1ra-32/2016 — Art.42, 251 CP

Avocatul Dodica Ruslan în numele inculpatei Storoja Ina, prin recursul declarat la 05 august 2015, a solicitat casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei hotărîri de achitare a inculpatei Storoja Ina. În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) şi 12) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - instanţa a interpretat incorect şi arbitrar prevederile pct. 1.8.3 şi 1.8.4 a Procedurii privind gestionarea conturilor asupra cărora au fost aplicate restricţii, deoarece conform menţiunilor din pct. 1.8.4, dacă soldul conturilor bancare depăşeşte suma indicată în documentul pe baza căruia s-a aplicat sechestrul, atunci se permite efectuarea operaţiunilor de la pct. 1.8.3. obligatoriu în mod cronologic, în limita sumei rămase disponibile. Prioritate fiind acordată: 1. Plăţilor la buget (în 13 baza ordinului incaso);

Plăţi în contul creditorului gajist a sumelor încasate de la exercitarea dreptului de gaj; şi ulterior,

Transferul după destinaţie a mijloacelor băneşti obţinute de la contul de împrumut, în scopul pentru care a fost eliberat împrumutul. Astfel, consideră recurentul că, procedura indicată, care este întocmită în conformitate cu Regulamentul BNM, stabileşte prioritatea operaţiunilor pentru care urmează a fi deblocat contul sechestrat şi efectuate plăţile mijloacelor de la contul blocat în cazul în care acestea se necesită cumulativ, iar mijloacele de la cont sunt insuficiente pentru toate trei tipuri de operaţiuni. Dacă soldul de la contul blocat depăşeşte suma indicată în încheierea de aplicare a sechestrului, acesta se deblochează şi, mai întîi, se execută plăţile la buget, dacă este un ordin incaso sau ordinul de plată a clientului, apoi se efectuează plăţile pentru exercitarea dreptului de gaj şi abia la sfârșit din suma rămasă disponibilă se fac transferuri după destinaţie a mijloacelor băneşti obţinute din împrumuturi. Dovada faptului că inculpata Storoja Ina a deblocat corect contul sechestrat şi a făcut transferul după destinaţie a mijloacelor din împrumut, în viziunea recurentului, servesc declaraţiile reprezentanţilor BC ”Moldova Agroindbank” S.A., Bunacale Margareta şi şefa Grupului Suspendări şi Sechestre a băncii, Eremeeva Liudmila, care au comunicat că în situaţia creată, Storoja Ina a procedat legal şi nu a încălcat Procedura. - instanţa de apel incorect a concluzionat că inculpata Storoja Ina este subiect al infracţiunii de înstrăinare a banilor sechestraţi, ca fiind obligată în virtutea legii să păstreze integritatea lor, însă fără a fi indicată legea care o obligă anume pe inculpată să asigure integritatea sau că i s-au transmis aceştia spre păstrare. Recurentul de asemenea indică faptul că, unica autoritate care este obligată să păstreze integritatea mijloacelor băneşti este instituţia financiară. Aceasta fiind responsabilă de obligaţiunile care-i revin conform statutului şi Regulamentului BNM. Nicio lege nu stabileşte expres responsabilitatea specialistului superior sau a altui angajat al băncii, obligaţiuni de asigurare a integrităţii mijloacelor băneşti şi nu prevede răspunderea pentru aceasta. Ultimii pot fi pasibili de răspundere pentru abuzuri în exercitarea funcţiilor acordate, alte abateri disciplinare, neglijenţă. Însă astfel de fapte în acţiunile lui Storoja Ina nu au fost constatate. Astfel, recurentul menționează că, invocarea din partea instanţei a încălcărilor atribuţiilor de serviciu, a regulamentelor sau instrucţiunilor ce vizează atribuţiile de serviciu, printre care şi ale inculpatei Storoja Ina, care nu sunt invocate de către organul de urmărire penală şi acuzare, constituie o depăşire a limitelor de judecare a pricinii, or asemenea fapte nu au existat. 14 6.2. Avocatul Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana, prin recursul declarat la 10 august 2015, a solicitat casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei hotărîri de achitare a inculpatei Rusu Tatiana. În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) şi 10) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - instanța de apel a admis doar apelul declarat de procuror, iar cele declarate de partea apărării le-a respins ca fiind nefondate, deși partea apărării a invocat cerințe și argumente similare cu cele ale procurorului în apelul declarat cu referire la încetarea procesului penal, fapt prin care recurentul consideră că instanța a examinat cauza unilateral, și fără a da apreciere argumentelor părții apărării, care a pledat pentru achitarea inculpaților; - apărarea, deși a invocat în cadrul urmării penale, ulterior și în cadrul cercetării judecătorești, că Rusu T. nu este subiect al infracțiunii incriminate, însă instanța de fond a indicat că argumentul în cauză a fost respins de către organul de urmărire penală, respectiv fără a se pronunța pe marginea chestiunii dacă este sau nu este subiect al infracțiunii Rusu T., ulterior instanța de apel s-a pronunțat în linii generale că învinuirea adusă inculpatei întrunește elementele infracțiunii incriminate. Astfel, recurentul invocă faptul că, instanțele ierarhic inferioare nu s-au pronunțat asupra argumentului invocat de partea apărării, potrivit căruia inculpata Rusu T., nu este subiect al infracțiunii incriminate, deoarece în opinia recurentului, în speța dată subiectul infracțiunii este