1ra-379/2023 — Art. 152 alin. 1 CP

Vasile Păscăluță a fost apărat de avocatul Igor Șcheau.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală. Procesul penal intentat în privința lui Vasile Păscăluță în baza art. 152 alin. (1) Cod penal a fost încetat în temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Gheorghe Ursu, a fost admisă parțial, iar Vasile Păscăluță a fost obligat să achite suma de 5.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea civilă a fost respinsă. Instanța a încasat de la acesta și cheltuielile judiciare, în mărime de 1.088 de lei. La 24 noiembrie 2022, instanța de apel a respins apelul procurorului și a menținut sentința.

La 16 februarie 2023, procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Lilia Sîrbu, a declarat recurs. El a solicitat casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare, deoarece instanțele au aplicat în mod eronat dispozițiile Legii nr.243/2021 privind amnistia, dispunând încetarea procesului penal, fără a-l recunoaște vinovat pe inculpat.

Urmărirea penală a fost pornită la 22 decembrie 2020 și s-a terminat la 11 martie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 17 martie 2021 - 11 mai 2022. Instanța de apel a examinat cauza între 17 iulie și 24 noiembrie 2022. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 07 martie 2023. ÎN FAPT a. Învinuirea adusă

Vasile Păscăluță a fost învinuit că, la 20 noiembrie 2020, aproximativ la ora 07:00, aflându-se la domiciliul lui Gheorghe Ursu, i-a aplicat intenționat acestuia o lovitură cu o bucată de lemn în regiunea capului. Potrivit raportului de expertiză judiciară, victima a suferit plăgi în regiunea zigomatică și obrazul stâng, în jurul 1 ochiului stâng, cu trecere în regiunea zigomatică stângă și pe obrazul stâng până la ramura orizontală a mandibulei, tumefiere și echimoză a țesuturilor moi, hemoragie a sclerei ochiului stâng, precum și fracturi ale complexului zigomatico orbital și ale peretelui lateral al osului maxilar stâng, cu deplasarea fragmentelor. Aceste leziuni au determinat o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică drept vătămare corporală medie. Acțiunile lui Vasile Păscăluță au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal. b. Probatoriul

La 20 noiembrie 2020, IP Leova a fost sesizat prin Serviciul 112 că Gheorghe Ursu a fost lovit în cap cu un lemn de către Vasile Păscăluță. Informarea telefonică a fost făcută de Dumitru Perdeleanu, iar la fața locului s-au deplasat angajații poliției (f.d. 10, vol. I). La aceeași dată, a fost efectuată cercetarea la fața locului în gospodăria lui Gheorghe Ursu din r-ul Leova, fiind întocmit procesul-verbal corespunzător și anexat tabelul fotografic, prin care au fost fixate locul faptei și elementele exterioare ale gospodăriei (f.d. 16-19, vol. I).

Partea vătămată Gheorghe Ursu a declarat că, în seara de 19 noiembrie 2020, la domiciliul său, împreună cu Dumitru Perdeleanu și Vasile Păscăluță, au consumat băuturi alcoolice, iar între ultimii doi s-a iscat un conflict. Păscăluță i-a aplicat lui Perdeleanu o palmă, iar acesta i-a răspuns la fel. El i-a cerut lui Păscăluță să plece acasă pentru a se calma. Acesta a plecat, s-a mai întors o dată, a continuat cearta, după care a plecat din nou. Dumitru Perdeleanu a rămas să doarmă la el. În dimineața zilei de 20 noiembrie 2020, aproximativ la ora 07:00, l-a văzut pe Păscăluță intrând în cameră, iar acesta, fără a-i spune ceva, i-a aplicat o lovitură în regiunea capului, în urma căreia a căzut și și-a pierdut cunoștința (f.d. 36, vol. I). Martorul Dumitru Perdeleanu a confirmat conflictul din seara precedentă dintre el și Păscăluță, faptul că a rămas să doarmă la Gheorghe Ursu, precum și împrejurarea că, în dimineața zilei de 20 noiembrie 2020, Păscăluță a intrat în casă cu un băț din lemn și i-a aplicat lui Gheorghe Ursu o lovitură în regiunea feței și una pe corp (f.d. 38, vol. I). Martorul Ion Ursu a declarat că, în dimineața aceleiași zile, a fost anunțat că fratele său a fost bătut de Păscăluță, iar când a ajuns la domiciliul acestuia, l-a găsit culcat pe pat, cu leziuni sângerânde în regiunea feței. Gheorghe Ursu i-a comunicat că a fost lovit de Păscăluță cu un băț din lemn, după care a fost solicitată intervenția ambulanței (f.d. 37, vol. I). Raportul de expertiză judiciară a relevat la Gheorghe Ursu leziuni în regiunea zigomatică și fracturi ale osului molar, maxilarului și complexului zigomatico orbital, produse posibil prin lovire cu un corp contondent dur, bont, care au determinat o dereglare de lungă durată a sănătății și au fost calificate drept vătămare corporală medie (f.d. 42-43, vol. I). Extrasul din fișa medicală și copiile actelor medicale confirmă examinarea, internarea și tratamentul medical acordat lui Gheorghe Ursu în legătură cu traumatismul suferit (f.d. 25-29, vol. I). Vasile Păscăluță, a recunoscut fapta incriminată, însă, a refuzat să dea declarații. 2 c. Sentința

