1ra-112/2026 — Art. 171 alin. 2 lit. c CP

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Prima instanţă l-a găsit vinovat pe Ruslan Gheorghița de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și l-a condamnat la trei ani de închisoare. În baza art. 90 Cod penal, instanța a suspendat condiţionat pedeapsa pentru o perioadă de probațiune de trei ani. Instanţa de apel a admis apelurile procurorului, a casat sentința în latura penală și a pronunțat o hotărâre nouă prin care Ruslan Gheorghița a fost recunoscut vinovat în baza art.171 alin. (2) lit. c) Cod penal și l-a condamnat la șapte ani de închisoare.

La 06 februarie 2026, avocatul Alexandru Condrat a depus recurs în care solicită casarea deciziei și menținerea sentinței.

Urmărirea penală a fost pornită la 20 februarie și s-a terminat la 23 februarie 2024. Prima instanță a examinat cauza în perioada 01 martie 2024 - 14 martie 2025. Instanța de apel a examinat cauza între 24 aprilie 2025 și 03 februarie 2026. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 03 martie 2026. ÎN FAPT a. Învinuirea adusă

Ruslan Gheorghița a fost învinuit că, aflându-se în stare de ebrietate la domiciliu împreună cu V.Ș, i-a propus acesteia să întrețină relații sexuale. Fiind refuzat, el a devenit agresiv, a insultat-o, a strangulat-o și i-a aplicat lovituri. Profitând de starea victimei și de imposibilitatea acesteia de a se apăra, el a dezbrăcat-o cu forța și a întreținut cu ea acte sexuale neconsimțite, continuând acțiunile în pofida refuzurilor repetate. În urma faptelor, victimei i-au fost cauzate vătămări neînsemnate. Acțiunile lui Ruslan Gheorghița au fost calificate conform art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal. b. Probatoriul 1

Ruslan Gheorghița, fiind audiat în calitate de învinuit, a declarat că nu își recunoaște vina, menționând că avea o relație de circa cinci ani cu partea vătămată, pe care a cunoscut-o în Israel, unde locuiau separat și se întâlneau doar în zilele libere. După revenirea în țară, în noiembrie 2023, ei au început să locuiască în apartamentul acesteia din Bălți, iar apartamentul lui urma să fie dat în chirie. El susține că în noaptea incidentului, pe fond de gelozie și consum de alcool, a avut loc un conflict în urma căruia el i-a aplicat câteva lovituri, însă neagă comiterea violului, afirmând că plângerea ar fi fost depusă din motive materiale (f.d. 102-103, vol. I).

Partea vătămată, fiind audiată la 24 ianuarie 2024, a declarat că l-a cunoscut pe Gheorghița în Israel în 2019, unde aveau o relație, dar locuiau separat, întâlnindu-se periodic. După revenirea în Moldova, în noiembrie 2023, ei au început să locuiască împreună la ea în Bălți, fără a fi căsătoriți. În noaptea de 05–06 ianuarie 2024, după ce au revenit de la o petrecere, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a devenit agresiv, a insultat-o, a strangulat-o și a lovit-o, apoi a dezbrăcat-o cu forța și a încercat să întrețină act sexual, iar ulterior a întreținut un raport sexual neconsimțit în pofida refuzurilor ei. Victima a solicitat ajutor printr-o prietenă, iar dimineața au intervenit poliția și medicii. Inițial ea nu a relatat toate faptele din frică și rușine, însă ulterior a comunicat despre agresiunea sexuală și a fost examinată medico-legal (f.d. 77-78, vol. I).

Martorul Maria Tofan a declarat că este prietenă de circa 10 ani cu partea vătămată, care a avut o relație cu Gheorghița încă din Israel, unde locuiau separat. După revenirea în țară, aceștia au început să locuiască împreună, iar relația părea bună. În dimineața de 06 ianuarie 2024, martorul a primit de la victimă un mesaj cu o fotografie ce indica leziuni și o rugăminte de a chema poliția. Ulterior, victima i-a comunicat că a fost agresată fizic de Gheorghița, iar peste câteva zile i-a relatat și despre agresiunea sexuală, explicând că inițial nu a spus despre ea din frică și rușine (f.d. 79-80, vol. I).

Fiind audiat în prima instanță, Ruslan Gheorghița a recunoscut parțial vina, declarând că avea o relație de prietenie cu partea vătămată încă din Israel. După revenirea în Moldova, fiecare locuia la domiciliul său, întâlnindu-se periodic, fără gospodărie comună sau planuri de viitor. El a susținut că în noaptea incidentului, pe fond de gelozie și consum de alcool, a avut loc un conflict în urma căruia a lovit-o, iar ulterior a întreținut raport sexual, afirmând că nu a avut intenția de a o agresa, ci de a se împăca. El a negat existența unui concubinaj, menționând că nu au avut o relație stabilă, nu au locuit efectiv împreună și nu au avut legături de tip familial sau economic (f.d. 158-159, vol. I).