special și anume instituția financiară B.C. ”Moldova - Agroindbank” S.A, or, potrivit faptelor constatate, inculpaților nu le-au fost transmise careva sume bănești spre păstrare, ci băncii, care, la rîndul său, poate sancționa angajații săi pentru neîndeplinirea obligațiunilor de serviciu; - referitor la Procedura BC ”Moldova-Agroindbank" SA din 04.07.2011, la care se face referire în decizia instanței de apel, recurentul indică că aceasta este un document de uz intern, dar nu un act normativ care poate fi aplicat în direct de instanţa de judecată pentru constatarea vinovăției și aplicarea pedepsei penale. Mai mult ca atît, nu a fost stabilit faptul dacă această „Procedură" corespunde Regulamentului BNM nr. 375 din 15.12.2005 „cu modificările şi completările ulterioare", după cum este expus la începutul Procedurii menționate. - instanța de apel nu a stabilit în acțiunile inculpatei intenția directă întru înstrăinarea ilegală a banilor și motivul săvîrșirii faptei. Consideră recurentul că la caz poate fi vorba de perceperea greşită a indicațiilor procedurilor interne, fapt prin care se exclude din acțiunile inculpatei intenţia directă la înstrăinarea ilegală a banilor. 15 - probele puse la baza deciziei de condamnare și anume martorii audiați de fapt au confirmat, că în cadrul instituției financiare în legătură cu situația creată, a avut loc un control intern, în rezultatul căruia acțiunile angajaților filialei au fost recunoscute ca fiind legale; - instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului excluderii din acțiunile inculpatelor Storoja I. și Rusu T. a prevederilor art. 42 Cod penal. Consideră recurentul, că dacă inițial prin învinuirea adusă inculpaților acestora, fiindu-le incriminată comiterea infracțiunii prin participație, iar ulterior instanța constatînd că inculpatele Storoja I. și Rusu T. nu au comis infracțiunea prin participație cu Babcineţchi I. în astfel de situație instanța urma să stabilească care a fost motivul comiterii infracțiunii de către inculpatele Storoja I. și Rusu T. - instanța de apel nu a elucidat faptul dacă inculpații cunoșteau despre sechestrul aplicat, deoarece partea acuzării nu a prezentat probe în acest sens; - din decizia instanței de apel nu este clar pentru care faptă inculpatele au fost condamnate, pentru deblocarea contului la general, pentru deblocarea contului numai pentru transferul banilor din cont sau pentru neasigurarea păstrării sumei de 181546, 41 lei în contul respectiv. - decizia de condamnare este pronunţată în baza sumei de 181 546,41 lei, toţi inculpații fiind condamnaţi din motiv că fără temeiuri legale în baza ordinelor de plată nr.2 şi 5 din 16.12.2011 au efectuat decontări în sumă de 177 580 lei şi 222 420 lei - în total 400 000 lei. Astfel, în viziunea recurentului, rezultă că diferenţa de 218 453,59 lei decontaţi la fel este considerată ca fiind ilegală. - instanța de apel nu a ținut cont de faptul că executorul judecătoresc a dispus aplicarea sechestrului pe bunurile debitorului prin derogare de la prevederile încheierii instanței de judecată care prevede asigurarea acțiunii corespunzător sumei urmărite, 181 546,41 lei; - Rusu T. a fost pusă sub învinuire în baza art. 251 Cod penal care potrivit modificărilor operate prin Legea nr.173 din 5.07.2014 (în vigoare din 08.11.2014) permite înstrăinarea bunurilor aflate sub sechestru; - scopul final al sechestrului aplicat este asigurarea încasării sumei datorate în baza unor relații civile, fapt care în viziunea recurentului, exclude trecerea acestor relații în sfera penală; - deși - - - prin ordinele de plată nr. 2 şi 5 din 16.12.2011 din contul SRL „Labis-Com” 16 - instanța de apel în cadrul cercetării judecătorești nu a respectat prevederile legale privind cercetarea și verificarea probelor din dosar, nu a cercetat corpurile delicte; - instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa inculpaților inclusiv cea complimentară care în viziunea recurentului este clară, deoarece nu este menționat despre care funcții de conducere din sistemul bancar este vorba, avînd în vedere că inculpatele nu au deținut astfel de funcții. A mai invocat recurentul, prin notă informativă, că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcări procesuale, încălcarea competenței și a termenilor de efectuare a acțiunilor de urmărire penală, specificînd că: - cauza penală a fost pornită la 17.07.2012 de Procurorul Anticorupţie ca urmare a examinării unui „...material de control înregistrat în Registrul nr.1 al PA 173/12 din 06.07.2012" (f. d. 15 vol. I), fiind întocmit un raport în care se comunică despre plângerea reprezentantului SRL „MCF Engros", iar materialul înregistrat în REI-1 pentru examinare conform art.274 Cod de procedură penală. Procurorul Anticorupţie a întocmit proces-verbal de autosesizare privind începerea urmăririi penale (f. d. 16 vol. I) în temeiul art. 274 alin.