1ra-32/2016 — art.42, 251 CP

1ra-32/2016 — art.42, 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-32/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

, în cauza penală în privința lui

–

–

–

1

art. 42, art. 251 Cod penal, în legătură cu lipsa

plîngerii părții vătămate.

Măsura preventivă aplicată inculpaților, obligațiunea de nepărăsire a localității,

a fost menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

2

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

3

-

-

-

-

-

-

-

-

-

4

-

-

-

-

-

pelurile declarate de avocatul Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana,

5

de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Babcinețchi Igor și al inculpatei

Storoja Ina au fost respinse ca fiind nefondate.

Apelul procurorului a fost admis, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Babcinețchi Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 251

Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c.

Rusu Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.251 Cod

penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în sistemul bancar pe un

termen de 3 ani.

Storoja Ina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.251 Cod

penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în sistemul bancar pe un

termen de 3 ani.

Măsura preventivă aplicată în privința inculpaților, a fost revocată.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

-

Instanța de fond,

-

-

6

-

- -

-

-

- -

- -

-

- -

- -

-

- -

-

-

7

-

-

-

-

-

-

- -

- - - -

-

- -

-

-

-

-

-

-

-

-

-

- -

-

8

- -

-

- -

-

în

-

-

-

- -

-

- -

-

-

-

-

-

-

-

9

-

-

-

-

-

- -

-

- -

-

-

-

-

-

-

10

- -

-

-

-

-

-

-

-

11

-

-

-

-

-

-

12

- - -

recursuri ordinare avocații Dodica Ruslan în numele inculpatei Storoja Ina, avocatul

Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana și avocatul Galescu Vasile în

numele inculpatului Babcinețchi Igor.

6.1. Avocatul Dodica Ruslan în numele inculpatei Storoja Ina, prin recursul

declarat la 05 august 2015, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatei Storoja Ina.

În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, a indicat

următoarele argumente:

- instanța a interpretat incorect și arbitrar prevederile pct. 1.8.3 și 1.8.4 a

Procedurii privind gestionarea conturilor asupra cărora au fost aplicate restricții,

deoarece conform mențiunilor din pct. 1.8.4, dacă soldul conturilor bancare

depășește suma indicată în documentul pe baza căruia s-a aplicat sechestrul, atunci

se permite efectuarea operațiunilor de la pct. 1.8.3. obligatoriu în mod cronologic, în

limita sumei rămase disponibile. Prioritate fiind acordată: 1. Plăților la buget (în

13

baza ordinului incaso); 2. Plăți în contul creditorului gajist a sumelor încasate de la

exercitarea dreptului de gaj; și ulterior, 3. Transferul după destinație a mijloacelor

bănești obținute de la contul de împrumut, în scopul pentru care a fost eliberat

împrumutul.

Astfel, consideră recurentul că, procedura indicată, care este întocmită în

conformitate cu Regulamentul BNM, stabilește prioritatea operațiunilor pentru care

urmează a fi deblocat contul sechestrat și efectuate plățile mijloacelor de la contul

blocat în cazul în care acestea se necesită cumulativ, iar mijloacele de la cont sunt

insuficiente pentru toate trei tipuri de operațiuni. Dacă soldul de la contul blocat

depășește suma indicată în încheierea de aplicare a sechestrului, acesta se

deblochează și, mai întîi, se execută plățile la buget, dacă este un ordin incaso sau

ordinul de plată a clientului, apoi se efectuează plățile pentru exercitarea dreptului

de gaj și abia la sfârșit din suma rămasă disponibilă se fac transferuri după

destinație a mijloacelor bănești obținute din împrumuturi.

Dovada faptului că inculpata Storoja Ina a deblocat corect contul sechestrat și a

făcut transferul după destinație a mijloacelor din împrumut, în viziunea

recurentului, servesc declarațiile reprezentanților BC ”Moldova Agroindbank” S.A.,

Bunacale Margareta și șefa Grupului Suspendări și Sechestre a băncii, Eremeeva

Liudmila, care au comunicat că în situația creată, Storoja Ina a procedat legal și nu a

încălcat Procedura.

- instanța de apel incorect a concluzionat că inculpata Storoja Ina este subiect al

infracțiunii de înstrăinare a banilor sechestrați, ca fiind obligată în virtutea legii să

păstreze integritatea lor, însă fără a fi indicată legea care o obligă anume pe

inculpată să asigure integritatea sau că i s-au transmis aceștia spre păstrare.

Recurentul de asemenea indică faptul că, unica autoritate care este obligată să

păstreze integritatea mijloacelor bănești este instituția financiară. Aceasta fiind

responsabilă de obligațiunile care-i revin conform statutului și Regulamentului

BNM. Nicio lege nu stabilește expres responsabilitatea specialistului superior sau a

altui angajat al băncii, obligațiuni de asigurare a integrității mijloacelor bănești și nu

prevede răspunderea pentru aceasta. Ultimii pot fi pasibili de răspundere pentru

abuzuri în exercitarea funcțiilor acordate, alte abateri disciplinare, neglijență. Însă

astfel de fapte în acțiunile lui Storoja Ina nu au fost constatate.

Astfel, recurentul menționează că, invocarea din partea instanței a încălcărilor

atribuțiilor de serviciu, a regulamentelor sau instrucțiunilor ce vizează atribuțiile de

serviciu, printre care și ale inculpatei Storoja Ina, care nu sunt invocate de către

organul de urmărire penală și acuzare, constituie o depășire a limitelor de judecare

a pricinii, or asemenea fapte nu au existat.