Fiind audiată în prima instanță, partea vătămată a declarat că îl cunoaște pe inculpat din Israel, unde aveau o relație ocazională, fără concubinaj, locuind separat și fără gospodărie sau planuri comune. După revenirea în Moldova, ei s-au întâlnit periodic, inculpatul locuind la el, iar ea la domiciliul său, acesta 2 stând la ea doar câteva zile înainte de incident. Ea a relatat că, în noaptea faptei, inculpatul era în stare de ebrietate. El a agresat-o fizic și a întreținut raport sexual neconsimțit, după ce anterior a încercat și un act sexual anal. Inițial nu a declarat totul din șoc, frică și rușine. Ulterior, ea a precizat că nu a existat concubinaj, mențiunea în acest sens fiind făcută la sugestia poliției, și a confirmat că a încheiat o tranzacție de împăcare cu inculpatul, acesta achitând prejudiciul moral (f.d. 138, 146, vol. I).

Martora Maria Tofan, fiind audiată în instanța de fond, a declarat că partea vătămată locuiește la domiciliul ei, iar despre inculpat nu cunoaște dacă locuiau împreună. La 06 ianuarie 2024, ea a primit un mesaj de la victimă prin care i s-a cerut să cheme poliția, însoțit de o fotografie cu urme de violență, intervenind în consecință. Ulterior, victima i-a comunicat că a fost agresată fizic de inculpat, iar mai târziu și despre o agresiune sexuală (f.d. 152, vol. I). c. Sentința și procedura de apel

La 14 martie 2025, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, Ruslan Gheorghița a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și condamnat la trei ani de închisoare. În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pentru o perioadă de probațiune de trei ani. Instanța a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielilor de judecată în mărime de 1.088 de lei. Instanța a stabilit că fapta constituie viol simplu, nu forma agravată, deoarece nu s-a dovedit existența unui concubinaj între inculpat și victimă. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea faptei, persoana inculpatului și circumstanțele atenuante (lipsa antecedentelor, copil minor, repararea prejudiciului).

La 28 martie 2025, procurorul în Procuratura mun. Bălți, Natalia Bordei, a depus apel. Apelantul a solicitat casarea sentinţei cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut culpabil în comiterea unei infracţiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal şi condamnat la șapte ani de închisoare. Acuzatorul a susținut că instanța de fond a apreciat greșit probele și a aplicat eronat legea penală, recalificând nejustificat fapta în formă simplă. Probele administrate, inclusiv declarațiile părților și ale martorilor din faza urmăririi penale, demonstrează existența unei relații de concubinaj între inculpat și victimă, ceea ce impune încadrarea conform art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal. Apelantul menționează că ,concubinajul reprezintă o formă de conviețuire stabilă între două persoane, fără a fi necesară existența unui regim patrimonial comun sau a unor cheltuieli comune, fiecare partener putând dispune independent de bunurile sale. Deși noțiunea nu este definită exhaustiv în legislația penală, aceasta se apreciază în funcție de relațiile de fapt dintre părți. Or, din probatoriu rezultă că inculpatul și partea vătămată au avut o relație continuă, începută în Israel și menținută în Republica Moldova, percepută și de anturaj ca fiind una de tip concubinaj. Argumentele instanței potrivit cărora concubinajul ar presupune 3 exclusiv o conviețuire îndelungată, stabilă și o asociere economică sunt restrictive și nu rezultă din prevederile legale aplicabile.

La 11 decembrie 2025, procurorul în Procuratura mun. Bălți, Natalia Bordei, a depus apel suplimentar. Ea a invocat că în apelul anterior a fost comisă o eroare materială privind indicarea articolului (art. 172 în loc de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal).

Inculpatul, fiind audiat în instanța de apel, a declarat că o cunoaște pe partea vătămată din 2019, din Israel, unde locuiau separat și se întâlneau ocazional. După revenirea în țară în noiembrie 2023, fiecare locuia la adresa sa, întâlnindu-se doar uneori, fără a conviețui, rămânând doar ocazional la ea. Anterior a declarat contrariul la sugestia poliției și că a încheiat o tranzacție de împăcare cu partea vătămată (f.d. 228, vol. I).

