1ra-349/22 — Art.264 al.3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 30.07.2020, Şcerbina Ivan a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani. În conformitate cu prevederile art.90 alin.(6) pct. a) şi c/1) Cod penal, în perioada de probațiuni Şcerbina Ivan a fost obligat să nu-şi schimbe domiciliul şi/sau reședința fără consimțământul organului competent. A fost admisă parțial acţiunea civilă înaintată de succesorul pârții vătămate Ştefanesa Svetlana şi s-a dispus încasarea de la CA „Moldasig" SA în beneficiul succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana a prejudiciul material pentru cheltuielile de înmormântare în sumă de 13 633 lei. S-a dispus de a încasa de la Şcerbina Ivan în beneficiul succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana a prejudiciul material în sumă de 9 574 lei, care este constituit din suma de 7 316 lei pentru masa de pomenire, 2 258 lei costul biletul de avion din 18 mai 2018, în sumă de 123,13 euro - echivalentul a 2 479, 63 lei. S-a dispus de a încasa de la Şcerbina Ivan în beneficiul succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana compensarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei. S-a dispus de a încasa de la Şcerbina Ivan în beneficiul lui Ştefanesa Svetlana cheltuielile de judecată pentru asistenta juridică în mărime de 10 000 lei. 1 A fost obligat Şcerbina Ivan să predea Agenției Servicii Publice permisul de conducere nr.085425140 la definitivarea sentinței pentru anularea acestuia. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Şcerbina Ivan, la 14 mai 2019 aproximativ la ora 22.00, în mun. Chişinău conducând automobilul de marcă Toyota, model Corolla, cu n/î XXX, ce se deplasa pe I-a bandă a carosabilului bd. Dacia, din direcția bd. Traian în direcția bd. Cuza-Vodă. În timpul deplasării, ajungând în apropierea imobilului nr.30/1 a efectuat manevra de preselectare a benzii de deplasare spre stânga, pentru a continua deplasarea pe banda a II-a, însă nu s-a asigurat în executarea în siguranță a manevrei şi nu a manifestat prudență sporită la trafic şi nu a ținut cont de situație rutieră, existenţa obstacolelor pe acest sector de drum şi anume că pe direcția sa de mers, se afla angajat în traversarea carosabilului un pieton, prin ce a ignorat cerințele pct.39 (1) al Regulamentului Circulației rutiere, care prevede că, „înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să asigure că această manevră va fi executată în siguranță şi nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic", nu a dat dovadă de dexteritatea necesară în conducere, prin ce a ignorat cerințele pct.45 alin.(1) şi (2) al aceluiași Regulament, potrivit căruia, (1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția şi reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) condiții rutiere; e) situație rutieră; (2) iar în cazul în care apare obstacole ce pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului şi ca urmare, cu partea frontală-dreapta a automobilului condus, a comis tamponarea pietonului Ştefanesa Alexandr a.n.xxx, care se afla angajată în traversarea părții carosabile, de la dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului. În rezultatul accidentului în trafic rutier, pietonului Ştefanesa Alexandr, an.xxx, potrivit concluziei fixate în raportul de expertiză medico-legală nr.201903C1106 din 06.09.2019 a primit vătămări corporale calificate ca fiind grave sub formă de: „traumă asociată a capului, toracelui, abdomenului, bazinului şi a membrelor, manifestat prin otoragie bilateral, fractura mandibulei din stânga, excoriații pe cap, hemoragii pericranienne, sânge fluid în cavitățile ventriculelor cerebrale, fractura bolții şi bazei craniului, excoriații pe torace şi abdomen, fracturi costale bilateral (dreapta – 800 ml, stânga – 1 000 ml), anemia organelor interne, ruptură traumatic a inelelor fibroase a discului intervertebral Th-2, cu ruptură completă a măduvei spinării la acest segment, fractura ramurii superioare a osului pubian din stânga, fără deplasare cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, plăgi rupte pe antebrațul stâng, fractura deschisă a ambelor oase ale gambei, cu deplasare şi hemoragii în țesuturile moi adiacente" leziuni corporale care au fost produse intra-vital şi sunt în legătură cauzală direct cu survenirea decesului persoanei. Prima instanță analizând şi apreciind probele, a ajuns la concluzia că, prin acțiunile sale intenționate, Şcerbina Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul persoanei.

Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Şcerbina Ivan condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cât şi încasarea de la Şcerbina Ivan a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 598 lei (costul 2 expertizei judiciare medico-legale – 5 478 lei şi expertizei auto tehnice – 1 120 lei). În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că atât la faza de urmărire penală, cât şi în cadrul examinării judecătorești, inculpatul Şcerbina Ivan Vasili nu şi-a recunoscut vinovăția, motivând că tamponarea a avut loc în afara trecerii pentru pietoni, astfel, consideră că nu este vinovat de accident, deoarece toți trebuie să respecte RCR, iar el în acea zi se deplasa regulamentar, asigurându-se de fiecare dată, iar pietonul a trecut pe carosabil neregulamentar în afara trecerii de pietoni. În opinia părții acuzării, în astfel de circumstanțe, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, pedeapsă aplicată inculpatului Şcerbina Ivan Vasili, este o pedeapsă prea blândă, iar sentinţa urmează a fi casată, or, instanța a ajuns la concluzia aplicării unei sancțiuni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, față de inculpatul Şcerbina Ivan, motivând doar că acesta nu are antecedente penale şi se caracterizează la locul de muncă şi locul de trai pozitiv. Acuzarea a considerat că, instanța eronat şi neîntemeiat a indicat în sentinţa că, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată lui Şcerbina Ivan îl va determina la schimbarea atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală, şi asta în situația când inculpatul Şcerbina Ivan nu-şi recunoaște vinovăția şi timp de 14 luni nu a conștientizat că, prin acțiunile sale a comis o infracțiune soldată cu decesul unei persoane şi care se clasifică ca o infracțiune gravă. Mai mult, instanța nici nu a motivat care a fost temeiul aplicării prevederilor art.90 Cod penal, față de conducătorul auto Şcerbina Ivan, care până în prezent nu şi-a recunoscut vinovăția în comiterea unui accident rutier soldat cu decesul pietonului Ştefanesa Alexandr, a.n.1989 şi nici nu a manifestat careva dorință şi nu a reparat succesorului părții vătămate prejudiciul material şi moral. Astfel, acuzarea a considerat că prima instanță eronat a aplicat prevederile art.90 Cod penal, deoarece în speța dată, prima instanță urma să țină cont de circumstanțele cauzei şi personalitatea celui vinovat, dar nu să se bazeze pe caracteristica acestui-a şi lipsa antecedentelor penale. Acuzarea a reținut că, acțiunile conducătorilor auto care comit accidente rutiere soldate cu decesele altor participanți la trafic, în prezent iau o amploare periculoasă în Republica Moldova şi în prezent societatea se confruntă cu un val de infracțiuni de acest gen, atât pe teritoriul mun. Chişinău, cât şi pe întreg teritoriu a tarii, iar faptul dat, are un impact negativ asupra perceperii societății privind rolul statului şi eficienta acțiunilor organelor de drept şi rolul justiției pentru a diminua şi stopa acest fenomen infracțional. Însă, prima instanță eronat a considerat că, îndreptarea şi corectarea lui Şcerbina Ivan e posibilă fără izolarea de societate, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune, or, la caz, au fost stabilite circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului Şcerbina Ivan, şi anume că fapta pentru care este învinuit acesta presupune încălcarea regulilor de securitate a circulației, drept urmare acuzarea constată comportamentul social-periculos al inculpatului şi lipsă de conștientizare a acțiunilor sale. Acuzarea a ajuns la concluzia că, corectarea şi reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate. Totodată, prima instanța urma să se expună asupra cheltuielilor de judecată în mărime de 6 598 lei, deoarece potrivit art.229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum şi apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistenta juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției şi condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. 3 De asemenea, acuzarea a remarcat că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi şi a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracţiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracţiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. În astfel de circumstanțe, acuzarea a concluzionat că, cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de acuzarea lui Şcerbina Ivan, urmează să fie încasate din contul acestuia. 3.1. Avocatul Ursu Alina în numele succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acţiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Ştefanesa Svetlana (concretizată prin cererea cu privire la concretizarea pretențiilor din 06 iulie 2020) să fie admisă integral şi prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Şcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ştefanesa, succesorul părții vătămate, a sumei de 23 144,95 lei constituite din: 17 719,21 lei şi 274,13 Euro (echivalentul a 5 425, 74 lei)) cu titlu de prejudiciului material; a sumei de 125 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a sumei de 12 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de avocat, cât şi încasarea din contul lui Şcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ştefanesa a cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în instanța de apel. În argumentarea cererii de apel avocatul Alina Ursu, în interesele succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana, a invocat că, la emiterea sentinței din 30 iulie 2020, prima instanță a respins solicitările succesorului părții vătămate privind încasarea