(2) Cod de procedură penală. - la materialele cauzei este o cerere depusă din numele SRL „MCF Engros”, semnată de avocatul Iulian Bălan, ca reprezentant al întreprinderii, prin care s-a solicitat pornirea unei cauze penale în conformitate cu art. 251 Cod penal (f. d. 17 vol. I), însă cererea nu este înregistrată şi este fără dată. Astfel, prin cererea nominalizată se pretinde la sesizarea prevăzută de art. 262 alin. (1) pct. 1) sau 2); art. 263 alin. (4) Cod de procedură penală, fără însă a fi executate prevederile alin. (7) al normei citate. Mai mult, cererea nu face trimitere la careva document ce îi acordă împuterniciri de reprezentare. O altă cerere a fost depusă ulterior tot de către avocatul Iulian Bălan, ca reprezentant al întreprinderii (f. d. 165 Vol. I) care la fel nu este datată şi înregistrată, prin care se solicită recuperarea prejudiciului material cauzat - daune în proporţii deosebit de mari. - conform ordonanţei Procurorului General Adjunct, Igor Serbinov (f. d. 2 Vol. I), s-a dispus efectuarea urmăririi penale de către Centrul Naţional Anticorupţie, creîndu-se un grup de urmărire penală, format din 2 procurori, 3 ofiţeri ai OUP şi 3 inspectori operativi, conducerea grupului fiind încredinţată procurorului în Procuratura Anticorupţie Sergiu Catan, motivîndu-se că dosarul prezintă un interes deosebit şi o complexitate sporită. Termenul de urmărire penală s-a fixat primar până la 17.08.2012 (f. d. 17), ulterior, s-a prelungit de repetate ori, ultimul până la data de 15.07.2013 (f. d. 7-13 Vol. I), însă aceste prelungiri în care se face trimitere 17 la art. 52, 255, 259 Cod de procedură penală, sunt întocmite de acelaşi procuror fără careva solicitări şi demersuri motivate. - prin Ordonanţa Procurorului Anticorupţie din 01.10.2012 (f. d. 29 Vol. I) s-a dispus retragerea urmăririi penale din gestiunea DGUP a CCCEC şi în temeiul art. 270 alin.(9) Cod de procedură penală, exercitarea urmăririi penale s-a dispus procurorului Sergiu Catan, astfel că din această dată numai procurorul nominalizat era cu drept legitim de a efectua acţiuni de urmărire penală, însă, potrivit ordonanţei din 09.01.2013 (f. d. 5 Vol. I) Procurorul Anticorupţie a format un alt grup de urmărire penală, format din 3 ofiţeri de urmărire penală şi alte persoane, inspectori DIS a DGCC a CNA, desemnaţi cu atribuţii de ofiţeri de urmărire penală, iar conducerea grupului a fost încredinţată ofiţerului superior de urmărire penală al DUP a CNA Fiodor Verlan. Anume Fiodor Verlan a găsit şi audiat martorii: executorul judecătoresc Maxim Romaliischi, Eremeeva Liudmila, Bunacalea Margareta, SRL „MCF-Engros" care a fost recunoscut cu calitate de parte vătămată şi parte civilă. Invocă că nu este clar cum au apărut la materialele cauzei documente semnate de şeful Direcţiei UP B. Zumbreanu de corespondenţă cu BC ”Moldova- Agroindbank" SA, precum scrisoarea nr.03/30-1296 din 20.03.2013 (f. d. 61 Vol. I), scrisoarea nr.03/30-1742 din 15.04.2013 (f. d. 67 Vol. I), nr.03/30-440- 25.01.2013(f. d. 102 Vol. I) şi alte documente semnate de Andrei Grabovschi nr.03/30-2125 din 17.05.2013 (f. d. 70), avînd în vedere că dînşii nu figurează în grupul desemnat la 17.07.2012 (fd.4), ori în cel format la 09.01.2013 (f. d. 5). Reieşind din cele expuse consideră că Ordonanţa procurorului adjunct Igor Serbinov (f. d. 2) trezeşte suspiciuni temeinice de a o considera ilegală. - inculpaţii fiind 3 persoane fizice din Şoldăneşti, doi angajaţi ai filialei Băncii şi un administrator al unui agent economic din această localitate, fapt care a condiţionat judecarea cauzei de către Judecătoria Şoldăneşti (art. 40 Cod de procedură penală), totodată nu este clar de ce nu s-a dispus examinarea cauzei de subdiviziunea teritorială a CNA fiind astfel ilegal ocolită competenţa în materie teritorială (art. 258 , art. 266 (art.251 Cod penal) şi 269 Cod de procedură penală). - din 01.10.2012 unica persoană cu drept de a exercita şi efectua acţiuni şi acte de urmărire penală era procurorul Sergiu Catan (f. d. 29 Vol. I) şi deoarece cauza n-a fost retrasă de la acesta, actele de procedură ulterioare cad sub incidenţa art. 94 pct. 4) şi 8) Cod de procedură penală. - a fost încălcată procedura de ridicare a actelor, ori documentele din materialele cauzei penale parvenite prin intermediul corespondenţei dintre persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul CCCE/CNA care nu erau abilitate cu acest drept de către organul de urmărire penală cu Banca (MAIB) şi filiala 18 Şoldăneşti a băncii, între executorul judecătoresc şi Bancă sunt viciate şi nu pot pretinde a fi aduse ca probe în prezenta cauză. 6.3. Avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Babcineţchi Igor, prin recursul declarat la 17 august 2015, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei hotărîri de achitare a inculpatului Babcineţchi Igor din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea recursului declarat, recurentul a indicat următoarele argumente: - instanța de apel a examinat cauza superficial și nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel și anume că Babcineţchi I. nu a organizat comiterea infracţiunii, nu a ştiut şi nici nu putea cunoaşte faptul, că este o hotărâre de judecată privind încasarea de la SRL "Labis-Com" în folosul SRL MCF-Engros", deoarece chiar din conţinutul hotărârii Judecătoriei Şoldăneşti reiese, că instanţa de judecată a judecat cauza civilă în lipsa lui Babcineţchi Igor şi hotărârea nu i s-a expediat. Mai mult ca atât, executorul judecătoresc Romaliischi Maxim nu l-a invitat pe Babcineţchi Igor, conform legislaţiei, pentru a-i propune executarea benevolă a hotărârii şi despre aplicarea sechestrului nu i-a făcut cunoştinţă. - consideră că inculpatul Babcineţchi Igor nu este subiect al infracțiunii ce i se incriminează.

