1ra-32/2016 — art.42, 251 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.42, 251 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,8,10,12 CP
1ra-32/2016 — art.42, 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-32/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
16 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
Președinte: Ursache Petru
Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru Petru
judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de
, în cauza penală în privința lui
–
–
–
1
art. 42, art. 251 Cod penal, în legătură cu lipsa
plîngerii părții vătămate.
Măsura preventivă aplicată inculpaților, obligațiunea de nepărăsire a localității,
a fost menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
2
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
3
-
-
-
-
-
-
-
-
-
4
-
-
-
-
-
pelurile declarate de avocatul Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana,
5
de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Babcinețchi Igor și al inculpatei
Storoja Ina au fost respinse ca fiind nefondate.
Apelul procurorului a fost admis, casată sentința
și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care:
Babcinețchi Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 251
Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c.
Rusu Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.251 Cod
penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în sistemul bancar pe un
termen de 3 ani.
Storoja Ina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.251 Cod
penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în sistemul bancar pe un
termen de 3 ani.
Măsura preventivă aplicată în privința inculpaților, a fost revocată.
În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.
-
Instanța de fond,
-
-
6
-
- -
-
-
- -
- -
-
- -
- -
-
- -
-
-
7
-
-
-
-
-
-
- -
- - - -
-
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- -
-
8
- -
-
- -
-
în
-
-
-
- -
-
- -
-
-
-
-
-
-
-
9
-
-
-
-
-
- -
-
- -
-
-
-
-
-
-
10
- -
-
-
-
-
-
-
-
11
-
-
-
-
-
-
12
- - -
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, împotriva acesteia au declarat
recursuri ordinare avocații Dodica Ruslan în numele inculpatei Storoja Ina, avocatul
Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana și avocatul Galescu Vasile în
numele inculpatului Babcinețchi Igor.
6.1. Avocatul Dodica Ruslan în numele inculpatei Storoja Ina, prin recursul
declarat la 05 august 2015, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu
pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatei Storoja Ina.
În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, a indicat
următoarele argumente:
- instanța a interpretat incorect și arbitrar prevederile pct. 1.8.3 și 1.8.4 a
Procedurii privind gestionarea conturilor asupra cărora au fost aplicate restricții,
deoarece conform mențiunilor din pct. 1.8.4, dacă soldul conturilor bancare
depășește suma indicată în documentul pe baza căruia s-a aplicat sechestrul, atunci
se permite efectuarea operațiunilor de la pct. 1.8.3. obligatoriu în mod cronologic, în
limita sumei rămase disponibile. Prioritate fiind acordată: 1. Plăților la buget (în
13
baza ordinului incaso); 2. Plăți în contul creditorului gajist a sumelor încasate de la
exercitarea dreptului de gaj; și ulterior, 3. Transferul după destinație a mijloacelor
bănești obținute de la contul de împrumut, în scopul pentru care a fost eliberat
împrumutul.
Astfel, consideră recurentul că, procedura indicată, care este întocmită în
conformitate cu Regulamentul BNM, stabilește prioritatea operațiunilor pentru care
urmează a fi deblocat contul sechestrat și efectuate plățile mijloacelor de la contul
blocat în cazul în care acestea se necesită cumulativ, iar mijloacele de la cont sunt
insuficiente pentru toate trei tipuri de operațiuni. Dacă soldul de la contul blocat
depășește suma indicată în încheierea de aplicare a sechestrului, acesta se
deblochează și, mai întîi, se execută plățile la buget, dacă este un ordin incaso sau
ordinul de plată a clientului, apoi se efectuează plățile pentru exercitarea dreptului
de gaj și abia la sfârșit din suma rămasă disponibilă se fac transferuri după
destinație a mijloacelor bănești obținute din împrumuturi.
Dovada faptului că inculpata Storoja Ina a deblocat corect contul sechestrat și a
făcut transferul după destinație a mijloacelor din împrumut, în viziunea
recurentului, servesc declarațiile reprezentanților BC ”Moldova Agroindbank” S.A.,
Bunacale Margareta și șefa Grupului Suspendări și Sechestre a băncii, Eremeeva
Liudmila, care au comunicat că în situația creată, Storoja Ina a procedat legal și nu a
încălcat Procedura.
- instanța de apel incorect a concluzionat că inculpata Storoja Ina este subiect al
infracțiunii de înstrăinare a banilor sechestrați, ca fiind obligată în virtutea legii să
păstreze integritatea lor, însă fără a fi indicată legea care o obligă anume pe
inculpată să asigure integritatea sau că i s-au transmis aceștia spre păstrare.
Recurentul de asemenea indică faptul că, unica autoritate care este obligată să
păstreze integritatea mijloacelor bănești este instituția financiară. Aceasta fiind
responsabilă de obligațiunile care-i revin conform statutului și Regulamentului
BNM. Nicio lege nu stabilește expres responsabilitatea specialistului superior sau a
altui angajat al băncii, obligațiuni de asigurare a integrității mijloacelor bănești și nu
prevede răspunderea pentru aceasta. Ultimii pot fi pasibili de răspundere pentru
abuzuri în exercitarea funcțiilor acordate, alte abateri disciplinare, neglijență. Însă
astfel de fapte în acțiunile lui Storoja Ina nu au fost constatate.
Astfel, recurentul menționează că, invocarea din partea instanței a încălcărilor
atribuțiilor de serviciu, a regulamentelor sau instrucțiunilor ce vizează atribuțiile de
serviciu, printre care și ale inculpatei Storoja Ina, care nu sunt invocate de către
organul de urmărire penală și acuzare, constituie o depășire a limitelor de judecare
a pricinii, or asemenea fapte nu au existat.
