să combată convingător toate argumentele din apel care, dacă ar fi admise, ar schimba soluția instanței (decizia nr. 1ra-854/2022, §100). El nu poate fi interpretat ca obligând instanța să combată argumentele care nu pot avea vreun efect asupra soluției. 4 Acesta este și standardul de motivare impus de art. 6 CtEDO (hotărârile CtEDO Moreira Ferreira v. Portugalia (nr. 2), 2017, § 84; S.C. IMH Suceava S.R.L. v. România, 2013, § 40). De asemenea, instanța de apel poate, printr-o declarație generală, să respingă argumentul invocat în apel, subscriind motivării convingătoare a primei instanțe pentru respingerea argumentului respectiv (hotărârile CtEDO Garcia Ruiz v. Spania, 1999, § 26; Stepanyan v. Armenia, 2009, § 35).

Instanța de apel (vezi para. 6) a examinat argumentele apărării și a explicat de ce acestea nu răstoarnă soluția primei instanțe. Ea a analizat declarațiile părții vătămate, ale martorilor și ale condamnatului Viorel Morari, înregistrările video și raportul de expertiză medico-legală. În decizie este explicat că aceste probe demonstrează urmărirea victimei de către Morari, încercarea de pătrundere în domiciliu prin apucarea și forțarea ușii și aplicarea violenței exprimate prin îmbrîncirea victimei, ruperea gipsului de la mînă. Instanța a explicat motivele pentru care a acordat credibilitate declarațiilor părții vătămate și martorilor Florin Marin și Mihail Potapov și le-a apreciat în coroborare cu celelalte probe. Totodată, a indicat de ce versiunea lui Viorel Morari este infirmată de ansamblul probelor. Recurentul nu indică de ce aceste raționamente ar fi eronate și nu demonstrează că aprecierea probelor este irațională.

Argumentul că inculpatul a urmărit exclusiv recuperarea cheilor bisericii nu exclude intenția de a pătrunde în domiciliu. Instanța a stabilit că, după ce Elena Marin s-a refugiat în locuință, Viorel Morari a exercitat violență asupra acesteia și a întreprins acțiuni de deschidere a ușii și încercări de pătrundere în locuință. Aceste împrejurări rezultă din declarațiile părții vătămate, înregistrarea video și raportul de expertiză medico-legală. Recurentul nu explică de ce aceste probe nu susțin concluziile instanței.

Contradicțiile invocate între declarațiile Elenei Marin, ale lui Florin Marin și înregistrarea video nu constituie o eroare gravă de fapt. Instanța de apel a constatat că înregistrarea surprinde doar o parte a incidentului și nu infirmă celelalte probe. Înregistrarea confirmă că Viorel Morari a urmărit-o pe partea vătămată până la domiciliu și s-a opus închiderii ușii, întreprinzând acțiuni orientate spre pătrunderea în locuință. Scopul recuperării cheilor nu exclude tentativa de violare de domiciliu. Acesta urma să fie realizat prin pătrunderea fără consimțământ în locuință. Raportul medico-legal confirmă leziunile invocate, iar declarațiile Elenei Marin se coroborează cu declarațiile lui Florin Marin și cu înregistrarea video.

Apărarea susține că instanța de apel a respins nejustificat declarațiile lui Gheorghe Gamburean și cererea de reaudiere a părții vătămate și martorilor Camburean și Potapov. Aceste argumente nu pot fi reținute. Elena și Marin Florin, Mihail Potapov și Gheorghe Camburean au fost audiați în instanța de fond, iar apărarea a avut posibilitatea de a le adresa întrebări. Potrivit art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, în apel, declarațiile şi probele materiale 5 examinate de prima instanţă se examinează prin citirea lor în şedinţa de judecată. Această rigoare a fost respectată (vezi para. 6). Cererea de audiere suplimentară a părții vătămate nu explica care divergențe urmau a fi înlăturate. Apărarea nu a indicat nici care aspecte relevante pentru soluționarea cauzei ar fi fost omise de prima instanță la aprecierea declarațiilor lui Gambureanu și Potapov. Ea nu a elucidat împrejurările care trebuiau clarificate prin reaudierea lor. Instanța de apel a subscris concluziilor primei instanțe referitoare la suficiența și coraborarea probelor administrate. În decizie este explicat rezonabil care probe confirmă circumstanțele reținute, inclusiv tentativa de pătrundere în domiciliu (vezi para. 6). Recurentul nu indică de ce argumentele instanțelor referitoare la existența tentativei de pătrundere sunt iraționale și de ce nu ar trebui reținute declarațiile părții vătămate și ale martorilor invocați de instanțele inferioare. Prin urmare, argumentele apărării pe acest subiect sunt vădit neîntemeiate.

Motivarea instanței de apel este suficientă și răspunde argumentelor esențiale invocate de apărare. Criticile formulate în recurs exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu aprecierea probelor efectuată de instanțele inferioare, fără a demonstra existența unei erori grave de fapt sau a unei insuficiențe de motivare în sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat.

Din considerentele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Mariana Barașianț împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2022. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Sergiu Stratan Alexandru Negru 6