Procurorul prin referinţa depusă a solicitat respingerea recursurilor declarate, ca inadmisibile, deoarece consideră că instanţa de apel nu a comis erori de drept la examinarea cauzei.

Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului şi în raport cu motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanţa este în drept să admită recursul, cu casarea parţială a hotărîrii atacate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului, atunci cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către instanţa de recurs la etapa judecării acestuia. Astfel, instanţa de recurs poate să intervină în soluţia instanţei de apel, inclusiv şi să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale. 8.1. Cu privire la recursul declarat de avocatul Galescu V. în numele inculpatului Babcineţchi Ig: Analizînd motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluţia adoptată de către prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi din analiza actelor cauzei, instanţa de recurs conchide că în speţă, la acest capitol, se constată erori de drept, 19 ce se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) şi 8) Cod de procedură penală. În acest sens, Colegiul lărgit atestă că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvîrşite, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată. Alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti în cursul procesului sînt obligate să activeze în aşa mod încît nicio persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată şi ca nicio persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrîngere. La adoptarea sentinţei, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) pct.1) - 4) Cod de procedură penală instanţa de judecată trebuie să soluţioneze următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvîrşirea căreia este învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvîrşită de inculpat; 3) dacă fapta întruneşte elementele infracţiunii şi de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este vinovat de săvîrşirea acestei infracţiuni. Totodată, art. 390 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală prevede că sentinţa de achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvîrşită de inculpat. În acest sens, Colegiul penal menţionează că potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din dosar şi oricăror probe noi prezentate în şedinţa instanţei de apel sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanţă. Art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, reieşind din faptul că apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca instanţa să dea o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe. Astfel instanţa de apel, soluționând apelul, poate să caseze sentinţa primei instanţe şi să pronunţe o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, adoptând una din soluţiile pe care le poate pronunţa prima instanţă, prin aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii, dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Această ipoteză reiese din faptul că apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul că instanţa de apel, după desfiinţarea hotărârii atacate, 20 procedează ea însăşi, ca instanţă de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțând o nouă hotărâre. Astfel, instanţa de apel rejudecă fondul cauzei ca instanţă de apel, şi nu ca primă instanţă, prin modificarea gradului de jurisdicţie. Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanţa de apel a judecăţii care a avut loc în prima instanţă, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziţii din hotărîre, care au fost greşit sau nelegal soluţionate. În consecinţă, la aplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 415 alin.(1) pct.2) şi art. 419 Cod de procedură penală, termenul rejudecare nu desemnează o nouă desfăşurare, de la început, a întregii activităţi procesuale ce este îndeplinită de prima instanţă, ci doar efectuarea unor acte procesuale care nu au fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost efectuate de prima instanţă. Alin. (5) din art. 414 Cod de procedură penală stabileşte că instanţa de apel se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar alin. (6) al aceluiaşi articol stabileşte că instanţa de apel nu este în drept să-şi întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanţă, dacă ele nu au fost verificate în şedinţa de judecată a instanţei de apel şi nu au fost consemnate în procesul verbal. În sensul cerinţelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunţat ori trebuia să se pronunţe prima instanţă şi care, prin apel, se transmit instanţei de apel sînt următoarele: dacă fapta reţinută ori numai imputată a fost săvîrşită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat şi, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participaţia, contribuţia materială a fiecărui participant; dacă există circumstanţe atenuante şi agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanţă prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce priveşte chestiunile de drept pe care le poate soluţiona instanţa de apel, acestea sînt: dacă fapta întruneşte elementele infracţiunii; dacă infracţiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată şi aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menţionate, hotărîrea instanţei de fond urmează a fi desfiinţată, cu rejudecarea cauzei. Verificând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul constată că instanţa de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept, pronunţînd soluţia de condamnare a inculpatului Babcineţchi Igor în baza art.42, 21 251 Cod penal, fără respectarea prevederilor legale, precum şi a practicii judiciare constante. După cum s-a indicat supra, potrivit legislației procesuale în vigoare, instanţa de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrile atacate şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. Sub acest aspect, în urma analizei materialelor cauzei, Colegiul lărgit conchide că în speţă se constată temeiul de achitare a inculpatului Babcineţchi Igor şi, prin urmare, se impune necesitatea casării deciziei pronunţate de către instanţa de apel, deoarece instanța a comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de recurs, cu admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel cu dispunerea achitării inculpatului Babcineţchi Igor de sub învinuirea adusă de săvîrşirea infracţiunii prevăzută în art. 42, 251 Cod penal. Colegiul lărgit reţine că în cadrul examinării cauzei a fost constatat temeiul prevăzut de art. 390 alin.