plăților atât pentru mesele de pomenire pentru 9 zile şi 40 de zile, cât şi costul biletelor de avion pentru toate deplasările lui Ştefanesa Svetlana din Italia în Republica Moldova, efectuate pentru a-şi pomeni fiul decedat, deoarece „nu a fost demonstrată întinderea prejudiciului cauzat şi legătura dintre întreg ansamblul de probe prezentat şi cuantumul pretenției de încasare a prejudiciului material". Apărarea apreciază critic poziția primei instanțe față de pretinsa lipsă a unei probe a întinderii prejudiciului cauzat şi legătura dintre întreg ansamblul de probe şi cuantumul pretenției. A notat că, înmormântarea şi masa de pomenire de după procesiunea de înhumare, a fost prilejuită şi rezultat al acțiunilor ilegale pentru care a fost condamnat Şcerbina Ivan, la fel şi mesele de pomenire de 9 şi 40 zile au fost organizate pentru comemorarea părții vătămate decedate, în rezultatul accidentului rutier comis de către condamnat. Ritualurile în sine nu au fost organizate din moftul succesorului în drepturi a părții vătămate, ci, reiterează - mesele de pomenire fac parte din ritualul de înmormântare şi reprezintă o respectare a obiceiurilor creștine, prin urmare cheltuielile legale de organizarea şi petrecerea acestor procesiuni trebuie considerate ca fiind cheltuieli legate de înmormântare. A mai indicat că, în contextul acțiunii civile înaintate de către succesorul în drepturi a persoanei vătămate - Ştefanesa Svetlana, a fost solicitată încasarea din contul lui Şcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ştefanesa a prejudiciului moral în cuantum de 125 000 lei, însă, la pronunțarea sentinței din 30 iulie 2020, instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere reținând că, în urma constatării suferințelor psihice în urma survenirii decesului unicului său fiu, Ştefanesa Alexandr şi a conchis că suma de 50 000 lei, în calitate de prejudiciu moral, este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferințelor psihice suportate. Totodată, instanța a notat că, pierderea unui copil este asociată cu cea mai intensă durere a unui individ, astfel încât părintele este forțat să se adapteze la noul ritm de viață şi să se desprindă de cel defunct. 4 Apărarea a invocat că, atât în textul acțiunii civile, cât şi pe parcursul examinării cauzei penale în prima instanță, a susținut poziția că pierderea unicului fecior în urma accidentului rutier din 14 mai 2019, a avut un impact cutremurător asupra existenței Svetlanei Ştefanesa. Dumneaei şi-a pierdut sensul vieții, golită acum de normalitatea şi bucuria specifică, suferă de depresie, de sentimentul de vinovăție în incapacitatea de a schimba ceva, nimic nu o mai bucură, iar orice amintire despre accidentul rutier în care şi-a pierdut fiul îi provoacă suferințe psihice puternice. Mai mult, a reținut că, succesorul în drepturi a părții vătămate a insistat asupra faptului că nu va ierta niciodată cele întâmplate, mai mult, nu poate ierta faptul că Ivan Şcerbina nu a manifestat cel puțin respect şi compasiune față de rudele îndoliate, prin faptul de a lua legătura, de a-şi cere iertare, de a propune ajutor sau cel puțin de a lua o atitudine, or, așa ar fi fost normal, moral, uman din partea ultimului. Condamnatul nu a manifestat la nici-o etapă ulterioară producerii accidentului rutier de care se face vinovat o minimă dorință de a se explica față de părinții râmași fără unicul copil sau de a propune măcar o contribuție bănească, De asemenea, a susținut că suma stabilită de prima instanță în cuantum de 50 000 lei cu titlu de compensație pentru prejudiciu moral nu are un efect compensatoriu pentru succesorul în drepturi a părții vătămate, prin urmare nu trece testul calității din acest punct de vedere, iar succesorul părții vătămate consideră că un astfel de efect ar fi asigurat prin încasarea din contul condamnatului a sumei de 125 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Nu în ultimul rând, Ştefanesa Svetlana consideră că pedeapsa penală aplicată lui Şcerbina Ivan este una prea blândă; mai mult reducerea considerabilă a sumelor solicitate cu titlu de prejudiciu material şi moral îi înlesnește şi mai mult situație condamnatului, astfel că există riscul ca pedeapsa penală să nu-şi atingă scopul de corectare şi reeducare a acestuia, or lipsurile şi restricțiile impuse acestuia prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 30 iulie 2020, nu corespund consecințelor prejudiciabile ale acțiunilor sale, iar prin urmare, nu restabilesc echitatea socială. A mai invocat avocatul Ursu Alina că, odată cu înaintarea acțiunii civile a prezentat instanței de fond dovezile avansării de către Svetlana Ştefanesa (şi de către Filimonova Liudmila, bunica părții vătămate, or, Svetlana Ştefanesa se afla în afara hotarelor Republicii Moldova) a sumelor bănești pentru serviciile de avocat la etapa urmării penale – 2 000 lei şi pentru reprezentarea intereselor în prima instanță - 10 000 lei, iar în consecință, a solicitat încasarea din contului lui Şcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ştefanesa a sumei de 12 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În pofida acestui fapt, instanță de fond a considerat drept reale, necesare şi rezonabile, la caz, cheltuielile de asistenta juridică în mărime de 10 000 lei, în rest au fost respinse ca neîntemeiate. 