14
6.2. Avocatul Drăniceru Vasile în numele inculpatei Rusu Tatiana, prin recursul
declarat la 10 august 2015, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu
pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatei Rusu Tatiana.
În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept
prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, a indicat
următoarele argumente:
- instanța de apel a admis doar apelul declarat de procuror, iar cele declarate
de partea apărării le-a respins ca fiind nefondate, deși partea apărării a invocat
cerințe și argumente similare cu cele ale procurorului în apelul declarat cu referire
la încetarea procesului penal, fapt prin care recurentul consideră că instanța a
examinat cauza unilateral, și fără a da apreciere argumentelor părții apărării, care a
pledat pentru achitarea inculpaților;
- apărarea, deși a invocat în cadrul urmării penale, ulterior și în cadrul
cercetării judecătorești, că Rusu T. nu este subiect al infracțiunii incriminate, însă
instanța de fond a indicat că argumentul în cauză a fost respins de către organul de
urmărire penală, respectiv fără a se pronunța pe marginea chestiunii dacă este sau
nu este subiect al infracțiunii Rusu T., ulterior instanța de apel s-a pronunțat în linii
generale că învinuirea adusă inculpatei întrunește elementele infracțiunii
incriminate.
Astfel, recurentul invocă faptul că, instanțele ierarhic inferioare nu s-au
pronunțat asupra argumentului invocat de partea apărării, potrivit căruia inculpata
Rusu T., nu este subiect al infracțiunii incriminate, deoarece în opinia recurentului,
în speța dată subiectul infracțiunii este special și anume instituția financiară B.C.
”Moldova - Agroindbank” S.A, or, potrivit faptelor constatate, inculpaților nu le-au
fost transmise careva sume bănești spre păstrare, ci băncii, care, la rîndul său, poate
sancționa angajații săi pentru neîndeplinirea obligațiunilor de serviciu;
- referitor la Procedura BC ”Moldova-Agroindbank" SA din 04.07.2011, la care
se face referire în decizia instanței de apel, recurentul indică că aceasta este un
document de uz intern, dar nu un act normativ care poate fi aplicat în direct de
instanța de judecată pentru constatarea vinovăției și aplicarea pedepsei penale. Mai
mult ca atît, nu a fost stabilit faptul dacă această „Procedură" corespunde
Regulamentului BNM nr. 375 din 15.12.2005 „cu modificările și completările
ulterioare", după cum este expus la începutul Procedurii menționate.
- instanța de apel nu a stabilit în acțiunile inculpatei intenția directă întru
înstrăinarea ilegală a banilor și motivul săvîrșirii faptei.
Consideră recurentul că la caz poate fi vorba de perceperea greșită a
indicațiilor procedurilor interne, fapt prin care se exclude din acțiunile inculpatei
intenția directă la înstrăinarea ilegală a banilor.
15
- probele puse la baza deciziei de condamnare și anume martorii audiați de
fapt au confirmat, că în cadrul instituției financiare în legătură cu situația creată, a
avut loc un control intern, în rezultatul căruia acțiunile angajaților filialei au fost
recunoscute ca fiind legale;
- instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului excluderii din acțiunile
inculpatelor Storoja I. și Rusu T. a prevederilor art. 42 Cod penal.
Consideră recurentul, că dacă inițial prin învinuirea adusă inculpaților
acestora, fiindu-le incriminată comiterea infracțiunii prin participație, iar ulterior
instanța constatînd că inculpatele Storoja I. și Rusu T. nu au comis infracțiunea prin
participație cu Babcinețchi I. în astfel de situație instanța urma să stabilească care a
fost motivul comiterii infracțiunii de către inculpatele Storoja I. și Rusu T.
- instanța de apel nu a elucidat faptul dacă inculpații cunoșteau despre
sechestrul aplicat, deoarece partea acuzării nu a prezentat probe în acest sens;
- din decizia instanței de apel nu este clar pentru care faptă inculpatele au fost
condamnate, pentru deblocarea contului la general, pentru deblocarea contului
numai pentru transferul banilor din cont sau pentru neasigurarea păstrării sumei
de 181546, 41 lei în contul respectiv.
- decizia de condamnare este pronunțată în baza sumei de 181 546,41 lei, toți
inculpații fiind condamnați din motiv că fără temeiuri legale în baza ordinelor de
plată nr.2 și 5 din 16.12.2011 au efectuat decontări în sumă de 177 580 lei și 222
420 lei - în total 400 000 lei.
Astfel, în viziunea recurentului, rezultă că diferența de 218 453,59 lei decontați
la fel este considerată ca fiind ilegală.
- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că executorul judecătoresc a dispus
aplicarea sechestrului pe bunurile debitorului prin derogare de la prevederile
încheierii instanței de judecată care prevede asigurarea acțiunii corespunzător
sumei urmărite, 181 546,41 lei;
- Rusu T. a fost pusă sub învinuire în baza art. 251 Cod penal care potrivit
modificărilor operate prin Legea nr.173 din 5.07.2014 (în vigoare din 08.11.2014)
permite înstrăinarea bunurilor aflate sub sechestru;
- scopul final al sechestrului aplicat este asigurarea încasării sumei datorate în
baza unor relații civile, fapt care în viziunea recurentului, exclude trecerea acestor
relații în sfera penală;
- deși -
-
- prin ordinele de plată nr. 2 și 5 din 16.12.2011 din contul SRL „Labis-Com”
16
- instanța de apel în cadrul cercetării judecătorești nu a respectat prevederile
legale privind cercetarea și verificarea probelor din dosar, nu a cercetat corpurile
delicte;
- instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa inculpaților inclusiv cea
complimentară care în viziunea recurentului este clară, deoarece nu este menționat
despre care funcții de conducere din sistemul bancar este vorba, avînd în vedere că
inculpatele nu au deținut astfel de funcții.