(1) pct. 2) şi anume că fapta nu a fost săvîrşită de inculpat, din următoarele considerente. Potrivit rechizitoriului, Babcineţchi Ig. a fost învinuit de faptul că: - - - - - - - 22 - Prin sentinţa art. 42, art. 251 Cod penal, în legătură cu lipsa plîngerii părții vătămate. Babcineţchi Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 251 Cod penal. La baza soluţiei adoptate, instanţa de apel a reţinut fapta incriminată inculpatului prin rechizitoriu, respectiva concluzie fiind dedusă din probele prezentate de către acuzatorul de stat, acumulate în cadrul urmăririi penale. Colegiul lărgit, constată că, atît în cadrul urmăririi penale cît şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, nu au fost administrate careva probe care să ateste faptul cunoaşterii de către Babcineţchi Igor despre existenţa sechestrului aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim din 14.12.2011, înregistrată în instituţia bancară sub nr.5492 la 15.12.2011, pe contul bancar nr.22511781752 al SRL „Labis-Com”, deţinut în filiala Şoldăneşti a BC „Moldova- Agroindbank” SA. În acest sens, Colegiul atestă că, potrivit titlului executoriu nr.2-633/2011 din 01.11.2011, emis de către Judecătoria Şoldăneşti, în cadrul examinării cauzei civile intentată la acţiunea SRL „MSF – Energos” către SRL „Labis – Com” privind încasarea datoriei, în scopul asigurării acţiunii, a fost aplicat sechestru pe bunurile pîrîtului SRL „Labis – Com”, (rechizite: c/f: 10033606009975, c/b 2251013498117 – BC „Banca de Economii” SA fil.13, or. Şoldăneşti) în sumă de 181546,41 lei (f. d. 43, vol. I). Ulterior la 14.12.2011 în cadrul procedurii de executare nr.175-1062/11, intentată în baza titlului executoriu sus-menţionat, prezentat spre executare la 01.11.2011 de către creditorul SRL MCF-Angro”, executorul judecătoresc Romaliischi Maxim a emis încheierea privind aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare ale debitorului SRL „Labis – Com” (sediul or. Şoldăneşti, str. Victoriei, 1, c/f 1003606009975), corespunzător sumei urmărite în mărime de 181546,41 lei, la conturile de care dispune debitorul în BC „Moldova-Agroindbank” SA (f. d. 44, vol. I). Potrivit hotărîrii Judecătoriei Şoldăneşti nr.2-63/2012 din 04.04.2012, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „MCF - Engros” şi dispusă încasarea de la SRL „Labis-Com” în beneficiul SRL „MCF - Engros”, datoria în sumă totală de 188992,79 lei (f. d. 21, vol. I). Din conţinutul hotărîrii menţionate, Colegiul constată că, examinarea cauzei civile a avut loc în lipsa reprezentantului pîrîtului SRL „Labis-Com”, la materialele cauzei penale nefiind anexate careva probe, care ar confirma faptul că inculpatul a 23 fost citat legal, că lui i-ar fi fost înmînată o copie de pe hotărîrea sus-indicată, aşa cum prevede legislaţia de procedură civilă. De asemenea la materialele dosarului penal n-au fost anexate careva acte care să dovedească, că inculpatul Babcineţchi Ig. ar fi cunoscut despre încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim emisă la 14.12.2011 privind asigurarea acţiunii şi aplicarea sechestrului pe bunurile SRL „Labis – Com” în sumă de 181546,41 lei, a cărui administrator este Babcineţchi Ig. SC „Labis – Com” SRL, în persoana administratorului Babcineţchi Ig., a încheiat cu BC „Moldova-Agroindbank” SA la data de acordarea unui credit investiţional în sumă de 400000 lei - prin încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim emisă la 14.12.2011 privind asigurarea acţiunii, ulterior la 16.12.2011 prin ordinele de plată nr. 2 şi nr. 5 a solicitat transferarea de SRL „Labis – Com” suma de Astfel, Colegiul penal menţionează, că deşi documentul executoriu privind asigurarea acţiunii a fost depus spre executare de către creditor la 01.11.2011, inculpatul Babcineţchi Ig. nu a fost informat de către executor despre intentarea procedurii în cauză, de aceea la încheiat cu BC „Moldova-Agroindbank” SA a solicitat acordarea uni credit investiţional în sumă de 400000 lei, suma care a fost transferată în contul întreprinderii, fapt ce confirmă o dată în plus că inculpatul n-a fost informat despre existenţa măsurii de asigurare. Babcineţchi Ig. nu-i poate fi imputat faptul, că el ar fi cunoscut despre aplicarea sechestrului, aşa cum este indicat în învinuirea înaintată şi constatarea instanţei de apel ” . Colegiul penal conchide că nedovedirea faptului, că inculpatul Babcineţchi Ig. ar fi ştiut despre aplicarea sechestrului asupra mijloacelor financiare, atrage după sine destrămarea întregii învinuiri aduse acestuia, lipsind astfel posibilitatea constatării săvîrşirii faptei infracţionale de către inculpat. Prin urmare, Colegiul lărgit conchide că este eronată concluzia instanţei de apel că, inculpatul Babcineţchi Ig. la 16.12.2011 ar fi ştiut cu certitudine despre aplicarea sechestrului, şi contrar acestui fapt, a emis ordinele de plată nr.2 şi nr. 5 privind SRL „Labis – Com” în baza cărora a fost ridicat sechestrul de pe contul menţionat şi transferaţi 24 Astfel, Colegiul lărgit statuează că în cadrul examinării prezentei cauze penale, atît instanţa de fond pronunţînd sentinţa de încetare a procesului penal în legătură cu lipsa plîngerii părţii vătămate, cît şi instanţa de apel care a pronunţat hotărîrea privind condamnarea inculpatului Babcineţchi Ig. în baza art.42, 251 Cod penal, au admis erori de drept ce se încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) şi 8) Cod de procedură penală, şi care în consecinţă, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct.2) lit. b) şi 390 alin.(1) pct. 2) Cod penal condiţionează casarea totală a sentinţei deciziei . 