La 03 februarie 2026, Curtea de Apel Bălți a admis apelurile, a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărâre prin care Ruslan Gheorghița a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal și condamnat la șapte ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința s-a menținut fără modificări. Instanța a constatat că instanța de fond a apreciat greșit probele și a încadrat faptele lui Ruslan Gheorghiţa conform art. 171 alin. (1) Cod penal. Analiza probelor arată că între Gheorghiţa și partea vătămată a existat un concubinaj stabil, conviețuind împreună și suferind acte de violență și agresiune sexuală în cadrul acestei relații, confirmate prin plângeri, declarații, cercetări la fața locului, probe materiale și evaluare psihologică. Infracțiunea de viol a fost comisă asupra unui membru de familie, justificând aplicarea art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal. Decizia motivată a fost pronunțată la 03 februarie 2026. d. Cererea de recurs

La 06 februarie 2026, avocatul Alexandru Condrat, în numele condamnatului, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală. Recurentul solicită casarea deciziei și menținerea sentinței. El susține că, Gheorghiţa este acuzat că a avut o relație cu partea vătămată de doar 50 de zile, fără conviețuire de cel puțin 183 de zile, fără gospodărie comună, copii comuni sau legături emoționale și financiare semnificative. Partea vătămată a declarat că nu a avut o relație serioasă. În consecință, aplicarea agravantei violului asupra membrului de familie nu se dovedește, iar decizia instanței de apel este arbitrară. Instanța de fond a calificat corect fapta lui Gheorghiţa ca viol simplu, iar circumstanțele personale (întreținerea unui copil, prima abatere penală, împăcarea cu victima, lipsa antecedentelor și evaluarea psihologică) arată că el și-a recunoscut faptele și a încercat să se corecteze.

Art. 171 alin. (1) Cod penal prevede următoarele: „ (1) Violul, adică actul sexual neconsimțit, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. (2) Violul: … c) săvârșit asupra unui membru de familie; … se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.”

Partea relevantă a articolului 427 alin. (1) Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Recursul este admis dacă: 1) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; 2) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recurentul a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală. El nu contestă existența violului, ci doar încadrarea juridică a faptei. El consideră că reținerea agravantei prevăzute la art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică violul comis asupra unui membru de familie, este eronată. 5 Având în vedere motivele din recurs și lipsa unei jurisprudențe consolidate a Curții Supreme de Justiție cu privire la definirea concubinajului în dreptul penal, recursul avocatului va fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

Art. 1331 Cod penal menționează că membrul de familie include persoanele aflate în relații asemănătoare celor dintre soți (concubinaj) (vezi para. 18). Legislația penală nu oferă o definiție a concubinajului. Din art. 1331 lit. a) Cod penal rezultă totuși că, pentru a constata concubinajul, este necesară conlocuirea asemănătoare soților. Aceasta presupune existența relațiilor intime consimțite între cei doi, o conviețuire stabilă de o anumită durată, nu ocazională sau intermitentă, organizarea vieții cotidiene similare unui cuplu, inclusiv ducerea unei gospodării comune, precum și, de obicei, afișarea acestei relații celor apropiați.

Legea penală nu prevede expres care ar trebui să fie durata conlocuirii. Legea nr. 133/2016, care a fost adoptată după menționarea concubinajului în Codul penal, definește concubinajul drept locuirea împreună cel puțin 183 de zile. Această durată a conlocuirii este valabilă în contextul declarării averii și a fost introdusă pentru a oferi o previzibilitate persoanei la declararea averii și a intereselor personale. Ar fi fost totuși nerezonabil de a interpreta art. 1331 lit. a) Cod penal în sensul necesității conviețuirii de cel puțin 183 de zile pentru constatarea concubinajului. Chiar și o conviețuire ceva mai scurtă, însă suficient de stabilă, ar putea reprezenta concubinaj în sensul art. 1331 lit. a) Cod penal.

Completul reiterează că concubinajul, reprezentând o agravantă a art. 171 Cod penal, urma a fi dovedit de către acuzare. În această cauză nu există probe care să confirme o conlocuire stabilă și suficient de îndelungată. Atât partea vătămată, cât și condamnatul, au declarat în instanța de judecată că ei nu au avut o relație de concubinaj, fiecare locuind la domiciliul său, fără a avea gospodărie comună, care să demonstreze conlocuirea, în sensul art. 1331 Cod penal. Acuzarea nu a dovedit ducerea unei gospodării comune între condamnat și victimă și organizarea vieții cotidiene a victimei și condamnatului similar unui cuplu. Acuzarea nu a dovedit nici afișarea acestei relații celor apropiați inculpatului sau victimei. Partea vătămată a declarat în instanța de judecată că ea a fost convinsă inițial de poliție să declare despre existența concubinajului, deși ea și condamnatul colocuiau de doar câteva zile (vezi para. 10). În asemenea circumstanței, fapta nu putea fi încadrată conform art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Completul reiterează că raportul sexual neconsimțit a fost stabilit de prima instanță și nu a fost contestat în recurs. Prin urmare, judecătoria corect a încadrat fapta conform art. 171 alin. (1) Cod penal. Completul mai notează că pedeapsa aplicată prin sentință se încadra în limitele stabilite de lege, iar instanța de recurs, în principiu, nu poate pune în discuție modul de exercitare a discreției 6 judecătorului la individualizarea pedepsei. Prin urmare, completul casează decizia instanței de apel și menține sentința.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul avocatului Alexandru Condrat, casează decizia Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2026 și menține sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 14 martie 2025. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 7