A mai invocat recurentul, prin notă informativă, că urmărirea penală a fost
efectuată cu încălcări procesuale, încălcarea competenței și a termenilor de
efectuare a acțiunilor de urmărire penală, specificînd că:
- cauza penală a fost pornită la 17.07.2012 de Procurorul Anticorupție ca
urmare a examinării unui „...material de control înregistrat în Registrul nr.1 al PA
173/12 din 06.07.2012" (f. d. 15 vol. I), fiind întocmit un raport în care se comunică
despre plângerea reprezentantului SRL „MCF Engros", iar materialul înregistrat în
REI-1 pentru examinare conform art.274 Cod de procedură penală. Procurorul
Anticorupție a întocmit proces-verbal de autosesizare privind începerea urmăririi
penale (f. d. 16 vol. I) în temeiul art. 274 alin.(2) Cod de procedură penală.
- la materialele cauzei este o cerere depusă din numele SRL „MCF Engros”,
semnată de avocatul Iulian Bălan, ca reprezentant al întreprinderii, prin care s-a
solicitat pornirea unei cauze penale în conformitate cu art. 251 Cod penal (f. d. 17
vol. I), însă cererea nu este înregistrată și este fără dată. Astfel, prin cererea
nominalizată se pretinde la sesizarea prevăzută de art. 262 alin. (1) pct. 1) sau 2);
art. 263 alin. (4) Cod de procedură penală, fără însă a fi executate prevederile alin.
(7) al normei citate. Mai mult, cererea nu face trimitere la careva document ce îi
acordă împuterniciri de reprezentare. O altă cerere a fost depusă ulterior tot de
către avocatul Iulian Bălan, ca reprezentant al întreprinderii (f. d. 165 Vol. I) care la
fel nu este datată și înregistrată, prin care se solicită recuperarea prejudiciului
material cauzat - daune în proporții deosebit de mari.
- conform ordonanței Procurorului General Adjunct, Igor Serbinov (f. d. 2 Vol.
I), s-a dispus efectuarea urmăririi penale de către Centrul Național Anticorupție,
creîndu-se un grup de urmărire penală, format din 2 procurori, 3 ofițeri ai OUP și 3
inspectori operativi, conducerea grupului fiind încredințată procurorului în
Procuratura Anticorupție Sergiu Catan, motivîndu-se că dosarul prezintă un interes
deosebit și o complexitate sporită. Termenul de urmărire penală s-a fixat primar
până la 17.08.2012 (f. d. 17), ulterior, s-a prelungit de repetate ori, ultimul până la
data de 15.07.2013 (f. d. 7-13 Vol. I), însă aceste prelungiri în care se face trimitere
17
la art. 52, 255, 259 Cod de procedură penală, sunt întocmite de același procuror fără
careva solicitări și demersuri motivate.
- prin Ordonanța Procurorului Anticorupție din 01.10.2012 (f. d. 29 Vol. I) s-a
dispus retragerea urmăririi penale din gestiunea DGUP a CCCEC și în temeiul art.
270 alin.(9) Cod de procedură penală, exercitarea urmăririi penale s-a dispus
procurorului Sergiu Catan, astfel că din această dată numai procurorul nominalizat
era cu drept legitim de a efectua acțiuni de urmărire penală, însă, potrivit
ordonanței din 09.01.2013 (f. d. 5 Vol. I) Procurorul Anticorupție a format un alt
grup de urmărire penală, format din 3 ofițeri de urmărire penală și alte persoane,
inspectori DIS a DGCC a CNA, desemnați cu atribuții de ofițeri de urmărire penală,
iar conducerea grupului a fost încredințată ofițerului superior de urmărire penală al
DUP a CNA Fiodor Verlan. Anume Fiodor Verlan a găsit și audiat martorii:
executorul judecătoresc Maxim Romaliischi, Eremeeva Liudmila, Bunacalea
Margareta, SRL „MCF-Engros" care a fost recunoscut cu calitate de parte vătămată și
parte civilă. Invocă că nu este clar cum au apărut la materialele cauzei documente
semnate de șeful Direcției UP B. Zumbreanu de corespondență cu BC ”Moldova-
Agroindbank" SA, precum scrisoarea nr.03/30-1296 din 20.03.2013 (f. d. 61 Vol. I),
scrisoarea nr.03/30-1742 din 15.04.2013 (f. d. 67 Vol. I), nr.03/30-440-
25.01.2013(f. d. 102 Vol. I) și alte documente semnate de Andrei Grabovschi
nr.03/30-2125 din 17.05.2013 (f. d. 70), avînd în vedere că dînșii nu figurează în
grupul desemnat la 17.07.2012 (fd.4), ori în cel format la 09.01.2013 (f. d. 5).
Reieșind din cele expuse consideră că Ordonanța procurorului adjunct Igor
Serbinov (f. d. 2) trezește suspiciuni temeinice de a o considera ilegală.
- inculpații fiind 3 persoane fizice din Șoldănești, doi angajați ai filialei Băncii
și un administrator al unui agent economic din această localitate, fapt care a
condiționat judecarea cauzei de către Judecătoria Șoldănești (art. 40 Cod de
procedură penală), totodată nu este clar de ce nu s-a dispus examinarea cauzei de
subdiviziunea teritorială a CNA fiind astfel ilegal ocolită competența în materie
teritorială (art. 258 , art. 266 (art.251 Cod penal) și 269 Cod de procedură penală).
- din 01.10.2012 unica persoană cu drept de a exercita și efectua acțiuni și
acte de urmărire penală era procurorul Sergiu Catan (f. d. 29 Vol. I) și deoarece
cauza n-a fost retrasă de la acesta, actele de procedură ulterioare cad sub incidența
art. 94 pct. 4) și 8) Cod de procedură penală.