14

6.2. Avocatul Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana, prin recursul

declarat la 10 august 2015, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatei Rusu Tatiana.

În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, a indicat

următoarele argumente:

- instanța de apel a admis doar apelul declarat de procuror, iar cele declarate

de partea apărării le-a respins ca fiind nefondate, deși partea apărării a invocat

cerințe și argumente similare cu cele ale procurorului în apelul declarat cu referire

la încetarea procesului penal, fapt prin care recurentul consideră că instanța a

examinat cauza unilateral, și fără a da apreciere argumentelor părții apărării, care a

pledat pentru achitarea inculpaților;

- apărarea, deși a invocat în cadrul urmării penale, ulterior și în cadrul

cercetării judecătorești, că Rusu T. nu este subiect al infracțiunii incriminate, însă

instanța de fond a indicat că argumentul în cauză a fost respins de către organul de

urmărire penală, respectiv fără a se pronunța pe marginea chestiunii dacă este sau

nu este subiect al infracțiunii Rusu T., ulterior instanța de apel s-a pronunțat în linii

generale că învinuirea adusă inculpatei întrunește elementele infracțiunii

incriminate.

Astfel, recurentul invocă faptul că, instanțele ierarhic inferioare nu s-au

pronunțat asupra argumentului invocat de partea apărării, potrivit căruia inculpata

Rusu T., nu este subiect al infracțiunii incriminate, deoarece în opinia recurentului,

în speța dată subiectul infracțiunii este special și anume instituția financiară B.C.

”Moldova - Agroindbank” S.A, or, potrivit faptelor constatate, inculpaților nu le-au

fost transmise careva sume bănești spre păstrare, ci băncii, care, la rîndul său, poate

sancționa angajații săi pentru neîndeplinirea obligațiunilor de serviciu;

- referitor la Procedura BC ”Moldova-Agroindbank" SA din 04.07.2011, la care

se face referire în decizia instanței de apel, recurentul indică că aceasta este un

document de uz intern, dar nu un act normativ care poate fi aplicat în direct de

instanța de judecată pentru constatarea vinovăției și aplicarea pedepsei penale. Mai

mult ca atît, nu a fost stabilit faptul dacă această „Procedură" corespunde

Regulamentului BNM nr. 375 din 15.12.2005 „cu modificările și completările

ulterioare", după cum este expus la începutul Procedurii menționate.

- instanța de apel nu a stabilit în acțiunile inculpatei intenția directă întru

înstrăinarea ilegală a banilor și motivul săvîrșirii faptei.

Consideră recurentul că la caz poate fi vorba de perceperea greșită a

indicațiilor procedurilor interne, fapt prin care se exclude din acțiunile inculpatei

intenția directă la înstrăinarea ilegală a banilor.

15

- probele puse la baza deciziei de condamnare și anume martorii audiați de

fapt au confirmat, că în cadrul instituției financiare în legătură cu situația creată, a

avut loc un control intern, în rezultatul căruia acțiunile angajaților filialei au fost

recunoscute ca fiind legale;

- instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului excluderii din acțiunile

inculpatelor Storoja I. și Rusu T. a prevederilor art. 42 Cod penal.

Consideră recurentul, că dacă inițial prin învinuirea adusă inculpaților

acestora, fiindu-le incriminată comiterea infracțiunii prin participație, iar ulterior

instanța constatînd că inculpatele Storoja I. și Rusu T. nu au comis infracțiunea prin

participație cu Babcinețchi I. în astfel de situație instanța urma să stabilească care a

fost motivul comiterii infracțiunii de către inculpatele Storoja I. și Rusu T.

- instanța de apel nu a elucidat faptul dacă inculpații cunoșteau despre

sechestrul aplicat, deoarece partea acuzării nu a prezentat probe în acest sens;

- din decizia instanței de apel nu este clar pentru care faptă inculpatele au fost

condamnate, pentru deblocarea contului la general, pentru deblocarea contului

numai pentru transferul banilor din cont sau pentru neasigurarea păstrării sumei

de 181546, 41 lei în contul respectiv.

- decizia de condamnare este pronunțată în baza sumei de 181 546,41 lei, toți

inculpații fiind condamnați din motiv că fără temeiuri legale în baza ordinelor de

plată nr.2 și 5 din 16.12.2011 au efectuat decontări în sumă de 177 580 lei și 222

420 lei - în total 400 000 lei.

Astfel, în viziunea recurentului, rezultă că diferența de 218 453,59 lei decontați

la fel este considerată ca fiind ilegală.

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că executorul judecătoresc a dispus

aplicarea sechestrului pe bunurile debitorului prin derogare de la prevederile

încheierii instanței de judecată care prevede asigurarea acțiunii corespunzător

sumei urmărite, 181 546,41 lei;

- Rusu T. a fost pusă sub învinuire în baza art. 251 Cod penal care potrivit

modificărilor operate prin Legea nr.173 din 5.07.2014 (în vigoare din 08.11.2014)

permite înstrăinarea bunurilor aflate sub sechestru;

- scopul final al sechestrului aplicat este asigurarea încasării sumei datorate în

baza unor relații civile, fapt care în viziunea recurentului, exclude trecerea acestor

relații în sfera penală;

- deși -

-

- prin ordinele de plată nr. 2 și 5 din 16.12.2011 din contul SRL „Labis-Com”

16

- instanța de apel în cadrul cercetării judecătorești nu a respectat prevederile

legale privind cercetarea și verificarea probelor din dosar, nu a cercetat corpurile

delicte;

- instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa inculpaților inclusiv cea

complimentară care în viziunea recurentului este clară, deoarece nu este menționat

despre care funcții de conducere din sistemul bancar este vorba, avînd în vedere că

inculpatele nu au deținut astfel de funcții.