8.2. Cu privire la recursurile declarate de avocatul Dodica R. în numele inculpatei Storoja I şi de avocatul Drăniceru V. în numele inculpatei Rusu T: Colegiul constată că la acest capitol, recurenţii invocă drept temei de recurs erori de drept prevăzute de pct. 6), 8), 10) şi 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, din care reiese că, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel în următoarele temeiuri: instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia; nu au fost întrunite elementele infracţiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită. Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Drăniceru V. prin prisma pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit constată că, instanţa de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanţa de apel, judecând apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanţa de apel se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanţei de apel trebuie să conţină temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei date. 25 Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu şi-au găsit confirmare la examinarea recursului în partea ce ţine de condamnarea inculpatei Rusu T. în baza art. 251 Cod penal, deoarece instanţa de apel în hotărârea adoptată s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată pe marginea învinuirii adusă inculpatei Rusu T., soluţie pe care instanţa de recurs o însuşeşte şi reiterarea căreia nu o consideră necesară. Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Dodica R. şi Drăniceru V. prin prisma pct. 8) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că astfel de erori în cauza dată nu se atestă, din următoarele considerente. Potrivit art. 113 alin.(1) Cod de procedură penală, se consideră calificare a infracţiunii determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală. Reieşind din conţinutul deciziei instanţei de apel, Colegiul constată că, criticile formulate de recurenţi sub aspectul art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, pe marginea învinuirii inculpatelor Storoja I. şi Rusu T. în baza art. 251 Cod penal, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanţa de apel şi asupra lor aceasta s-a pronunţat, dîndu-le o motivare corespunzătoare, argumentată şi pe larg expusă în pct. 5 al prezentei decizii. Colegiul lărgit, reieşind din decizia adoptată în privinţa inculpatelor Storoja I. şi Rusu T., conchide, că instanţa de apel a apreciat probele din dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii, veridicităţii şi coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt şi de drept, ajungând la concluzia corectă privind condamnarea inculpatelor deoarece în acţiunile lor sunt întrunite elementele infracţiunilor prevăzute de art. 251 Cod penal. Totodată Colegiul lărgit atestă că, argumentele recurenţilor în ce priveşte temeiul de drept invocat, de fapt, se referă la modul de apreciere a probelor înfăptuită de către instanţele ierarhic inferioare, iar, reieşind din dispoziţiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală şi practica judiciară constantă, la etapa de judecare a recursului ordinar instanţa de recurs verifică erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reţinute în speţă. Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Drăniceru V. prin prisma pct. 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că în speţa, se atestă eroarea în cauza, în privinţa inculpatei Rusu T. 26 Totodată, Colegiul lărgit atestă că, deşi în recursul declarat de avocatul Dodica R. în numele inculpatei Storoja I. o astfel de eroare de drept nu a fost invocată, ţinînd cont de prevederile art. 426 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanţa de recurs examinează cauza prin extindere cu privire la persoanele în privinţa cărora nu s-a declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putînd hotărî şi în privinţa lor, fără a crea acestora o situaţie mai gravă, dacă s-a decis admisibilitatea recursului, Colegiul lărgit va supune verificării decizia instanţei de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală şi în privinţa inculpatei Storoja I. Colegiul lărgit constată, că instanţa de apel a stabilit inculpatelor Rusu T. şi Storoja I., pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., adică 20000 lei, iar în partea motivată a deciziei, deşi menţionează că faţă de inculpate urmează a fi aplicată pedeapsă complimentară şi anume privarea de dreptul de a ocupa funcţii de conducere în sistemul bancar pe un termen de 3 ani, însă în dispozitivul deciziei instanţa de apel nu a aplicat pedeapsa complimentară. Reieşind din prevederile art. 61, 75 alin.(1) Cod penal, Colegiul lărgit atestă că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului şi se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echităţii sociale şi corectarea acestuia. Persoanei recunoscute vinovată de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii Generale a Codului penal. Astfel, Colegiul reţine că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancţiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În acelaşi rînd, după caz, instanţa este în drept să aplice şi prevederile Părţii generale a Codului penal. În cazul săvîrşirii unei infracţiuni, instanţa de judecată este singură în măsură să individualizeze pedeapsa inculpatului care a comis infracţiunea, avînd deplina libertate în acest sens. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanţa de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvîrşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura şi gravitatea rezultatului produs or a altor consecinţe ale infracţiunii; - motivul săvîrşirii infracţiunii şi scopul urmărit; - natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvîrşirea faptei şi în cursul procesului penal; - nivelul de educaţie, vîrsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială etc. Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele 27 reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanţa de judecată trebuie să ţină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul individualizării acesteia. Art. 251 Cod penal, prevede pedepsă cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. Colegiul lărgit constată că, instanţa de apel în decizia adoptată, a exclus din acţiunile inculpatelor Rusu T. şi Storoja I., faptul comiterii infracţiunii prin participaţie potrivit prevederilor art. 42 Cod penal, incriminată acestora de către organele de urmărire penală, totodată instanţa de apel nu a stabilit în privinţa inculpatelor prezenţa cărorva circumstanţe agravante şi atenuante. Astfel, ţinînd cont de toate circumstanţele constatate, reieşind din practica judiciară stabilită, conducîndu-se de prevederile art. 385 alin.