- a fost încălcată procedura de ridicare a actelor, ori documentele din
materialele cauzei penale parvenite prin intermediul corespondenței dintre
persoanele cu funcții de răspundere din cadrul CCCE/CNA care nu erau abilitate cu
acest drept de către organul de urmărire penală cu Banca (MAIB) și filiala
18
Șoldănești a băncii, între executorul judecătoresc și Bancă sunt viciate și nu pot
pretinde a fi aduse ca probe în prezenta cauză.
6.3. Avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Babcinețchi Igor, prin
recursul declarat la 17 august 2015, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței
de apel, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului Babcinețchi Igor din
motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
În motivarea recursului declarat, recurentul a indicat următoarele argumente:
- instanța de apel a examinat cauza superficial și nu s-a expus asupra tuturor
argumentelor invocate în apel și anume că Babcinețchi I. nu a organizat comiterea
infracțiunii, nu a știut și nici nu putea cunoaște faptul, că este o hotărâre de judecată
privind încasarea de la SRL "Labis-Com" în folosul SRL MCF-Engros", deoarece chiar
din conținutul hotărârii Judecătoriei Șoldănești reiese, că instanța de judecată a
judecat cauza civilă în lipsa lui Babcinețchi Igor și hotărârea nu i s-a expediat.
Mai mult ca atât, executorul judecătoresc Romaliischi Maxim nu l-a invitat pe
Babcinețchi Igor, conform legislației, pentru a-i propune executarea benevolă a
hotărârii și despre aplicarea sechestrului nu i-a făcut cunoștință.
- consideră că inculpatul Babcinețchi Igor nu este subiect al infracțiunii ce i se
incriminează.
Procurorul prin referința depusă a solicitat respingerea recursurilor
declarate, ca inadmisibile, deoarece consideră că instanța de apel nu a comis erori
de drept la examinarea cauzei.
Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în raport cu
motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise, din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,
judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a
hotărîrii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a
inculpatului, atunci cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către instanța de
recurs la etapa judecării acestuia.
Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv
și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci cînd se constată comiterea
unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.
8.1. Cu privire la recursul declarat de avocatul Galescu V. în numele
inculpatului Babcinețchi Ig:
Analizînd motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată
de către prima instanță și instanța de apel, precum și din analiza actelor cauzei,
instanța de recurs conchide că în speță, la acest capitol, se constată erori de drept,
19
ce se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură
penală.
În acest sens, Colegiul lărgit atestă că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) Cod
de procedură penală procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății și
statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale
ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea
infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel ca orice persoană care a săvîrșit o
infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să
nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.
Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și
instanțele judecătorești în cursul procesului sînt obligate să activeze în așa mod
încît nicio persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și ca
nicio persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor
procesuale de constrîngere.
La adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) pct.1) - 4) Cod de
procedură penală instanța de judecată trebuie să soluționeze următoarele chestiuni
în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este
învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat; 3) dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4)
dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni.
Totodată, art. 390 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală prevede că sentința
de achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.
În acest sens, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 414
alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința
instanței de apel sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor
administrate de prima instanță.
Art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul
constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca instanța
să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.
Astfel instanța de apel, soluționând apelul, poate să caseze sentința primei
instanțe și să pronunțe o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, adoptând una din soluțiile pe care le poate pronunța prima instanță, prin
aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii, dispunând, după caz,
condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Această ipoteză reiese din faptul că apelul are caracterul unei căi de atac de
reformare, în sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate,
20
procedează ea însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor
constatate, pronunțând o nouă hotărâre. Astfel, instanța de apel rejudecă fondul
cauzei ca instanță de apel, și nu ca primă instanță, prin modificarea gradului de
jurisdicție.
Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a
judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom,
care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărîre, care au fost greșit sau
nelegal soluționate.
În consecință, la aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 415
alin.(1) pct.2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul rejudecare nu
desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii activități procesuale ce este
îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte procesuale care nu au
fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost efectuate de prima
instanță.
Alin. (5) din art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de apel se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar alin. (6) al aceluiași articol
stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele
cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a
instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul verbal.
În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt
asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin
apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai
imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce
împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui
participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au
fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin
prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost
corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele
de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu
rejudecarea cauzei.
Verificând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,
Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept,
pronunțînd soluția de condamnare a inculpatului Babcinețchi Igor în baza art.42,
21
251 Cod penal, fără respectarea prevederilor legale, precum și a practicii judiciare
constante.
După cum s-a indicat supra, potrivit legislației procesuale în vigoare, instanța
de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile
atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și material.
Sub acest aspect, în urma analizei materialelor cauzei, Colegiul lărgit conchide
că în speță se constată temeiul de achitare a inculpatului Babcinețchi Igor și, prin
urmare, se impune necesitatea casării deciziei pronunțate de către instanța de apel,
deoarece instanța a comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de
recurs, cu admiterea recursului, casarea parțială a sentinței primei instanțe și a
deciziei instanței de apel cu dispunerea achitării inculpatului Babcinețchi Igor de
sub învinuirea adusă de săvîrșirea infracțiunii prevăzută în art. 42, 251 Cod penal.
Colegiul lărgit reține că în cadrul examinării cauzei a fost constatat temeiul
prevăzut de art. 390 alin.(1) pct. 2) și anume că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat,
din următoarele considerente.
Potrivit rechizitoriului, Babcinețchi Ig. a fost învinuit de faptul că:
- -
-
-
-
-
-
22
-
Prin sentința
art. 42, art. 251 Cod penal, în legătură cu lipsa plîngerii părții vătămate.