A mai invocat recurentul, prin notă informativă, că urmărirea penală a fost

efectuată cu încălcări procesuale, încălcarea competenței și a termenilor de

efectuare a acțiunilor de urmărire penală, specificînd că:

- cauza penală a fost pornită la 17.07.2012 de Procurorul Anticorupție ca

urmare a examinării unui „...material de control înregistrat în Registrul nr.1 al PA

173/12 din 06.07.2012" (f. d. 15 vol. I), fiind întocmit un raport în care se comunică

despre plângerea reprezentantului SRL „MCF Engros", iar materialul înregistrat în

REI-1 pentru examinare conform art.274 Cod de procedură penală. Procurorul

Anticorupție a întocmit proces-verbal de autosesizare privind începerea urmăririi

penale (f. d. 16 vol. I) în temeiul art. 274 alin.(2) Cod de procedură penală.

- la materialele cauzei este o cerere depusă din numele SRL „MCF Engros”,

semnată de avocatul Iulian Bălan, ca reprezentant al întreprinderii, prin care s-a

solicitat pornirea unei cauze penale în conformitate cu art. 251 Cod penal (f. d. 17

vol. I), însă cererea nu este înregistrată și este fără dată. Astfel, prin cererea

nominalizată se pretinde la sesizarea prevăzută de art. 262 alin. (1) pct. 1) sau 2);

art. 263 alin. (4) Cod de procedură penală, fără însă a fi executate prevederile alin.

(7) al normei citate. Mai mult, cererea nu face trimitere la careva document ce îi

acordă împuterniciri de reprezentare. O altă cerere a fost depusă ulterior tot de

către avocatul Iulian Bălan, ca reprezentant al întreprinderii (f. d. 165 Vol. I) care la

fel nu este datată și înregistrată, prin care se solicită recuperarea prejudiciului

material cauzat - daune în proporții deosebit de mari.

- conform ordonanței Procurorului General Adjunct, Igor Serbinov (f. d. 2 Vol.

I), s-a dispus efectuarea urmăririi penale de către Centrul Național Anticorupție,

creîndu-se un grup de urmărire penală, format din 2 procurori, 3 ofițeri ai OUP și 3

inspectori operativi, conducerea grupului fiind încredințată procurorului în

Procuratura Anticorupție Sergiu Catan, motivîndu-se că dosarul prezintă un interes

deosebit și o complexitate sporită. Termenul de urmărire penală s-a fixat primar

până la 17.08.2012 (f. d. 17), ulterior, s-a prelungit de repetate ori, ultimul până la

data de 15.07.2013 (f. d. 7-13 Vol. I), însă aceste prelungiri în care se face trimitere

17

la art. 52, 255, 259 Cod de procedură penală, sunt întocmite de același procuror fără

careva solicitări și demersuri motivate.

- prin Ordonanța Procurorului Anticorupție din 01.10.2012 (f. d. 29 Vol. I) s-a

dispus retragerea urmăririi penale din gestiunea DGUP a CCCEC și în temeiul art.

270 alin.(9) Cod de procedură penală, exercitarea urmăririi penale s-a dispus

procurorului Sergiu Catan, astfel că din această dată numai procurorul nominalizat

era cu drept legitim de a efectua acțiuni de urmărire penală, însă, potrivit

ordonanței din 09.01.2013 (f. d. 5 Vol. I) Procurorul Anticorupție a format un alt

grup de urmărire penală, format din 3 ofițeri de urmărire penală și alte persoane,

inspectori DIS a DGCC a CNA, desemnați cu atribuții de ofițeri de urmărire penală,

iar conducerea grupului a fost încredințată ofițerului superior de urmărire penală al

DUP a CNA Fiodor Verlan. Anume Fiodor Verlan a găsit și audiat martorii:

executorul judecătoresc Maxim Romaliischi, Eremeeva Liudmila, Bunacalea

Margareta, SRL „MCF-Engros" care a fost recunoscut cu calitate de parte vătămată și

parte civilă. Invocă că nu este clar cum au apărut la materialele cauzei documente

semnate de șeful Direcției UP B. Zumbreanu de corespondență cu BC ”Moldova-

Agroindbank" SA, precum scrisoarea nr.03/30-1296 din 20.03.2013 (f. d. 61 Vol. I),

scrisoarea nr.03/30-1742 din 15.04.2013 (f. d. 67 Vol. I), nr.03/30-440-

25.01.2013(f. d. 102 Vol. I) și alte documente semnate de Andrei Grabovschi

nr.03/30-2125 din 17.05.2013 (f. d. 70), avînd în vedere că dînșii nu figurează în

grupul desemnat la 17.07.2012 (fd.4), ori în cel format la 09.01.2013 (f. d. 5).

Reieșind din cele expuse consideră că Ordonanța procurorului adjunct Igor

Serbinov (f. d. 2) trezește suspiciuni temeinice de a o considera ilegală.