3.2. Inculpatul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei şi pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Şcerbina Ivan să fie achitat. În motivarea apelului, inculpatul Şcerbina Inav a invocat că, prima instanța nu a dat o apreciere respectivă probelor administrate la faza urmăririi penale şi examinate în cadrul cercetării judecătorești. Astfel, martorul acuzării Alexei Didîc, fiind audiat în ședință de judecată a mărturisit că, în luna mai 2019 el se afla la lucru la restaurantul-bar „Fratelli". Stătea afară şi a văzut o persoană în stare de ebrietate, care mergea haotic şi a decis să treacă strada. Acolo erau copaci şi nu era o iluminare bună. Persoana dată, când s-a apropiat de copaci şi a început să treacă strada, a mărit pasul, iar la etapa urmăririi penale acest martor a declarat, că la data de 14 mai 2019, fiind afară la terasa restaurantului Bar 5 „Fratelli" de pe bd. Dacia 28/4 din mun. Chişinău unde lucrează, împreună cu colegul său de serviciu ,,Alexandr" a văzut o persoană de genul masculin, îmbrăcată într-o scurtă şi pantaloni de culoare închisă, care a început întru-n loc neregulamentar să traverseze strada si a fost lovită de un automobil. A avut impresia de parcă persoana care a fost lovită ar fi sărit în direcția automobilului, după ce a fost lovită. Dorind ca să fie stabilit timpul mișcării pietonului, apărarea în cadrul cercetării judecătorești a solicitat ca să fie date citirii depozițiile acestui martor, date la etapa urmăririi penale, însă instanță a respins această cerință. A respins prima instanța şi cererea apărării de admitere şi examinarea în cadrul cercetării judecătorești a declarațiile martorului A. Didîc date la postul de televiziune „PRO TV Chişinău", îndată după producerea accidentului. A considerat inculpatul că, neexaminarea cerințelor enunțate, de fapt au lipsit instanță de fond de a lua o decizie bazată pe examinarea tuturor circumstanțelor, care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei. A mai susținut că, prima instanța incorect a apreciat şi depozițiile date în instanță de judecată de către martorii apărării Tîşcova Natalia, care de rând cu alte mărturii s-a expus şi asupra timpului mișcării pietonului. Ea a declarat, că a văzut un băiat, care se mișca haotic. Pe urmă acest băiat repede, clătinându-se a ajuns la drum şi de acolo a fugit repede ca să traverseze strada. La întrebările participanților la proces a mai specificat că, băiatul a fugit repede - „довольно быстро". A remarcat inculpatul că, prima instanța a trecut cu vederea şi nu a dat o apreciere corespunzătoare nici faptului încălcării grave a modului de administrare a probelor, astfel, ofițerul de urmărire penală la data de 29 noiembrie 2019 suplimentar a audiat martorul A. Didîc şi prin diferite metode şi manipulări al interogării a consemnat în procesul-verbal respectiv, faptul că pietonul, când se afla lângă barul-restaurant „Fratelli" se deplasa cu „pas liniștit", iar la numirea expertizei auto-tehnice, de rând cu alte date necesare pentru efectuarea expertizei a indicat în ordonanța sa din 03 decembrie 2019 şi faptul, că pietonul la traversarea părții carosabile se mișca cu „pas liniștit", dar nu după cum a indicat martorul A. Didîc cu„ pas rapid". În astfel de împrejurări, expertul a ajuns la concluzia, că conducătorul automobilului dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului. Având ca bază probele stabilite în cadrul cercetării judecătorești, apărare după cum a şi invocat în „Lista probelor" pe data de 20 mai 2020 a înaintat instanței o cerere cu privire la inițierea dispunerii efectuării unei expertize auto tehnice suplimentare. Prin încheierea sa din 28.05.20, prima instanța a respins cererea, făcând referire, că expertul în concluzia sa a răspuns deja la întrebarea invocată. Cererea repetata a apărării de numirea a expertizei auto-tehnice suplimentare, prin încheierea instanței de judecată din 06 iulie 2020 de asemenea a fost respinsă, invocându-se că, instanță poate să se expună asupra autenticității şi temeiniciei declarațiilor martorilor, doar după examinarea acestora în colaborare cu celelalte probe. Prin încălcările comise la etapa urmăririi penale, refuzul primei instanțe de a satisface cerințe legitime ale apărării şi neaprecierea probelor sub toate aspectele şi obiectiv, au dus la încălcarea drepturilor sale la un proces echitabil. Ca conducător de vehicul, deplasându-se pe data de 14 mai 2019 pe bd. Dacia din mun. Chişinău în regiunea drumului unde nu este trecere de pietoni, s-a bazat şi pe prevederile pct. 4 a Regulamentului circulației rutiere, care prevede că - orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că şi ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia. În final, inculpatul a reținut că reieșind din probele examinate, nu se consideră vinovat în comiterea infracţiunii incriminate de organul de urmărire penală. 6

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chişinău din 07 decembrie 2021, a fost respins apelul inculpatului, ca fiind nefondat. Au fost admise apelurile procurorului şi avocatului Ursu Alina în numele succesorului pârții vătămate Ştefanesa Svetlana, cu casarea parțială a sentinței, în partea civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care s-a dispus de a încasa de la Şcerbina Ivan în beneficiul succesorului pârții vătămate Ştefanesa Svetlana cu titlu de prejudiciu material a sumei în mărime de 23 144,95 lei, cu titlu de prejudiciul moral - în mărime de 70 000 lei şi cu titlu de asistenta juridică în mărime de 16 500 lei, în rest acțiunea civilă se respinge. S-a dispus de a încasa de la Şcerbina Ivan în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 6 598 lei, pentru efectuarea Raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-4953 din 11 decembrie 2019 costul căreia constituie 1 120 lei şi pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară nr.201903C1106 din 06.09.2019, costul căreia constituie 5 478 lei. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității şi coroborării lor, permit instanței de apel de a concluziona despre existenţa în acțiunile inculpatului Şcerbina Ivan a componentelor infracţiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal. Aceste împrejurări, instanță de apel le constată din totalitatea de probe acumulate la cauza penală şi care fiind analizate şi apreciate de Colegiul penal, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității şi veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a notat că, nu pot fi reținute alegațiile inculpatului Şcerbina Ivan expuse în cererea de apel precum că, nu se face vinovat de comiterea infracţiunii incriminate, iar accidental s-a produs din vina pietonului, care nu a respectat Regulamentul Circulaţiei Rutiere şi a traversat strada nu la trecerea de pietoni, or, prima instanță corect a statuat că, inculpatul Şcerbina Ivan a încălcat regulile circulației rutiere, iar aceste încălcări au dus la decesul părții vătămate Ştefanesa Alexandr, ceea ce se confirmă prin procesul-verbal de cercetare la fata locului din 14 mai 2019, cu anexarea schiței şi a planșei fotografice, prin raportul de expertiză medico-legală cu nr.201903C1106 din 06.09.2019, cât şi prin raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R- 4953 din 11 decembrie 2019. Totodată, fapta de încălcare a regulilor circulației rutiere, ce au dus la decesul persoanei de către Şcerbina Ivan a fost constatată şi prin raportul de expertiză auto- tehnică, care a concluzionat că, în cazul deplasării cu viteza indicată 50 km/h conducătorul automobilului de modelul „Toyota - Corolla" cu numărul de înmatriculare XXX Şcerbina Ivan, dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării pietonului Ştefanesa Alexandr folosind frânarea. În acest sens, instanța de apel a respins argumentele invocate de către recurent în ceea ce priveşte emiterea de către prima instanță a unei sentinţe neîntemeiate, bazată pe o interpretare eronată a probelor şi anume că, martorul acuzării Alexei Didîc, care stătea afară şi a văzut o persoană în stare de ebrietate, care mergea haotic şi a decis să treacă strada. Persoana dată, când s-a apropiat de copaci şi a început să treacă strada, a mărit pasul, iar la etapa urmăririi penale acest martor a declarat, că, a avut impresia de parcă persoana care a fost lovită ar fi sărit în direcția automobilului, după ce a fost lovită, or, în cazul în care inculpatul Şcerbina Ivan respecta prevederile pct. 39 al Regulamentului Circulaţiei Rutiere, ar fi evitat impactul cu pietonul Ştefanesa Alexandr, mai mult ca atât, 7 rezultând din declarațiile inculpatului impactul cu pietonul s-a întâmplat anume în momentul când ultimul "... în timpul preselectării benzii ...". Mai mult, potrivit probelor anexate la materialele cauzei, instanța de apel a constatat că, Şcerbina Ivan a depășit automobilul condus de către Tîşcova Marina, care fiind audiată în calitate de martor a declarat că, nu a văzut ca pietonul să traverseze strada până la depășirea de către automobilul alb, nu cunoaște dacă șoferul care a efectuat depășirea l-a văzut pe pieton. Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță minuțios, sub toate aspectele, complet şi obiectiv, a administrat probele, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității şi veridicității, iar probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel, fără nici un dubiu rezonabil a stabilit vinovăția inculpatului Şcerbina Ivan şi corect a calificat acțiunile acestuia în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod Penal încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul persoanei. 4.2. Totodată, instanța de apel a menționat că, la stabilirea măsurii şi mărimii pedepsei în privința inculpatului Şcerbina Ivan, în vederea corectării, reeducării, prima instanță i-a stabilit corect o măsură de pedeapsă prevăzute de lege în limitele prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, iar argumentele apelului declarat de acuzatorul de stat, cât şi apelul avocatului în interesele succesorului părții vătămate cu privire la blândețea pedepsei urmează a fi respinse, ca nefondate. Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect şi întemeiat potrivit circumstanțelor menționate a stabilit în privința inculpatului, în vederea corectării şi reeducării, precum şi ca măsură de pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis şi cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în limita sancțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, iar prin prisma art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani şi nu va fi executată dacă în perioada de probațiune, inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune şi va îndreptăți încrederea acordată. A mai reținut că, ținând cont de faptul că termenul pedepsei cu închisoarea stabilit de instanță inculpatului Şcerbina Ivan şi faptul că acesta a comis o infracțiune din imprudență, se caracterizează pozitiv, lipsa antecedentelor penale, legal şi rațional i-a fost suspendată executarea pedepsei cu închisoarea şi acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin comportare exemplară şi muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate. Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal şi întemeiat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă cu suspendare, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. 