(4) Cod penal, care stipulează, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor inculpatului, precum şi s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări, instanţa examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări, ţinînd cont de prevederile art. 75-76 Cod penal, de gravitatea faptei comise, lipsa circumstanţelor agravante, avînd în vedere principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît şi prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, Colegiul lărgit conchide că corijarea şi reeducarea inculpatelor poate avea loc fără aplicarea pedepsei complimentare privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. Astfel, Colegiul reţine în cauză prezenţa temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece instanţa de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Conform art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, judecînd recursul şi stabilind prezenţa temeiului prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărîrile instanţelor de fond, să prejudece cauza şi să pronunţe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situaţia inculpatului. Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia de a admite recursul avocatului Drăniceru V., în numele inculpatei Rusu T., şi a dispune casarea parţială a deciziei atacate în latura penală în partea stabilirii pedepsei inculpatelor cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care 28 Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Dodica R. prin prisma pct. 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărui hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel cînd faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greşită, Colegiul lărgit nu se va expune, deoarece în situaţia în care se invocă faptul, că la examinarea cauzei a fost comisă o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, şi anume neîntrunirea elementelor infracţiunii, se prezumă faptul că inculpatul nu recunoaşte vinovăţia. Mai mult ca atît, recursul declarat nu conţine o motivare sub acest aspect, iar instanţa de recurs nu este în drept să judece recursul prin completarea acestuia. Referitor la motivele invocate în recursul declarat de avocatul Drăniceru V. privind ilegalitatea actelor şi acţiunilor organului de urmărire penală, Colegiul lărgit menţionează că, partea apărării nu le-a contestat prin apelurile declarate hotărârile judecătoreşti pronunțate în cauză în partea ce ţine legalitatea actelor şi acţiunilor organului de urmărire penală. Astfel reieşind din prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală, care indică că, temeiurile menţionate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanţa de apel, Colegiul lărgit nu se va pronunţa asupra argumentelor recursului declarat de avocatul Drăniceru V., în numele inculpatei Rusu T., privind legalitatea actelor şi acţiunilor organului de urmărire penală.

În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct.2) lit. b), c) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admit recursurile ordinare declarate de Se casează parţial decizia 29 decizia În rest, celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, se menţin. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2016. Preşedinte (semnătura) Ursache Petru Judecători (semnătura) Toma Nadejda (semnătura) Nicolaev Ghenadie (semnătura) Timofti Vladimir (semnătura) Moraru Petru 30 16 martie 2016 Dosarul nr. 1ra-32/2016 OPINIESEPARATĂ (în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală (în cauza Babcinețchi Igor Ștefan, Rusu Tatiana Grigore, şi Storoja Ina Gheorghe) 1. Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 16 martie 2016 a fost adoptată următoarea soluţie în cadrul judecării recursului ordinar în cauza indicată: „Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Dodica Ruslan în numele inculpatei Storoja Ina, de avocatul Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana și de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Babcinețchi Igor. Se casează parţial decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălți din 17 iunie 2015 în privinţa Inei Storoja şi Tatiana Rusu, se rejudecă cauza şi se pronunţă o nouă hotărîre, prin care: Storoja Ina Gheorghe şi Rusu Tatiana Grigore, se consideră condamnate în baza art. 251 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin.(4) Cod de procedură penală, la amendă în mărime de 1000 (una mie) unităţi convenţionale, fiecare, fără privarea de dreptul de a ocupa funcţii de conducere în sistemul bancar. Se casează total sentinţa Judecătoriei Şoldăneşti din 29 ianuarie 2014 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălți din 17 iunie 2015 în privinţa lui Babcinețchi Igor Ştefan, şi se dispune achitarea acestuia de sub învinuirea adusă în baza art. 42, 251 Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrşită de inculpat”. 2. Nu am susţinut soluţia adoptată şi am propus o altă soluţie, de a admite recursurile ordinare declarate, cu casarea totală a hotărîrilor pronunţate şi dispunerea achitării inculpaţilor, în conformitate cu prevederile art. 435 alin. 2) pct. b) Cod de procedură penală. 