- inculpații fiind 3 persoane fizice din Șoldănești, doi angajați ai filialei Băncii

și un administrator al unui agent economic din această localitate, fapt care a

condiționat judecarea cauzei de către Judecătoria Șoldănești (art. 40 Cod de

procedură penală), totodată nu este clar de ce nu s-a dispus examinarea cauzei de

subdiviziunea teritorială a CNA fiind astfel ilegal ocolită competența în materie

teritorială (art. 258 , art. 266 (art.251 Cod penal) și 269 Cod de procedură penală).

- din 01.10.2012 unica persoană cu drept de a exercita și efectua acțiuni și

acte de urmărire penală era procurorul Sergiu Catan (f. d. 29 Vol. I) și deoarece

cauza n-a fost retrasă de la acesta, actele de procedură ulterioare cad sub incidența

art. 94 pct. 4) și 8) Cod de procedură penală.

- a fost încălcată procedura de ridicare a actelor, ori documentele din

materialele cauzei penale parvenite prin intermediul corespondenței dintre

persoanele cu funcții de răspundere din cadrul CCCE/CNA care nu erau abilitate cu

acest drept de către organul de urmărire penală cu Banca (MAIB) și filiala

18

Șoldănești a băncii, între executorul judecătoresc și Bancă sunt viciate și nu pot

pretinde a fi aduse ca probe în prezenta cauză.

6.3. Avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Babcinețchi Igor, prin

recursul declarat la 17 august 2015, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului Babcinețchi Igor din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului declarat, recurentul a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel a examinat cauza superficial și nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate în apel și anume că Babcinețchi I. nu a organizat comiterea

infracțiunii, nu a știut și nici nu putea cunoaște faptul, că este o hotărâre de judecată

privind încasarea de la SRL "Labis-Com" în folosul SRL MCF-Engros", deoarece chiar

din conținutul hotărârii Judecătoriei Șoldănești reiese, că instanța de judecată a

judecat cauza civilă în lipsa lui Babcinețchi Igor și hotărârea nu i s-a expediat.

Mai mult ca atât, executorul judecătoresc Romaliischi Maxim nu l-a invitat pe

Babcinețchi Igor, conform legislației, pentru a-i propune executarea benevolă a

hotărârii și despre aplicarea sechestrului nu i-a făcut cunoștință.

- consideră că inculpatul Babcinețchi Igor nu este subiect al infracțiunii ce i se

incriminează.

declarate, ca inadmisibile, deoarece consideră că instanța de apel nu a comis erori

de drept la examinarea cauzei.

motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a

hotărîrii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a

inculpatului, atunci cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către instanța de

recurs la etapa judecării acestuia.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci cînd se constată comiterea

unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

8.1. Cu privire la recursul declarat de avocatul Galescu V. în numele

inculpatului Babcinețchi Ig:

Analizînd motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată

de către prima instanță și instanța de apel, precum și din analiza actelor cauzei,

instanța de recurs conchide că în speță, la acest capitol, se constată erori de drept,

19

ce se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală.

În acest sens, Colegiul lărgit atestă că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) Cod

de procedură penală procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății și

statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale

ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea

infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel ca orice persoană care a săvîrșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să

nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sînt obligate să activeze în așa mod

încît nicio persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și ca

nicio persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor

procesuale de constrîngere.

La adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) pct.1) - 4) Cod de

procedură penală instanța de judecată trebuie să soluționeze următoarele chestiuni

în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este

învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat; 3) dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4)

dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni.

Totodată, art. 390 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală prevede că sentința

de achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În acest sens, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința

instanței de apel sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor

administrate de prima instanță.

Art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca instanța

să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Astfel instanța de apel, soluționând apelul, poate să caseze sentința primei

instanțe și să pronunțe o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, adoptând una din soluțiile pe care le poate pronunța prima instanță, prin

aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii, dispunând, după caz,

condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Această ipoteză reiese din faptul că apelul are caracterul unei căi de atac de

reformare, în sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate,

20

procedează ea însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor

constatate, pronunțând o nouă hotărâre. Astfel, instanța de apel rejudecă fondul

cauzei ca instanță de apel, și nu ca primă instanță, prin modificarea gradului de

jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a

judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom,

care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărîre, care au fost greșit sau

nelegal soluționate.

În consecință, la aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 415

alin.(1) pct.2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul rejudecare nu

desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii activități procesuale ce este

îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte procesuale care nu au

fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost efectuate de prima

instanță.

Alin. (5) din art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar alin. (6) al aceluiași articol

stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul verbal.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au

fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Verificând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept,

pronunțînd soluția de condamnare a inculpatului Babcinețchi Igor în baza art.42,

21

251 Cod penal, fără respectarea prevederilor legale, precum și a practicii judiciare

constante.

După cum s-a indicat supra, potrivit legislației procesuale în vigoare, instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile

atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Sub acest aspect, în urma analizei materialelor cauzei, Colegiul lărgit conchide

că în speță se constată temeiul de achitare a inculpatului Babcinețchi Igor și, prin

urmare, se impune necesitatea casării deciziei pronunțate de către instanța de apel,

deoarece instanța a comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de

recurs, cu admiterea recursului, casarea parțială a sentinței primei instanțe și a

deciziei instanței de apel cu dispunerea achitării inculpatului Babcinețchi Igor de

sub învinuirea adusă de săvîrșirea infracțiunii prevăzută în art. 42, 251 Cod penal.

Colegiul lărgit reține că în cadrul examinării cauzei a fost constatat temeiul

prevăzut de art. 390 alin.(1) pct. 2) și anume că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat,

din următoarele considerente.