Babcinețchi Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 251 Cod
penal. La baza soluției adoptate, instanța de apel a reținut fapta incriminată
inculpatului prin rechizitoriu, respectiva concluzie fiind dedusă din probele
prezentate de către acuzatorul de stat, acumulate în cadrul urmăririi penale.
Colegiul lărgit, constată că, atît în cadrul urmăririi penale cît și pe parcursul
cercetării judecătorești, nu au fost administrate careva probe care să ateste faptul
cunoașterii de către Babcinețchi Igor despre existența sechestrului aplicat prin
încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim din 14.12.2011,
înregistrată în instituția bancară sub nr.5492 la 15.12.2011, pe contul bancar
nr.22511781752 al SRL „Labis-Com”, deținut în filiala Șoldănești a BC „Moldova-
Agroindbank” SA.
În acest sens, Colegiul atestă că, potrivit titlului executoriu nr.2-633/2011 din
01.11.2011, emis de către Judecătoria Șoldănești, în cadrul examinării cauzei civile
intentată la acțiunea SRL „MSF – Energos” către SRL „Labis – Com” privind încasarea
datoriei, în scopul asigurării acțiunii, a fost aplicat sechestru pe bunurile pîrîtului
SRL „Labis – Com”, (rechizite: c/f: 10033606009975, c/b 2251013498117 – BC
„Banca de Economii” SA fil.13, or. Șoldănești) în sumă de 181546,41 lei (f. d. 43, vol.
I). Ulterior la 14.12.2011 în cadrul procedurii de executare nr.175-1062/11,
intentată în baza titlului executoriu sus-menționat, prezentat spre executare la
01.11.2011 de către creditorul SRL MCF-Angro”, executorul judecătoresc
Romaliischi Maxim a emis încheierea privind aplicarea sechestrului pe mijloacele
financiare ale debitorului SRL „Labis – Com” (sediul or. Șoldănești, str. Victoriei, 1,
c/f 1003606009975), corespunzător sumei urmărite în mărime de 181546,41 lei, la
conturile de care dispune debitorul în BC „Moldova-Agroindbank” SA (f. d. 44, vol.
I). Potrivit hotărîrii Judecătoriei Șoldănești nr.2-63/2012 din 04.04.2012, a fost
admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „MCF - Engros” și
dispusă încasarea de la SRL „Labis-Com” în beneficiul SRL „MCF - Engros”, datoria în
sumă totală de 188992,79 lei (f. d. 21, vol. I).
Din conținutul hotărîrii menționate, Colegiul constată că, examinarea cauzei
civile a avut loc în lipsa reprezentantului pîrîtului SRL „Labis-Com”, la materialele
cauzei penale nefiind anexate careva probe, care ar confirma faptul că inculpatul a
23
fost citat legal, că lui i-ar fi fost înmînată o copie de pe hotărîrea sus-indicată, așa
cum prevede legislația de procedură civilă.
De asemenea la materialele dosarului penal n-au fost anexate careva acte care
să dovedească, că inculpatul Babcinețchi Ig. ar fi cunoscut despre încheierea
executorului judecătoresc Romaliischi Maxim emisă la 14.12.2011 privind
asigurarea acțiunii și aplicarea sechestrului pe bunurile SRL „Labis – Com” în sumă
de 181546,41 lei, a cărui administrator este Babcinețchi Ig.
SC „Labis – Com” SRL, în persoana
administratorului Babcinețchi Ig., a încheiat cu BC „Moldova-Agroindbank” SA la
data de acordarea unui credit investițional
în sumă de 400000 lei -
prin încheierea executorului judecătoresc Romaliischi Maxim emisă la
14.12.2011 privind asigurarea acțiunii, ulterior la 16.12.2011 prin ordinele de plată
nr. 2 și nr. 5 a solicitat transferarea de SRL
„Labis – Com” suma de
Astfel, Colegiul penal menționează, că deși documentul executoriu privind
asigurarea acțiunii a fost depus spre executare de către creditor la 01.11.2011,
inculpatul Babcinețchi Ig. nu a fost informat de către executor despre intentarea
procedurii în cauză, de aceea la încheiat cu
BC „Moldova-Agroindbank” SA a solicitat acordarea uni credit investițional în sumă
de 400000 lei, suma care a fost transferată în contul întreprinderii, fapt ce confirmă
o dată în plus că inculpatul n-a fost informat despre existența măsurii de asigurare.
Babcinețchi Ig. nu-i poate fi imputat
faptul, că el ar fi cunoscut despre aplicarea sechestrului, așa cum este indicat în
învinuirea înaintată și constatarea instanței de apel ”
.
Colegiul penal conchide că nedovedirea faptului, că inculpatul Babcinețchi Ig.
ar fi știut despre aplicarea sechestrului asupra mijloacelor financiare, atrage după
sine destrămarea întregii învinuiri aduse acestuia, lipsind astfel posibilitatea
constatării săvîrșirii faptei infracționale de către inculpat.
Prin urmare, Colegiul lărgit conchide că este eronată concluzia instanței de
apel că, inculpatul Babcinețchi Ig. la 16.12.2011 ar fi știut cu certitudine despre
aplicarea sechestrului, și contrar acestui fapt, a emis ordinele de plată nr.2 și nr. 5
privind SRL „Labis – Com” în baza
cărora a fost ridicat sechestrul de pe contul menționat și transferați
24
Astfel, Colegiul lărgit statuează că în cadrul examinării prezentei cauze penale,
atît instanța de fond pronunțînd sentința de încetare a procesului penal în legătură
cu lipsa plîngerii părții vătămate, cît și instanța de apel care a pronunțat hotărîrea
privind condamnarea inculpatului Babcinețchi Ig. în baza art.42, 251 Cod penal, au
admis erori de drept ce se încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) și
8) Cod de procedură penală, și care în consecință, potrivit prevederilor art. 435 alin.