În fața instanței, Vasile Păscăluță, a recunoscut fapta incriminată. Cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală. El a înaintat și o cerere de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii actului de amnistie. Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, din 11 mai 2022, procesul penal a fost încetat în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. Instanța a admis parțial acțiunea civilă și a dispus încasarea, de la Vasile Păscăluță, în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în mărime de 5.000 de lei. Instanța a încasat de la acesta și cheltuielile judiciare, în mărime de 1.088 de lei.

Instanța a indicat că declarațiile date de inculpat potrivit regulilor de audiere a martorului în ansamblu cu probele administrate la faza de urmărire penală demonstrează existența fapta imputate inculpatului. Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Cererea apărării privind aplicarea amnistiei, fost admisă. Instanța de fond a constatat că fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021, inculpatul și-a dat acordul în formă scrisă, iar cauza nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 din această lege, și a dispus încetarea procesului penal.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gheorghe Ursu a fost admisă în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 5.000 de lei deoarece pretențiile materiale (11.360 de lei) nu au fost dovedite iar prejudiciul moral solicitat (100.000 de lei) era disproporțional. Instanța a stabilit că la examinarea cauzei au fost suportate cheltuieli în valoare de 1.088 de lei, iar acestea trebuie încasate din contul inculpatului. d. Apelul și decizia instanței de apel

La 24 mai 2022, procurorul în Procuratura raionului Leova, Vasile Buzilă, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi prin care Vasile Păscăluță să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, cu stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 de ore și liberarea de executarea pedepsei în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. Procurorul a susținut că instanța de fond a dispus încetarea procesului penal fără a pronunța o sentință de condamnare și fără a constata vinovăția inculpatului, contrar prevederilor legale. Aplicarea amnistiei presupune, în mod obligatoriu, constatarea vinovăției și pronunțarea unei sentințe de condamnare, cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia în temeiul art. 107 Cod penal și art. 389 alin. (4) pct. 2 Cod de procedură penală.

La 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Comrat a respins apelul procurorului și a menținut sentința. Instanța de apel a făcut distincția între înlăturarea răspunderii penale și înlăturarea pedepsei și a reținut că, în cazul acceptării amnistiei de către inculpat, procesul penal trebuie încetat fără pronunțarea unei 3 sentințe de condamnare și fără stabilirea pedepsei. Ea a menționat că amnistia poate înlătura atât răspunderea penală cât și pedeapsa penală. Prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală (liberarea de pedeapsă penală) devin aplicabile doar atunci când inculpatul nu este de acord cu aplicarea amnistiei iar în urma judecării cauzei se constată vina acestuia. Atunci când inculpatul cere aplicarea amnistiei urmează a fi emisă sentință de încetare a procesului. Colegiul penal a conchis că prevederile Codului de procedură penală interzic expres numirea și examinarea cauzei în fond, dar mai ales emiterea sentinței de condamnare în cauze care prezintă temeiuri de încetare a procesului. Instanța a indicat că încetarea procesului poate interveni chiar și de la etapa ședinței preliminare, atunci când persoana renunță la dreptul său de a-i fi dovedită vinovăția prin depunerea unei cereri de aplicarea a amnistiei. Decizia susține că examinarea probelor și a audierea inculpatului potrivit art. 3641 Cod de procedură penală de către prima instanță, nu constituie o eroare procedurală care ar justifica casarea sentinței. Decizia motivată a fost pronunțată la 18 ianuarie 2023. e. Recursul

La 16 februarie 2023, procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Lilia Sîrbu, a declarat recurs, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală. Procurorul solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare. Potrivit recursului, instanța de apel a aplicat în mod eronat dispozițiile Legii nr.243/2021 privind amnistia, dispunând încetarea procesului penal, fără a-l recunoaște vinovat pe inculpat. Potrivit art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală și art. 107 Cod penal, amnistia poate fi aplicată exclusiv prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu liberarea inculpatului de la executarea pedepsei, și nu prin încetarea procesului penal.