Potrivit rechizitoriului, Babcinețchi Ig. a fost învinuit de faptul că:

- -

-

-

-

-

-

22

-

Prin sentința

art. 42, art. 251 Cod penal, în legătură cu lipsa plîngerii părții vătămate.

Babcinețchi Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 251 Cod

penal. La baza soluției adoptate, instanța de apel a reținut fapta incriminată

inculpatului prin rechizitoriu, respectiva concluzie fiind dedusă din probele

prezentate de către acuzatorul de stat, acumulate în cadrul urmăririi penale.

Colegiul lărgit, constată că, atît în cadrul urmăririi penale cît și pe parcursul

cercetării judecătorești, nu au fost administrate careva probe care să ateste faptul

cunoașterii de către Babcinețchi Igor despre existența sechestrului aplicat prin

încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim din 14.12.2011,

înregistrată în instituția bancară sub nr.5492 la 15.12.2011, pe contul bancar

nr.22511781752 al SRL „Labis-Com”, deținut în filiala Șoldănești a BC „Moldova-

Agroindbank” SA.

În acest sens, Colegiul atestă că, potrivit titlului executoriu nr.2-633/2011 din

01.11.2011, emis de către Judecătoria Șoldănești, în cadrul examinării cauzei civile

intentată la acțiunea SRL „MSF – Energos” către SRL „Labis – Com” privind încasarea

datoriei, în scopul asigurării acțiunii, a fost aplicat sechestru pe bunurile pîrîtului

SRL „Labis – Com”, (rechizite: c/f: 10033606009975, c/b 2251013498117 – BC

„Banca de Economii” SA fil.13, or. Șoldănești) în sumă de 181546,41 lei (f. d. 43, vol.

I). Ulterior la 14.12.2011 în cadrul procedurii de executare nr.175-1062/11,

intentată în baza titlului executoriu sus-menționat, prezentat spre executare la

01.11.2011 de către creditorul SRL MCF-Angro”, executorul judecătoresc

Romaliischi Maxim a emis încheierea privind aplicarea sechestrului pe mijloacele

financiare ale debitorului SRL „Labis – Com” (sediul or. Șoldănești, str. Victoriei, 1,

c/f 1003606009975), corespunzător sumei urmărite în mărime de 181546,41 lei, la

conturile de care dispune debitorul în BC „Moldova-Agroindbank” SA (f. d. 44, vol.

I). Potrivit hotărîrii Judecătoriei Șoldănești nr.2-63/2012 din 04.04.2012, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „MCF - Engros” și

dispusă încasarea de la SRL „Labis-Com” în beneficiul SRL „MCF - Engros”, datoria în

sumă totală de 188992,79 lei (f. d. 21, vol. I).

Din conținutul hotărîrii menționate, Colegiul constată că, examinarea cauzei

civile a avut loc în lipsa reprezentantului pîrîtului SRL „Labis-Com”, la materialele

cauzei penale nefiind anexate careva probe, care ar confirma faptul că inculpatul a

23

fost citat legal, că lui i-ar fi fost înmînată o copie de pe hotărîrea sus-indicată, așa

cum prevede legislația de procedură civilă.

De asemenea la materialele dosarului penal n-au fost anexate careva acte care

să dovedească, că inculpatul Babcinețchi Ig. ar fi cunoscut despre încheierea

executorului judecătoresc Romaliischi Maxim emisă la 14.12.2011 privind

asigurarea acțiunii și aplicarea sechestrului pe bunurile SRL „Labis – Com” în sumă

de 181546,41 lei, a cărui administrator este Babcinețchi Ig.

SC „Labis – Com” SRL, în persoana

administratorului Babcinețchi Ig., a încheiat cu BC „Moldova-Agroindbank” SA la

data de acordarea unui credit investițional

în sumă de 400000 lei -

prin încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim emisă la

14.12.2011 privind asigurarea acțiunii, ulterior la 16.12.2011 prin ordinele de plată

nr. 2 și nr. 5 a solicitat transferarea de SRL

„Labis – Com” suma de

Astfel, Colegiul penal menționează, că deși documentul executoriu privind

asigurarea acțiunii a fost depus spre executare de către creditor la 01.11.2011,

inculpatul Babcinețchi Ig. nu a fost informat de către executor despre intentarea

procedurii în cauză, de aceea la încheiat cu

BC „Moldova-Agroindbank” SA a solicitat acordarea uni credit investițional în sumă

de 400000 lei, suma care a fost transferată în contul întreprinderii, fapt ce confirmă

o dată în plus că inculpatul n-a fost informat despre existența măsurii de asigurare.

Babcinețchi Ig. nu-i poate fi imputat

faptul, că el ar fi cunoscut despre aplicarea sechestrului, așa cum este indicat în

învinuirea înaintată și constatarea instanței de apel ”

.

Colegiul penal conchide că nedovedirea faptului, că inculpatul Babcinețchi Ig.

ar fi știut despre aplicarea sechestrului asupra mijloacelor financiare, atrage după

sine destrămarea întregii învinuiri aduse acestuia, lipsind astfel posibilitatea

constatării săvîrșirii faptei infracționale de către inculpat.