4.3. Sentinţa a fost contestată de către acuzatorul de stat şi în partea cheltuielilor judiciare, solicitând încasarea de la Şcerbina Ivan a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 598 lei, or, potrivit părții descriptive a sentinței instanței de fond, s-a constatat temeinicia acestor cheltuielile, însă, prin dispozitivul sentinţei, instanță de fond a omis a se expune asupra cheltuielilor judiciare în sumă de 6 598 lei, solicitat de către acuzatorul de stat. Astfel, instanța de apel a reținut că, argumentele din apelul acuzatorului de stat, referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, sunt întemeiate şi va admite această cerinţă, or, potrivit materialelor cauzei cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare şi anume, pentru întocmirea expertizei judiciare medico- legale nr. 201903C1106 din 06.09.2019, costul căreia constituie suma de 5 478 lei şi raportul de expertiză auto-tehnică nr.34/12/1-R-4953 din 11.11.2019, costul căreia este 8 de 1 120 lei, iar în total suma 6 598 lei, sumă care urmează a fi încasată din contul inculpatului Şcearbina Ivan în beneficiul statului. Cu referire la cererea de apel declarată de avocatul Alina Ursu, în interesele succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana privind acţiunea civilă, instanța de apel a reținut că, aceasta este parțial întemeiată şi urmează a fi admisă şi a încasa de la Şcerbina Ivan, în beneficiul succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana prejudiciul material în mărime de 23 144,95 lei, prejudiciul moral în sumă de 70 000 lei şi cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 16 400 lei suportate în cadrul instanței de fond şi urmărirea penală şi suma de 4 500 lei, achitați pentru asistența juridică în instanța de apel, în rest, acţiunea civilă a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Astfel, prin acţiunea civilă şi cererea de apel înaintată de succesorul părții vătămate Ştefanesa Svetlana (concretizată prin cererea cu privire la concretizarea pretențiilor din 06 iulie 2020) a solicitat să fie admisă integral şi să fie dispusă încasarea din contul lui Şcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ştefanesa, succesorul părții vătămate, a sumei de 23 144,95 lei (17 719,21 lei şi 274,13 euro (echivalentul a 5 425, 74 lei)) cu titlu de prejudiciului material; a sumei de 125 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a sumei de 12 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de avocat, cât şi încasarea din contul lui Şcerbina Ivan în beneficiul Svetlanei Ştefanesa a cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în instanța de apel în sumă de 4 500 lei. instanța de apel a reținut că, în cazul dat survine răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile inculpatului Şcerbina Ivan, care prin acțiunile sale a cauzat decesul părții vătămate Ştefanesa Alexandr, astfel, este echitabil şi întemeiat ca inculpatul Şcerbina Ivan să achite succesorului părții vătămate Svetlana Ştefanesa prejudiciul material cauzat. Analizând cumulul de probe administrate în cadrul examinării cauzei, instanța de apel a reținut că solicitările succesorului părții vătămate privind încasarea plăților pentru mesele de pomenire în sumă de 15 461,21 lei şi suma de 2 258 lei şi 274,13 Euro (echivalentul a 5 425,74lei), cheltuieli pentru deplasările succesorului în drepturi a părții vătămate - Svetlana Ştefanesa, urmează a fi admise, fiind demonstrat întinderea prejudiciului cauzat şi legătura dintre infracțiunea comisă de către Şcerbina Ivan şi cuantumul pretenției de încasare a prejudiciului material, cât şi prin prisma art.2031 alin.(4) Cod civil în care este indicat în mod exhaustiv că se încasează doar cheltuielile pentru înmormântare, or, suma de 2 258 lei şi 274,13 euro (echivalentul a 5 425,74lei), (f.d.167, 172-173) formează cheltuielile pentru deplasările succesorului părții vătămate Svetlana Ştefanesa, care sunt în legătură cauzală cu înmormântarea feciorului său Ştefanesa Alexandr, care a decedat în urma accidentului rutier comis de către inculpatul Şcerbina Ivan. Instanța de apel a considerat întemeiată acţiunea civilă în partea prejudiciului material şi încasează de la inculpatul Şcerbina Ivan în beneficiul succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana a prejudiciului material în mărime de 23 144,95 lei. De asemenea, în urma constatării cauzării suferințelor psihice în urma survenirii decesului unicului său fiu, Ştefanesa Alexandr, instanța de apel ajunge la concluzia reparării prejudiciului moral succesorului părții vătămate Ştefanesa Svetlana, în mărime de 70 000 lei, prejudiciu care este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferințelor psihice suportate de aceasta, or, suma de 125 000 lei, este exagerată, ținând cont de circumstanțele cauzei şi de persoana inculpatului. Este de menționat că, sumele încasate cu titlu de prejudiciu moral nu reprezintă prețul pentru suferințele fizice sau psihice, care de cele mai dese ori sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație stabilită din perspectiva consecințelor în plan personal şi social ca urmare a decesului fiului său. Pe de altă parte, ținând cont de complexitatea cauzei, de numărul de acte 9 procesuale întocmite de avocatul reclamantului, de numărul de ședinței la care avocatul reclamantului a participat, de complexitatea problemei juridice ridicate în speță şi a timpului aferent acestora, instanța de apel a considerat drept reale, necesare şi rezonabile la caz cheltuielile de asistenta juridică în mărime de 16 500 lei, or, acestea au fost suportate de către succesorul părții vătămate Ştefanesa Svetlana şi au fost probate prin bonurile de plată anexate la materialele cauzei - 12 000 lei achitate pentru asistența juridică în prima instanță şi urmărirea penală şi 4 500 lei - pentru instanța de apel.