(1) pct.2) lit. b) și 390 alin.(1) pct. 2) Cod penal condiționează casarea totală a
sentinței deciziei
.
8.2. Cu privire la recursurile declarate de avocatul Dodica R. în numele
inculpatei Storoja I și de avocatul Drăniceru V. în numele inculpatei Rusu T:
Colegiul constată că la acest capitol, recurenții invocă drept temei de recurs
erori de drept prevăzute de pct. 6), 8), 10) și 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură
penală, din care reiese că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru
a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele
temeiuri: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost
întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Drăniceru V. prin prisma pct.
6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit constată că, instanța de
apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8)
Cod de procedură penală.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța
de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de
apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după
caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției
date.
25
Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, temeiurile invocate de
recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului în partea ce ține de condamnarea inculpatei
Rusu T. în baza art. 251 Cod penal, deoarece instanța de apel în hotărârea adoptată
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta
cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată pe marginea
învinuirii adusă inculpatei Rusu T., soluție pe care instanța de recurs o însușește și
reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Dodica R. și Drăniceru V.
prin prisma pct. 8) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că
astfel de erori în cauza dată nu se atestă, din următoarele considerente.
Potrivit art. 113 alin.(1) Cod de procedură penală, se consideră calificare a
infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,
prevăzute de norma penală.
Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, criticile
formulate de recurenți sub aspectul art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură
penală, pe marginea învinuirii inculpatelor Storoja I. și Rusu T. în baza art. 251 Cod
penal, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și
asupra lor aceasta s-a pronunțat, dîndu-le o motivare corespunzătoare,
argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei decizii.
Colegiul lărgit, reieșind din decizia adoptată în privința inculpatelor Storoja I. și
Rusu T., conchide, că instanța de apel a apreciat probele din dosar potrivit
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine
toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind
condamnarea inculpatelor deoarece în acțiunile lor sunt întrunite elementele
infracțiunilor prevăzute de art. 251 Cod penal.
Totodată Colegiul lărgit atestă că, argumentele recurenților în ce privește
temeiul de drept invocat, de fapt, se referă la modul de apreciere a probelor
înfăptuită de către instanțele ierarhic inferioare, iar, reieșind din dispozițiile art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală și practica judiciară constantă, la etapa de
judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma
respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.
Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Drăniceru V. prin prisma pct.
10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că în speța, se atestă
eroarea în cauza, în privința inculpatei Rusu T.
26
Totodată, Colegiul lărgit atestă că, deși în recursul declarat de avocatul Dodica
R. în numele inculpatei Storoja I. o astfel de eroare de drept nu a fost invocată,
ținînd cont de prevederile art. 426 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța
de recurs examinează cauza prin extindere cu privire la persoanele în privința
cărora nu s-a declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putînd hotărî și în
privința lor, fără a crea acestora o situație mai gravă, dacă s-a decis admisibilitatea
recursului, Colegiul lărgit va supune verificării decizia instanței de apel prin prisma
erorii de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și în
privința inculpatei Storoja I.
Colegiul lărgit constată, că instanța de apel a stabilit inculpatelor Rusu T. și
Storoja I., pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c., adică 20000 lei,
iar în partea motivată a deciziei, deși menționează că față de inculpate urmează a fi
aplicată pedeapsă complimentară și anume privarea de dreptul de a ocupa funcții
de conducere în sistemul bancar pe un termen de 3 ani, însă în dispozitivul deciziei
instanța de apel nu a aplicat pedeapsa complimentară.
Reieșind din prevederile art. 61, 75 alin.(1) Cod penal, Colegiul lărgit atestă că
pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și
reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni,
cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea
echității sociale și corectarea acestuia. Persoanei recunoscute vinovată de săvîrșirea
unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială
și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o
pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se
declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și
prevederile Părții generale a Codului penal. În cazul săvîrșirii unei infracțiuni,
instanța de judecată este singură în măsură să individualizeze pedeapsa
inculpatului care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate în acest sens.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,
într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu
periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: -
împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; -
starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului
produs or a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul
urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale
infractorului; - conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul
de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele
27
reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să
țină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul
individualizării acesteia.
Art. 251 Cod penal, prevede pedepsă cu amendă în mărime de la 1000 la 1500
unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau
fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu
amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul
de a exercita o anumită activitate.
Colegiul lărgit constată că, instanța de apel în decizia adoptată, a exclus din
acțiunile inculpatelor Rusu T. și Storoja I., faptul comiterii infracțiunii prin
participație potrivit prevederilor art. 42 Cod penal, incriminată acestora de către
organele de urmărire penală, totodată instanța de apel nu a stabilit în privința
inculpatelor prezența cărorva circumstanțe agravante și atenuante.
Astfel, ținînd cont de toate circumstanțele constatate, reieșind din practica
judiciară stabilită, conducîndu-se de prevederile art. 385 alin.(4) Cod penal, care
stipulează, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat
încălcări ale drepturilor inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost
comise aceste încălcări, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei
inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări, ținînd cont de prevederile
art. 75-76 Cod penal, de gravitatea faptei comise, lipsa circumstanțelor agravante,
avînd în vedere principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît
și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, Colegiul lărgit conchide că corijarea și
reeducarea inculpatelor poate avea loc fără aplicarea pedepsei complimentare
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate.