Prin urmare, Colegiul lărgit conchide că este eronată concluzia instanței de

apel că, inculpatul Babcinețchi Ig. la 16.12.2011 ar fi știut cu certitudine despre

aplicarea sechestrului, și contrar acestui fapt, a emis ordinele de plată nr.2 și nr. 5

privind SRL „Labis – Com” în baza

cărora a fost ridicat sechestrul de pe contul menționat și transferați

24

Astfel, Colegiul lărgit statuează că în cadrul examinării prezentei cauze penale,

atît instanța de fond pronunțînd sentința de încetare a procesului penal în legătură

cu lipsa plîngerii părții vătămate, cît și instanța de apel care a pronunțat hotărîrea

privind condamnarea inculpatului Babcinețchi Ig. în baza art.42, 251 Cod penal, au

admis erori de drept ce se încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) și

8) Cod de procedură penală, și care în consecință, potrivit prevederilor art. 435 alin.

(1) pct.2) lit. b) și 390 alin.(1) pct. 2) Cod penal condiționează casarea totală a

sentinței deciziei

.

8.2. Cu privire la recursurile declarate de avocatul Dodica R. în numele

inculpatei Storoja I și de avocatul Drăniceru V. în numele inculpatei Rusu T:

Colegiul constată că la acest capitol, recurenții invocă drept temei de recurs

erori de drept prevăzute de pct. 6), 8), 10) și 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură

penală, din care reiese că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele

temeiuri: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Drăniceru V. prin prisma pct.

6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit constată că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8)

Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

25

Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului în partea ce ține de condamnarea inculpatei

Rusu T. în baza art. 251 Cod penal, deoarece instanța de apel în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată pe marginea

învinuirii adusă inculpatei Rusu T., soluție pe care instanța de recurs o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Dodica R. și Drăniceru V.

prin prisma pct. 8) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că

astfel de erori în cauza dată nu se atestă, din următoarele considerente.

Potrivit art. 113 alin.(1) Cod de procedură penală, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, criticile

formulate de recurenți sub aspectul art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, pe marginea învinuirii inculpatelor Storoja I. și Rusu T. în baza art. 251 Cod

penal, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și

asupra lor aceasta s-a pronunțat, dîndu-le o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei decizii.

Colegiul lărgit, reieșind din decizia adoptată în privința inculpatelor Storoja I. și

Rusu T., conchide, că instanța de apel a apreciat probele din dosar potrivit

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind

condamnarea inculpatelor deoarece în acțiunile lor sunt întrunite elementele

infracțiunilor prevăzute de art. 251 Cod penal.

Totodată Colegiul lărgit atestă că, argumentele recurenților în ce privește

temeiul de drept invocat, de fapt, se referă la modul de apreciere a probelor

înfăptuită de către instanțele ierarhic inferioare, iar, reieșind din dispozițiile art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală și practica judiciară constantă, la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Drăniceru V. prin prisma pct.

10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că în speța, se atestă

eroarea în cauza, în privința inculpatei Rusu T.

26

Totodată, Colegiul lărgit atestă că, deși în recursul declarat de avocatul Dodica

R. în numele inculpatei Storoja I. o astfel de eroare de drept nu a fost invocată,

ținînd cont de prevederile art. 426 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța

de recurs examinează cauza prin extindere cu privire la persoanele în privința

cărora nu s-a declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putînd hotărî și în

privința lor, fără a crea acestora o situație mai gravă, dacă s-a decis admisibilitatea

recursului, Colegiul lărgit va supune verificării decizia instanței de apel prin prisma

erorii de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și în

privința inculpatei Storoja I.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel a stabilit inculpatelor Rusu T. și

Storoja I., pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., adică 20000 lei,

iar în partea motivată a deciziei, deși menționează că față de inculpate urmează a fi

aplicată pedeapsă complimentară și anume privarea de dreptul de a ocupa funcții

de conducere în sistemul bancar pe un termen de 3 ani, însă în dispozitivul deciziei

instanța de apel nu a aplicat pedeapsa complimentară.

Reieșind din prevederile art. 61, 75 alin.(1) Cod penal, Colegiul lărgit atestă că

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni,

cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea

echității sociale și corectarea acestuia. Persoanei recunoscute vinovată de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal. În cazul săvîrșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singură în măsură să individualizeze pedeapsa

inculpatului care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate în acest sens.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: -

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; -

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului

produs or a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul

urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului; - conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul

de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

27

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

individualizării acesteia.

Art. 251 Cod penal, prevede pedepsă cu amendă în mărime de la 1000 la 1500

unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau

fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu

amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul

de a exercita o anumită activitate.

Colegiul lărgit constată că, instanța de apel în decizia adoptată, a exclus din

acțiunile inculpatelor Rusu T. și Storoja I., faptul comiterii infracțiunii prin

participație potrivit prevederilor art. 42 Cod penal, incriminată acestora de către

organele de urmărire penală, totodată instanța de apel nu a stabilit în privința

inculpatelor prezența cărorva circumstanțe agravante și atenuante.

Astfel, ținînd cont de toate circumstanțele constatate, reieșind din practica

judiciară stabilită, conducîndu-se de prevederile art. 385 alin.(4) Cod penal, care

stipulează, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat

încălcări ale drepturilor inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost

comise aceste încălcări, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări, ținînd cont de prevederile

art. 75-76 Cod penal, de gravitatea faptei comise, lipsa circumstanțelor agravante,

avînd în vedere principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît

și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, Colegiul lărgit conchide că corijarea și

reeducarea inculpatelor poate avea loc fără aplicarea pedepsei complimentare

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate.