Procurorul, în temeiul pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia și solicită casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri în latura executării pedepsei, prin care a fi dispusă excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal. În motivarea cerințelor sale acuzarea invocă argumente similare celor din apel, suplimentar a reținut că, aplicând instituția suspendării condiționate a executării pedepsei raportat la art.90 Cod penal în privință inculpatului Şcerbina Ivan, atât prima instanță cât şi instanța de apel nu au ținut cont de toate circumstanțele inerente speței, fapt ce denotă că nu au fost respectate prescripțiile dispoziţiilor art.art.61 şi 75 Cod penal. A mai notat că, pronunțând o decizie de condamnare cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate, pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabili țațe sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal şi anume - ca sancțiunea penală să-şi poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ. Or, constatarea eronată reținută atât de către prima instanță cât şi cea de apel, la adoptarea soluției, prin care instanțele s-au mizat pe argumente ce reies din personalitatea inculpatului, de circumstanțele comiterii infracţiunii, nu pot substitui acel fapt că a fost spulberată viața unei persoane, aceasta fiind una din valorile incomensurabile. În final, gravitatea infracţiunii, inclusiv rolul inculpatului şi comportamentul acestuia în timpul şi după săvârșirea acesteia, nu prezintă garanțiile unei bune conduite din partea făptașului, ce ar fi permis primei instanțe şi instanței de apel, de a da dovadă de clemență în privință inculpatului, devreme ce acesta, de la bun început nu a demonstrat nici o urmă de remușcare pentru fapta comisă negând vehement fapta imputată. 5.1. Avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia și solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea cerințelor sale, apărarea invocă argumente similare celor din apelul inculpatului, suplimentar indică că atât prima instanță cât şi instanța de apel nu au dat o apreciere respectivă probelor administrate la faza de urmărire penală şi examinate în cadrul cercetării judecătorești. Reține că, instanța de apel la adoptarea deciziei a repetat eroarea de drept admisă de către prima instanță şi nu a dat o apreciere justă suportului probatoriu prezentat, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele invocate de apărare au fost respinse. A mai remarcat că, instanța de apel incorect a ajuns la concluzia recuperării de către inculpat a cheltuielilor judiciare şi anume plata pentru efectuarea expertizelor judiciare (expertiza medico-legală în sumă de 5 478 lei şi auto-tehnică în sumă de 1 120 lei). Cu referire la incriminarea încălcării pct.45 alin.(1) şi (2) al Regulamentului Circulație Rutiere şi anume - că nu a dat dovadă de dexteritate în conducerea care i-ar permite să prevadă situații periculoase, de asemenea nu este dovedită. Inculpatul conduce mijloace de transport din anul 2008. Prin cercetarea automobilului s-a stabilit starea lui tehnică normală. A condus autovehiculul în limita vitezei stabilite. Se afla într-o stare psihofiziologică normală. Lipsa urmei de frânare dovedește faptul că, conducătorul autovehiculul în limita vizibilității nu a observat obstacolul şi deci nu putea să 10 reacționeze prin reducerea vitezei, sau chiar oprirea automobilului, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului. În final, apărarea invocă şi faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat şi decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de menținere a sentinţei de condamnare.

Asupra recursului declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului, a prezentat referință avocatul Ursu Alina în numele succesorului în drepturi a pârții vătămate Ştefanesa Svetlana, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat şi lipsit de temeiuri legale. Mai mult, a evidențiat că este regretabil faptul că inculpatul Şcerbina Ivan nici la etapa actuală nu a conștientizat faptele sale infracționale. În plus, notează că succesorul în drepturi a pârții vătămate, în pofida faptului că inculpatul Şcerbina Ivan nici după comiterea infracţiunii şi nici ulterior, la faza judecării cauzei, nu a manifestat cel puțin respect şi compasiune fată de rudele îndoliate, se raliază la poziția acuzatorului de stat şi solicită excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal – instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Judecând recursurile ordinare şi verificând legalitatea hotărârii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că, recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului urmează a fi respins, ca inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de procuror, urează a fi admis, din următoarele considerente. 7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului. Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal. Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține că, de către apărarea au fost indicate în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond şi de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Raportând argumentele invocate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea nu-şi găsesc confirmare în speța dedusă judecății. Colegiul penal lărgit constată că, apărarea critică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele şi în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. În contextul dat, Colegiul penal reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Totodată, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat şi apreciat circumstanțele de fapt şi de drept privind vinovăția inculpatului Şcerbina Ivan, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală 11 şi prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității şi coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat şi detaliat asupra motivelor pentru care a respins versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracţiunii prevăzute la art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat şi semnele componenței de infracțiune incriminată. Argumentele apărării referitor la observațiile aduse probelor administrate de către organul de urmărire penală în vederea demonstrării săvârșirii faptei prejudiciabile şi a vinovăției inculpatului Şcerbina Ivan, sânt neîntemeiate, fiind doar aprecieri subiective. Mai mult, Colegiul penal lărgit respinge argumentele apărării, prin care se susține că, instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor semnalate de partea apărării. Nu este indicat asupra căror anume motive invocate instanța nu s-a expus, or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul, constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor. Cu referire la critica recurentului în privința dispunerii încasării cheltuielilor de judecată din contul inculpatului pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară, Colegiul penal lărgit pornind de la relevanțele art.art.229 alin.(1) şi (3), 6 pct.111), 27, 414 alin.(1) şi (2) Cod de procedură penală - instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Totodată, potrivit dispoziției art.229 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată poartă un caracter facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei şi suportării acestor cheltuieli. În plus, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, cheltuielile de efectuare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat. Prin legea nr.316 din 22 noiembrie 2017 (în vigoare din 09 februarie 2018), a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod procedură penală, iar rapoartele de expertiză judiciară au fost efectuate după aceste modificări. Astfel, Colegiul penal reține că, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile judiciare. Având în vedere prevederile legale, Colegiul penal lărgit constată că, suma de 6 598lei lei a fost necesară pentru efectuarea expertizelor judiciare nr.201903C1106 din 06 septembrie 2019 şi nr.34/12/1-R-4953 din 11 septembrie 2019. În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de apel în partea ce ţine de admiterea solicitării procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 6 598 lei. În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs privind necesitatea achitării inculpatului Şcerbina Ivan, nu sunt incidente cauzei deferite judecății, fapt ce determină incontestabil concluzia de a respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului. 7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror. Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza şi pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi 12 supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond şi de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală, instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt şi chestiunile de drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată şi aplicată just; dacă normele de drept procesual penal, au fost corect aplicate. În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată. Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluției date. Colegiul penal reține că acuzarea invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel pct.6, 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum şi când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond greșit şi-au motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în privința inculpatului şi nu au pătruns în esența problemei de fapt şi de drept, eronat aplicând în privința inculpatului dispoziția art.90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum şi ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature şi greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia. În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale şi a pedepsei penale, ținând cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condițiile de viață ale familiei acestuia. Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale şi soluționând chestiunea cu privire la vinovăția inculpatului, de jure şi de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale şi decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală şi individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială şi să realizeze scopurile legii penale şi pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal şi în limitele fixate în partea specială. Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea drepturilor omului protejate de Convenția Europeană. Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală şi când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul şi mărimea acesteia conform limitelor fixate în 13 articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal. Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei şi reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul şi mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau care urmau a se produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii. Aceste criterii generale şi speciale privind individualizarea pedepsei sau valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă, prevăzut de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal. Ulterior, după individualizarea pedepsei şi stabilirea duratei şi cuantumului acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar şi soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta şi reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge şi prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilit de instanța de judecată. Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de ea este un incident în viața acesteia. Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul Şcerbina Ivan a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, cu un grad prejudiciabil sporit, prin ce a fost periclitată ordinea de drept. Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție şi de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei şi de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită şi poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei şi perioada de probațiune. În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la stabilirea modului de executare a pedepsei în privința inculpatului Şcerbina Ivan, instanțele de fond nu au avut în vedere scopul pedepsei penale, prevăzut de art.61 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, ridică semne de întrebare în privința stabilirii unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă nu este în 14 acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta săvârșită şi urmările produse. Mai mult, Colegiul lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la origine persoana şi comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea şi modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală şi de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul îşi apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului menționând că inculpatul a comis o infracțiune din imprudență, se caracterizează pozitiv, lipsa antecedentelor penale, se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută. Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate. Or, instanța trebuia să dea o suplimentară motivare de ce trage concluzia că inculpatul nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite. Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de procuror şi constată că, concluziile instanțelor de fond, precum că, corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a pedepsei, a fost greșită şi neîntemeiată. În situația dată, Colegiul penal reține că inculpatul Şcerbina Ivan a comis o infracțiune mai puțin gravă (cu un impact social acut în societate), a spulberat viața unei persoane (viața persoanei fiind una din valorile incomensurabile), nu a manifestat compasiune fată de rudele îndoliate nici după comiterea infracţiunii şi nici ulterior, nu a propus şi nu a contribuit cu ajutor fizic sau material la înmormântarea victimei, nu recunoaște fapta prejudiciabilă şi nici nu conștientizează urmările prejudiciabile cauzate. Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că, în privința lui Şcerbina Ivan, care a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal. Subsidiar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, corectarea inculpatului Şcerbina Ivan va fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii. Deci, anume executarea reală a pedepsei închisorii răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației acestuia. Or, ca agravare a situației inculpatului se înțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat nou, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a 15 învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare. Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de procuror urmează a fi admis, casate parțial decizia instanței de apel şi sentința primei instanțe, în partea modului de executare a pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în privința inculpatului Şcerbina Ivan. Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată și-au găsit confirmare temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) şi 10) Cod de procedură penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția şi în decizia atacată s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu dispunerea excluderii aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1), 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Chiosa Serghei în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2021. Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chişinău, Devder Djulieta, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chişinău din 07 decembrie 2021 și sentința Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 30 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Şcerbina Ivan xxx, în latura penală în partea modului de executare a pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin care dispune excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului. Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii inculpatului. În rest dispozițiile hotărârilor atacate se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 08 decembrie 2022. Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir Judecători /semnătura/ Ţurcan Anatolie /semnătura/ Cobzac Elena Bejenaru Iurie Burduh Victor 16