Astfel, Colegiul reține în cauză prezența temeiului pentru recurs prevăzut de
art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel a
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Conform art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecînd recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art. 427 Cod de
procedură penală, urmează să caseze hotărîrile instanțelor de fond, să prejudece
cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.
Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia de a admite recursul avocatului
Drăniceru V., în numele inculpatei Rusu T., și a dispune casarea parțială a deciziei
atacate în latura penală în partea stabilirii pedepsei inculpatelor cu pronunțarea în
această parte a unei noi hotărîri prin care
28
Cu referire la eroarea de drept invocată de avocatul Dodica R. prin prisma pct.
12) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărui hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel cînd faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul
lărgit nu se va expune, deoarece în situația în care se invocă faptul, că la examinarea
cauzei a fost comisă o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de
procedură penală, și anume neîntrunirea elementelor infracțiunii, se prezumă faptul
că inculpatul nu recunoaște vinovăția.
Mai mult ca atît, recursul declarat nu conține o motivare sub acest aspect, iar
instanța de recurs nu este în drept să judece recursul prin completarea acestuia.
Referitor la motivele invocate în recursul declarat de avocatul Drăniceru V.
privind ilegalitatea actelor și acțiunilor organului de urmărire penală, Colegiul lărgit
menționează că, partea apărării nu le-a contestat prin apelurile declarate hotărârile
judecătorești pronunțate în cauză în partea ce ține legalitatea actelor și acțiunilor
organului de urmărire penală.
Astfel reieșind din prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală, care
indică că, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în
care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, Colegiul
lărgit nu se va pronunța asupra argumentelor recursului declarat de avocatul
Drăniceru V., în numele inculpatei Rusu T., privind legalitatea actelor și acțiunilor
organului de urmărire penală.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct.2) lit. b), c) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Se admit recursurile ordinare declarate de
Se casează parțial decizia
29
decizia
În rest, celelalte dispoziții ale deciziei atacate, se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2016.
Președinte (semnătura) Ursache Petru
Judecători (semnătura) Toma Nadejda
(semnătura) Nicolaev Ghenadie
(semnătura) Timofti Vladimir
(semnătura) Moraru Petru
30
16 martie 2016 Dosarul nr. 1ra-32/2016
O P I N I E S E P A R A T Ă
(în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de
procedură penală (în cauza Babcinețchi Igor Ștefan, Rusu Tatiana Grigore, și
Storoja Ina Gheorghe)
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16
martie 2016 a fost adoptată următoarea soluție în cadrul judecării recursului
ordinar în cauza indicată:
„Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Dodica Ruslan în
numele inculpatei Storoja Ina, de avocatul Drăniceru Vasile în numele
inculpatei Rusu Tatiana și de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului
Babcinețchi Igor.
Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17
iunie 2015 în privința Inei Storoja și Tatiana Rusu, se rejudecă cauza și se
pronunță o nouă hotărîre, prin care:
Storoja Ina Gheorghe și Rusu Tatiana Grigore, se consideră condamnate
în baza art. 251 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin.(4) Cod de
procedură penală, la amendă în mărime de 1000 (una mie) unități
convenționale, fiecare, fără privarea de dreptul de a ocupa funcții de
conducere în sistemul bancar.
Se casează total sentința Judecătoriei Șoldănești din 29 ianuarie 2014 și
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 iunie 2015 în privința lui
Babcinețchi Igor Ștefan, și se dispune achitarea acestuia de sub învinuirea
adusă în baza art. 42, 251 Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de
inculpat”.
Nu am susținut soluția adoptată și am propus o altă soluție, de a admite
recursurile ordinare declarate, cu casarea totală a hotărîrilor pronunțate și
dispunerea achitării inculpaților, în conformitate cu prevederile art. 435 alin.
2) pct. b) Cod de procedură penală.
2.1. Instanța de apel, în opinia mea, nu și-a motivat soluțiile sale cu
privire la condamnarea inculpaților, concluzionînd în mod eronat asupra
existenței în acțiunile acestora a componenței infracțiunilor imputate,
31
acceptînd neîntemeiat concluziile de învinuire aduse de către acuzare în
rechizitoriu.
Art. 251 Cod penal la momentul comiterii infracțiunii de către inculpați
stabilea răspunderea pentru însușirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea
bunurilor, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită
de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri sau care era obligată,
conform legii, să asigure integritatea lor.
În redacția Legii nr.173 din 25.07.2014, în vigoare 08.11.2014 art. 251
Cod penal stabilește răspunderea pentru însușirea, înstrăinarea în cazurile
nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau
confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au
fost încredințate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure
integritatea lor.
Potrivit practicii judiciare constante obiectul juridic special al infracțiunii
prevăzute de art. 251 Cod penal îl constituie relațiile sociale cu privire la
circulația legală a bunurilor sechestrate sau confiscate.
Reieșind din specificul său această infracțiune nu are victimă.
Latura obiectivă a infracțiunii în prezent constă în fapta prejudiciabilă
exprimată prin acțiune, care se realizează prin următoarele modalități
normative alternative și anume: 1) însușirea, 2) înstrăinarea în cazurile
nepermise de lege, 3) tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate
sau confiscate ori 4) utilizarea lor în alte scopuri.
Inculpaților Babcinețchi Igor Ștefan, Rusu Tatiana Grigore, și Storoja Ina
Gheorghe le-a fost incriminată una dintre modalitățile expuse supra și anume:
înstrăinarea, ei fiind condamnați, potrivit noii redacții al art. 251 Cod penal
pentru înstrăinarea în cazurile nepermise de lege.
Potrivit practicii judiciare constante prin „înstrăinare” a bunurilor
sechestrate se are în vedere transmiterea bunurilor sechestrate sau confiscate
în folosul unor terțe persoane, sub formă de vînzare, donare, achitare în
contul datoriei ș.a.