Astfel, Colegiul reține în cauză prezența temeiului pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel a

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Conform art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecînd recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală, urmează să caseze hotărîrile instanțelor de fond, să prejudece

cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia de a admite recursul avocatului

Drăniceru V., în numele inculpatei Rusu T., și a dispune casarea parțială a deciziei

atacate în latura penală în partea stabilirii pedepsei inculpatelor cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărîri prin care

28

Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Dodica R. prin prisma pct.

12) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărui hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel cînd faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

lărgit nu se va expune, deoarece în situația în care se invocă faptul, că la examinarea

cauzei a fost comisă o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, și anume neîntrunirea elementelor infracțiunii, se prezumă faptul

că inculpatul nu recunoaște vinovăția.

Mai mult ca atît, recursul declarat nu conține o motivare sub acest aspect, iar

instanța de recurs nu este în drept să judece recursul prin completarea acestuia.

Referitor la motivele invocate în recursul declarat de avocatul Drăniceru V.

privind ilegalitatea actelor și acțiunilor organului de urmărire penală, Colegiul lărgit

menționează că, partea apărării nu le-a contestat prin apelurile declarate hotărârile

judecătorești pronunțate în cauză în partea ce ține legalitatea actelor și acțiunilor

organului de urmărire penală.

Astfel reieșind din prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală, care

indică că, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în

care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, Colegiul

lărgit nu se va pronunța asupra argumentelor recursului declarat de avocatul

Drăniceru V., în numele inculpatei Rusu T., privind legalitatea actelor și acțiunilor

organului de urmărire penală.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de

Se casează parțial decizia

29

decizia

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei atacate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2016.

Președinte (semnătura) Ursache Petru

Judecători (semnătura) Toma Nadejda

(semnătura) Nicolaev Ghenadie

(semnătura) Timofti Vladimir

(semnătura) Moraru Petru

30

16 martie 2016 Dosarul nr. 1ra-32/2016

O P I N I E S E P A R A T Ă

(în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Babcinețchi Igor Ștefan, Rusu Tatiana Grigore, și

Storoja Ina Gheorghe)

martie 2016 a fost adoptată următoarea soluție în cadrul judecării recursului

ordinar în cauza indicată:

„Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Dodica Ruslan în

numele inculpatei Storoja Ina, de avocatul Drăniceru Vasile în numele

inculpatei Rusu Tatiana și de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului

Babcinețchi Igor.

Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17

iunie 2015 în privința Inei Storoja și Tatiana Rusu, se rejudecă cauza și se

pronunță o nouă hotărîre, prin care:

Storoja Ina Gheorghe și Rusu Tatiana Grigore, se consideră condamnate

în baza art. 251 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin.(4) Cod de

procedură penală, la amendă în mărime de 1000 (una mie) unități

convenționale, fiecare, fără privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere în sistemul bancar.

Se casează total sentința Judecătoriei Șoldănești din 29 ianuarie 2014 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 iunie 2015 în privința lui

Babcinețchi Igor Ștefan, și se dispune achitarea acestuia de sub învinuirea

adusă în baza art. 42, 251 Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat”.

recursurile ordinare declarate, cu casarea totală a hotărîrilor pronunțate și

dispunerea achitării inculpaților, în conformitate cu prevederile art. 435 alin.

2) pct. b) Cod de procedură penală.

2.1. Instanța de apel, în opinia mea, nu și-a motivat soluțiile sale cu

privire la condamnarea inculpaților, concluzionînd în mod eronat asupra

existenței în acțiunile acestora a componenței infracțiunilor imputate,

31

acceptînd neîntemeiat concluziile de învinuire aduse de către acuzare în

rechizitoriu.

Art. 251 Cod penal la momentul comiterii infracțiunii de către inculpați

stabilea răspunderea pentru însușirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea

bunurilor, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită

de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri sau care era obligată,

conform legii, să asigure integritatea lor.

În redacția Legii nr.173 din 25.07.2014, în vigoare 08.11.2014 art. 251

Cod penal stabilește răspunderea pentru însușirea, înstrăinarea în cazurile

nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau

confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au

fost încredințate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure

integritatea lor.

Potrivit practicii judiciare constante obiectul juridic special al infracțiunii

prevăzute de art. 251 Cod penal îl constituie relațiile sociale cu privire la

circulația legală a bunurilor sechestrate sau confiscate.

Reieșind din specificul său această infracțiune nu are victimă.

Latura obiectivă a infracțiunii în prezent constă în fapta prejudiciabilă

exprimată prin acțiune, care se realizează prin următoarele modalități

normative alternative și anume: 1) însușirea, 2) înstrăinarea în cazurile

nepermise de lege, 3) tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate

sau confiscate ori 4) utilizarea lor în alte scopuri.

Inculpaților Babcinețchi Igor Ștefan, Rusu Tatiana Grigore, și Storoja Ina

Gheorghe le-a fost incriminată una dintre modalitățile expuse supra și anume:

înstrăinarea, ei fiind condamnați, potrivit noii redacții al art. 251 Cod penal

pentru înstrăinarea în cazurile nepermise de lege.

Potrivit practicii judiciare constante prin „înstrăinare” a bunurilor

sechestrate se are în vedere transmiterea bunurilor sechestrate sau confiscate

în folosul unor terțe persoane, sub formă de vînzare, donare, achitare în

contul datoriei ș.a.

Potrivit învinuirilor aduse inculpaților, aceștea, în urma înțelegerii

prealabile, au efectuat transferul de la contul bancar a mijloacelor bănești

sechestrate, fapte, care în opinia mea, nu constituie „înstrăinare” a bunurilor

sechestrate.