2.1. Instanţa de apel, în opinia mea, nu şi-a motivat soluţiile sale cu privire la condamnarea inculpaţilor, concluzionînd în mod eronat asupra existenţei în acţiunile acestora a componenţei infracţiunilor imputate, 31 acceptînd neîntemeiat concluziile de învinuire aduse de către acuzare în rechizitoriu. Art. 251 Cod penal la momentul comiterii infracţiunii de către inculpaţi stabilea răspunderea pentru însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor. În redacţia Legii nr.173 din 25.07.2014, în vigoare 08.11.2014 art. 251 Cod penal stabileşte răspunderea pentru însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor. Potrivit practicii judiciare constante obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de art. 251 Cod penal îl constituie relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală a bunurilor sechestrate sau confiscate. Reieşind din specificul său această infracţiune nu are victimă. Latura obiectivă a infracţiunii în prezent constă în fapta prejudiciabilă exprimată prin acţiune, care se realizează prin următoarele modalităţi normative alternative şi anume: 1) însuşirea, 2) înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, 3) tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori 4) utilizarea lor în alte scopuri. Inculpaţilor Babcinețchi Igor Ștefan, Rusu Tatiana Grigore, şi Storoja Ina Gheorghe le-a fost incriminată una dintre modalităţile expuse supra şi anume: înstrăinarea, ei fiind condamnaţi, potrivit noii redacţii al art. 251 Cod penal pentru înstrăinarea în cazurile nepermise de lege. Potrivit practicii judiciare constante prin „înstrăinare” a bunurilor sechestrate se are în vedere transmiterea bunurilor sechestrate sau confiscate în folosul unor terţe persoane, sub formă de vînzare, donare, achitare în contul datoriei ş.a. Potrivit învinuirilor aduse inculpaţilor, aceştea, în urma înţelegerii prealabile, au efectuat transferul de la contul bancar a mijloacelor băneşti sechestrate, fapte, care în opinia mea, nu constituie „înstrăinare” a bunurilor sechestrate. Acţiunile inculpaţilor urmau a fi încadrate în baza modalităţii „utilizate lor în alte scopuri”, prin care se înţelege, inclusiv şi operaţiunile bancare 32 efectuate în privinţa mijloacelor băneşti sechestrate, aflate în conturile băncilor. Astfel, consider, că în speţă inculpaţii au fost puşi sub învinuire, iar inculpatele Rusu Tatiana Grigore şi Storoja Ina Gheorghe au fost şi condamnate pentru săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 251 Cod penal în modalitatea normativă „înstrăinare a bunurilor sechestrate”, însă, de fapt, fiind constatată în rechizitoriu şi în decizia instanţei de apel o cu totul altă modalitate şi anume „utilizare în alte scopuri” a bunurilor sechestrate. În aşa mod, este evidentă încadrarea juridică incorectă a acţiunilor inculpaţilor, eroare care putea fi înlăturată printr-o ordonanţă de modificare a învinuirii şi numai la etapa examinării cauzei în prima instanţă. La etapa examinării cauzei în instanţa de apel şi în cea de recurs corectarea acestei erori nu este cu putinţă, de aceea inculpaţii urmau să fie achitaţi. De asemenea consider, că inculpaţii în cauza examinată nu au calitatea de subiect al infracţiunii, deoarece potrivit prevederilor art. 251 Cod penal o asemenea infracţiune urmează a fi săvîrşită de o persoană: 1) căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau 2) care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor. În opinia mea, subiect al infracţiunii incriminate inculpaţilor este persoana juridică BC „Moldova Agroindbank” SA, deoarece mijloacele băneşti ale întreprinderii SRL "Labis-Com", al cărei administrator este inculpatul Babcineţchi Ig., erau depozitate la conturile întreprinderii deschise la banca indicată. Anume banca a recepţionat de la executor încheierea de aplicare a sechestrului şi a transferat mijloacele băneşti aflate sub sechestru. În acest sens vreau să menţionez, că inculpatele au subliniat că au acţionat în conformitate cu Procedura BC ”Moldova-Agroindbank" SA din 04.07.2011, la care se face referire decizia instanței de apel, acesta fiind un document de uz intern, elaborat de către bancă, care a stabilit modalitatea de acţionare în diverse cazuri, inclusiv şi în cazul examinat. Astfel, este evident faptul, că anume băncii i-au fost încredinţate spre păstrare mijloacele băneşti sechestrate, iar acţiunile inculpatelor în temeiul unor documente de uz intern, nu pot constitui infracţiune, ci urmează a fi supuse sancţionării numai în ordine disciplinară, în cazul constatării abaterilor. 33 Am indicat mai sus în text că infracţiunea prevăzută de art. 251 Cod penal, reieşind din specificul său nu are victimă. Cu toate acestea în cauza penală a fost recunoscută parte vătămată şi parte civilă SRL "MCF-Engros", care a solicitat recuperarea daunei materiale cauzate prin infracţiune şi anume suma de 181546,41 lei. Potrivit rechizitoriului, în rezultatul comiterii infracţiunii incriminate inculpaţilor, părţii vătămate SRL "MCF-Engros" i-a fost cauzată o daună materială în proporţii deosebit de mari în sumă de 181546,41 lei. Consider, că prin acţiunile inculpaţilor nu a fost cauzată daună materială, deoarece infracţiunea prevăzută de art. 251 Cod penal, realizată prin modalitatea de utilizare în alte scopuri a bunurilor sechestrate este o infracţiune formală, fiind consumată din momentul realizării acţiunilor de utilizare în alte scopuri a bunurilor sechestrate. În acest sens ţin să menţionez, că executorul judecătoresc în speţa examinată a aplicat sechestru ca măsură de asigurare a acţiunii pînă la pronunţarea hotărîrii de încasare a sumei de 181546,41 lei. În aceste condiţii era încă incertă realizarea dreptului SRL "MCF-Engros" de încasare din contul SRL "Labis-Com", al cărei administrator este inculpatul Babcineţchi Ig., a sumei indicate, sechestru avînd drept scop depozitarea sumei pentru o eventuală, posibilă încasare. Astfel, este evident că dreptul SRL "Labis-Com" de încasare a sumei de 181546,41 lei la momentul comiterii presupusei infracţiuni era incert. Anume din aceste considerente nici nu poate fi vorba despre existenţa în speţă a daunei materiale. Mai mult decît atît, potrivit materialelor dosarului, prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 04.04.2012 a fost dispusă admiterea parţială a cererii de chemare judecată a SRL "MCF-Engros" către SRL "Labis-Com" cu încasarea datoriei contractuale în mărime de 181546,41 lei. Indicarea în dosarul penal a cauzării prin acţiunile inculpaţilor a daunelor materiale în proporţii deosebit de mari în sumă de 181546,41 lei are o dublă valenţă juridică, oferind posibilitatea SRL "MCF-Engros"să încaseze de două ori, în temeiuri legale ( în baza hotărîrii şi în baza sentinţei) a sumei de 181546,41 lei: din contul SRL "Labis-Com", precum şi din contul inculpaţilor. Astfel, consider că faptele inculpaţilor nu întrunesc elementele infracţiunii pentru care au fost puşi sub învinuire, de aceea în privinţa lor 34 urma să fie dispusă achitarea în temeiul art. 390 al.(1) pnct.3) Cod de procedură penală. Judecător (semnătura) Nadejda Toma 35