Potrivit învinuirilor aduse inculpaților, aceștea, în urma înțelegerii
prealabile, au efectuat transferul de la contul bancar a mijloacelor bănești
sechestrate, fapte, care în opinia mea, nu constituie „înstrăinare” a bunurilor
sechestrate.
Acțiunile inculpaților urmau a fi încadrate în baza modalității „utilizate
lor în alte scopuri”, prin care se înțelege, inclusiv și operațiunile bancare
32
efectuate în privința mijloacelor bănești sechestrate, aflate în conturile
băncilor.
Astfel, consider, că în speță inculpații au fost puși sub învinuire, iar
inculpatele Rusu Tatiana Grigore și Storoja Ina Gheorghe au fost și
condamnate pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal în
modalitatea normativă „înstrăinare a bunurilor sechestrate”, însă, de fapt,
fiind constatată în rechizitoriu și în decizia instanței de apel o cu totul altă
modalitate și anume „utilizare în alte scopuri” a bunurilor sechestrate.
În așa mod, este evidentă încadrarea juridică incorectă a acțiunilor
inculpaților, eroare care putea fi înlăturată printr-o ordonanță de modificare a
învinuirii și numai la etapa examinării cauzei în prima instanță.
La etapa examinării cauzei în instanța de apel și în cea de recurs
corectarea acestei erori nu este cu putință, de aceea inculpații urmau să fie
achitați.
De asemenea consider, că inculpații în cauza examinată nu au calitatea de
subiect al infracțiunii, deoarece potrivit prevederilor art. 251 Cod penal o
asemenea infracțiune urmează a fi săvîrșită de o persoană: 1) căreia i-au fost
încredințate aceste bunuri sau 2) care era obligată, conform legii, să asigure
integritatea lor.
În opinia mea, subiect al infracțiunii incriminate inculpaților este
persoana juridică BC „Moldova Agroindbank” SA, deoarece mijloacele bănești
ale întreprinderii SRL "Labis-Com", al cărei administrator este inculpatul
Babcinețchi Ig., erau depozitate la conturile întreprinderii deschise la banca
indicată. Anume banca a recepționat de la executor încheierea de aplicare a
sechestrului și a transferat mijloacele bănești aflate sub sechestru.
În acest sens vreau să menționez, că inculpatele au subliniat că au
acționat în conformitate cu Procedura BC ”Moldova-Agroindbank" SA din
04.07.2011, la care se face referire decizia instanței de apel, acesta fiind un
document de uz intern, elaborat de către bancă, care a stabilit modalitatea de
acționare în diverse cazuri, inclusiv și în cazul examinat.
Astfel, este evident faptul, că anume băncii i-au fost încredințate spre
păstrare mijloacele bănești sechestrate, iar acțiunile inculpatelor în temeiul
unor documente de uz intern, nu pot constitui infracțiune, ci urmează a fi
supuse sancționării numai în ordine disciplinară, în cazul constatării
abaterilor.
33
Am indicat mai sus în text că infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod
penal, reieșind din specificul său nu are victimă.
Cu toate acestea în cauza penală a fost recunoscută parte vătămată și
parte civilă SRL "MCF-Engros", care a solicitat recuperarea daunei materiale
cauzate prin infracțiune și anume suma de 181546,41 lei.
Potrivit rechizitoriului, în rezultatul comiterii infracțiunii incriminate
inculpaților, părții vătămate SRL "MCF-Engros" i-a fost cauzată o daună
materială în proporții deosebit de mari în sumă de 181546,41 lei.
Consider, că prin acțiunile inculpaților nu a fost cauzată daună
materială, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod penal, realizată
prin modalitatea de utilizare în alte scopuri a bunurilor sechestrate este o
infracțiune formală, fiind consumată din momentul realizării acțiunilor de
utilizare în alte scopuri a bunurilor sechestrate.
În acest sens țin să menționez, că executorul judecătoresc în speța
examinată a aplicat sechestru ca măsură de asigurare a acțiunii pînă la
pronunțarea hotărîrii de încasare a sumei de 181546,41 lei.
În aceste condiții era încă incertă realizarea dreptului SRL "MCF-Engros"
de încasare din contul SRL "Labis-Com", al cărei administrator este inculpatul
Babcinețchi Ig., a sumei indicate, sechestru avînd drept scop depozitarea
sumei pentru o eventuală, posibilă încasare.
Astfel, este evident că dreptul SRL "Labis-Com" de încasare a sumei de
181546,41 lei la momentul comiterii presupusei infracțiuni era incert.
Anume din aceste considerente nici nu poate fi vorba despre existența în
speță a daunei materiale.
Mai mult decît atît, potrivit materialelor dosarului, prin hotărârea
Judecătoriei Șoldănești din 04.04.2012 a fost dispusă admiterea parțială a
cererii de chemare judecată a SRL "MCF-Engros" către SRL "Labis-Com" cu
încasarea datoriei contractuale în mărime de 181546,41 lei.
Indicarea în dosarul penal a cauzării prin acțiunile inculpaților a daunelor
materiale în proporții deosebit de mari în sumă de 181546,41 lei are o dublă
valență juridică, oferind posibilitatea SRL "MCF-Engros"să încaseze de două
ori, în temeiuri legale ( în baza hotărîrii și în baza sentinței) a sumei de
181546,41 lei: din contul SRL "Labis-Com", precum și din contul inculpaților.
Astfel, consider că faptele inculpaților nu întrunesc elementele
infracțiunii pentru care au fost puși sub învinuire, de aceea în privința lor
34
urma să fie dispusă achitarea în temeiul art. 390 al.(1) pnct.3) Cod de
procedură penală.
Judecător (semnătura) Nadejda Toma
35