1cs-69/2026 — Art. 46-49CPP

La 29 decembrie 2020, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, Eduard Bucovețchii a fost recunoscut vinovat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal și condamnat la 11 ani de închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate legată de circulaţia legală a drogurilor pe un termen de patru ani.

La 13 ianuarie 2021, avocatul Veaceslav Spalatu, în interesele lui Eduard Bucovețchii a depus cerere de apel. La 19 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a primit cauza penală în procedură.

La 28 aprilie 2026, Eduard Bucovețchii a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță egală în grad. El invocă existența unui conflict cu un angajat al Curții de Apel Centru, susținând că, prin intermediul rudelor, i-au fost transmise afirmații potrivit cărora soluția ar putea fi influențată. În aceste condiții, a solicitat examinarea apelului de către Curtea de Apel Sud, invocând riscul afectării imparțialității instanței.

La 28 aprilie 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

În conformitate cu art. 46 Cod de procedură penală: „(1) Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului. (2) Strămutarea cauzei poate fi cerută de preşedintele instanţei de judecată sau de una dintre părţi.”

Toate cazurile de incompatibilitate ale judecătorilor la examinarea cauzelor penale sunt menționate exhaustiv în art. 33 Cod de procedură penală. Cererea de abținere se întemeiază pe art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei dacă există circumstanțe care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea judecătorului.

Completul reiterează că Codul de procedură penală nu interzice expres judecătorului să participe la examinarea cauzelor care vizează colegii cu care activează în aceeași instanță. Prin jurământul pe care-l depun, judecătorii se angajează să își exercite atribuțiile fără părtinire. Imparțialitatea judecătorului se prezumă până la proba contrară (a se vedea hot. CtEDO Hauschildt c. Danemarca, 1989, § 47; Kyprianou v. Cipru, 2005, § 119). Totuși, la judecarea unei cauze, judecătorii trebuie nu numai să îndeplinească criterii obiective de imparţialitate, ci să fie percepuți ca fiind imparțiali. Simplul fapt al invocării lipsei de imparțialitate nu este determinant, cel mai important fiind dacă această îndoială poate fi justificată în mod obiectiv (a se vedea hot. CEDO Ferrantelli și Santangelo v. Italia, 1996, § 58).

Eduard Bucovețtii solicită strămutarea cauzei penale, invocând existența unui conflict între el și un angajat al Curții de Apel Centru (para. 3) și pretinsa lipsă de imparțialitate a judecătorilor pe acest motiv. Cererea este formulată în termeni generali, nefiind susținută de elemente factuale concrete și verificabile care să pună la îndoială imparțialitatea instanței sau să afecteze buna desfășurare a procesului penal. Singurul motiv invocat îl constituie existența unui conflict cu un angajat al Curții de Apel care urmează să examineze cauza, fără a fi indicate fapte ce ar releva vreo încercare de influențare a judecătorilor. De altfel, cererea nu conține nici precizări privind funcția sau atribuțiile acestui angajat, iar chiar dacă acestea ar fi fost indicate, nu ar fi de natură să justifice strămutarea cauzei.

Simpla invocare a necesității asigurării unei soluționări obiective a cauzei nu constituie, prin ea însăși, un temei legal pentru admiterea strămutării, în lipsa unor motive întemeiate. Art. 33 alin. (2) Cod de procedură penală nu interzice expres judecătorului să participe la examinare cauzelor care vizează colegii cu care activează în aceeași instanță sau sediu. Într-o societate în care încrederea în sistemul judecătoresc este sporită, simplul fapt că judecătorii sunt colegi în aceeași instanță nu este suficient pentru a pune în discuție imparțialitatea judecătorului care examinează cauza colegului său (mutatis mutandis hot. CEDO A.K. v. Liechtenstein, 2015, § 68)

Prezenta cererea de strămutare, în esență, este o cerere de recuzare deghizată, care, în principiu, nu poate constitui temei de strămutare. Potrivit art. 2 34 alin. (4) Cod de procedură penală, recuzarea anticipată a tuturor judecătorilor dintr-o instanță nu este admisă. Strămutarea pentru asemenea motive poate avea loc doar dacă cererea de recuzare a fost admisă, iar în instanța respectivă nu poate fi constituit un complet de judecată care să examineze cauza. În acest domeniu practica Curții Supreme de Justiție este foarte clară, instanța respingând de fiecare dată acest argument invocat în contextul strămutării (a se vedea încheierile nr. 1cs- 540/2024, 1cs-556/2024, 1cs-539/2024).

Conform art. 50 Cod de procedură penală, o altă cerere de strămutare poate fi înaintată doar în baza unor motive care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior. Dacă o nouă cerere de strămutare nu respectă această cerință, în temeiul art. 50 alin. (3) Cod de procedură penală, ea se anexează la dosar fără a fi expediată Curții Supreme de Justiție pentru examinare.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 46-49 Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de strămutare depusă de Eduard Bucovețchii. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 3