La 15 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. La 18 aprilie 2023, reprezentantul părții vătămate, avocatul Vasile Zagaican, a depus referință și a solicitat admiterea recursului procurorului. El a susținut că, în cazul aplicării amnistiei, instanțele trebuiau să pronunțe o sentință de condamnare, cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia, nu o sentință de încetare a procesului penal. La 08 mai 2023, și avocatul inculpatului, Igor Șcheau a depus referință și a solicitat declararea inadmisibilității recursului procurorului, ca fiind vădit neîntemeiat. El a susținut că instanțele au aplicat corect Legea nr. 243/2021 privind amnistia și au dispus legal încetarea procesului penal, fără pronunțarea unei sentințe de condamnare.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul procurorului se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală în vigoare până la 01 septembrie 2023. Acest temei se referă la deficiențele în motivarea hotărârii judecătorești. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul acestui temei de recurs în decizia nr. 1ra-854/2022, § 100). Acest temei a fost interpretat în numeroase cauze (deciziile nr. 1ra-1081/2023, 1ra-1309/2023). Procurorul consideră că instanța eronat a încetat procesul penal fără stabilirea vinovăției și pedepsei condamnatului. Potrivit recurentului, instanța trebuia să pronunțe o sentință de condamnare și apoi să aplice amnistia și să libereze condamnatul de executarea pedepsei penale. Completul va examina acest argument prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, care se referă la interpretarea legii contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Recurentul susține că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a Legii nr.243/2021 privind amnistia și a art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală. Amnistia poate produce trei efecte: înlăturarea răspunderii penale, înlăturarea pedepsei penale și reducerea sau comutarea pedepsei. Fiecare dintre aceste efecte se aplică în funcție de etapa procesului penal. Înlăturarea răspunderii se aplică în timpul urmăririi penale (conform art. 275 pct. 4 și art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală). Înlăturarea pedepsei se aplică în instanța de judecată, inclusiv în apel (conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală). Reducerea sau 5 comutarea pedepsei se aplică după rămânerea definitivă a hotărârii și punerea ei în executare (art. 469 Cod de procedură penală). Aplicarea amnistiei este condiționată de acordul persoanei. Chiar dacă apărarea formulează o cerere în acest sens, unica soluție posibilă este emiterea unei sentințe de condamnare și de liberare de pedeapsă penală, după cum prevede art. 389 Cod de procedură penală, întrucât amnistia nu înlătură caracterul penal al faptei, ci operează exclusiv ca o cauză de înlăturare a pedepsei, care poate interveni doar în raport cu o persoană a cărei vinovăție a fost constatată (decizia nr. 1ra-303/2024, §§ 36-42 și nr. 4-1re-51/2023, § 35). Curtea Supremă constată că interpretarea dată de instanța de apel art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală este eronată. Ea contravine și practicii Curții Supreme de Justiție la ziua adoptării deciziei instanței de apel (deciziile nr. 1ra-557/2022; 1ra-634/2022; 1ra-777/2022; 1ra-828/2022; 1ra-874/2022).

Deși instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit pedeapsa pentru fapta prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod penal și au încetat procesul penal în baza Legii nr. 243/2021 privind amnistia, această omisiune nu este suficientă pentru casarea deciziei. Instanța de apel, chiar dacă a făcut o interpretare eronată a art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, a menținut sentința. Prin sentință fapta inculpatului a fost constatată și corect încadrată la prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal, iar acțiunea civilă a fost admisă în parte. O asemenea abordare implică ideea că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii respective a fost constatată. Completul este de acord cu procurorul că instanța trebuia să emită o hotărâre de condamnare și liberare de pedeapsă, nu una de încetare. Practica Curții Supreme de Justiție în această materie a fost clarificată după decizia instanței de apel (a se vedea decizia nr. 1ra-303/24). Indiferent de hotărârea adoptată, inculpatul oricum ar fi fost liberat de pedeapsa penală. Acțiunea civilă a fost admisă iar chestiunea cheltuielilor de judecată soluționată. Încetarea procesului nu a afectat cu nimic dreptul eventual de a solicita despăgubiri pentru fapta comisă. În asemenea circumstanțe, recursul este inadmisibil, deoarece, chiar dacă ar fi admis, nu ar produce efecte practice, iar problema juridică invocată în recurs nu mai este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-64/24, § 73).

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului în Procuratura UTA Găgăuzia, Lilia Sîrbu, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2022. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga 6 Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 7