Acțiunile inculpaților urmau a fi încadrate în baza modalității „utilizate

lor în alte scopuri”, prin care se înțelege, inclusiv și operațiunile bancare

32

efectuate în privința mijloacelor bănești sechestrate, aflate în conturile

băncilor.

Astfel, consider, că în speță inculpații au fost puși sub învinuire, iar

inculpatele Rusu Tatiana Grigore și Storoja Ina Gheorghe au fost și

condamnate pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal în

modalitatea normativă „înstrăinare a bunurilor sechestrate”, însă, de fapt,

fiind constatată în rechizitoriu și în decizia instanței de apel o cu totul altă

modalitate și anume „utilizare în alte scopuri” a bunurilor sechestrate.

În așa mod, este evidentă încadrarea juridică incorectă a acțiunilor

inculpaților, eroare care putea fi înlăturată printr-o ordonanță de modificare a

învinuirii și numai la etapa examinării cauzei în prima instanță.

La etapa examinării cauzei în instanța de apel și în cea de recurs

corectarea acestei erori nu este cu putință, de aceea inculpații urmau să fie

achitați.

De asemenea consider, că inculpații în cauza examinată nu au calitatea de

subiect al infracțiunii, deoarece potrivit prevederilor art. 251 Cod penal o

asemenea infracțiune urmează a fi săvîrșită de o persoană: 1) căreia i-au fost

încredințate aceste bunuri sau 2) care era obligată, conform legii, să asigure

integritatea lor.

În opinia mea, subiect al infracțiunii incriminate inculpaților este

persoana juridică BC „Moldova Agroindbank” SA, deoarece mijloacele bănești

ale întreprinderii SRL "Labis-Com", al cărei administrator este inculpatul

Babcinețchi Ig., erau depozitate la conturile întreprinderii deschise la banca

indicată. Anume banca a recepționat de la executor încheierea de aplicare a

sechestrului și a transferat mijloacele bănești aflate sub sechestru.

În acest sens vreau să menționez, că inculpatele au subliniat că au

acționat în conformitate cu Procedura BC ”Moldova-Agroindbank" SA din

04.07.2011, la care se face referire decizia instanței de apel, acesta fiind un

document de uz intern, elaborat de către bancă, care a stabilit modalitatea de

acționare în diverse cazuri, inclusiv și în cazul examinat.

Astfel, este evident faptul, că anume băncii i-au fost încredințate spre

păstrare mijloacele bănești sechestrate, iar acțiunile inculpatelor în temeiul

unor documente de uz intern, nu pot constitui infracțiune, ci urmează a fi

supuse sancționării numai în ordine disciplinară, în cazul constatării

abaterilor.

33

Am indicat mai sus în text că infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod

penal, reieșind din specificul său nu are victimă.

Cu toate acestea în cauza penală a fost recunoscută parte vătămată și

parte civilă SRL "MCF-Engros", care a solicitat recuperarea daunei materiale

cauzate prin infracțiune și anume suma de 181546,41 lei.

Potrivit rechizitoriului, în rezultatul comiterii infracțiunii incriminate

inculpaților, părții vătămate SRL "MCF-Engros" i-a fost cauzată o daună

materială în proporții deosebit de mari în sumă de 181546,41 lei.

Consider, că prin acțiunile inculpaților nu a fost cauzată daună

materială, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod penal, realizată

prin modalitatea de utilizare în alte scopuri a bunurilor sechestrate este o

infracțiune formală, fiind consumată din momentul realizării acțiunilor de

utilizare în alte scopuri a bunurilor sechestrate.

În acest sens țin să menționez, că executorul judecătoresc în speța

examinată a aplicat sechestru ca măsură de asigurare a acțiunii pînă la

pronunțarea hotărîrii de încasare a sumei de 181546,41 lei.

În aceste condiții era încă incertă realizarea dreptului SRL "MCF-Engros"

de încasare din contul SRL "Labis-Com", al cărei administrator este inculpatul

Babcinețchi Ig., a sumei indicate, sechestru avînd drept scop depozitarea

sumei pentru o eventuală, posibilă încasare.

Astfel, este evident că dreptul SRL "Labis-Com" de încasare a sumei de

181546,41 lei la momentul comiterii presupusei infracțiuni era incert.

Anume din aceste considerente nici nu poate fi vorba despre existența în

speță a daunei materiale.

Mai mult decît atît, potrivit materialelor dosarului, prin hotărârea

Judecătoriei Șoldănești din 04.04.2012 a fost dispusă admiterea parțială a

cererii de chemare judecată a SRL "MCF-Engros" către SRL "Labis-Com" cu

încasarea datoriei contractuale în mărime de 181546,41 lei.

Indicarea în dosarul penal a cauzării prin acțiunile inculpaților a daunelor

materiale în proporții deosebit de mari în sumă de 181546,41 lei are o dublă

valență juridică, oferind posibilitatea SRL "MCF-Engros"să încaseze de două

ori, în temeiuri legale ( în baza hotărîrii și în baza sentinței) a sumei de

181546,41 lei: din contul SRL "Labis-Com", precum și din contul inculpaților.

Astfel, consider că faptele inculpaților nu întrunesc elementele

infracțiunii pentru care au fost puși sub învinuire, de aceea în privința lor

34

urma să fie dispusă achitarea în temeiul art. 390 al.(1) pnct.3) Cod de

procedură penală.

Judecător (semnătura) Nadejda Toma

35