1ra-1519/2014 — Art.249 alin.3 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Hînceşti din 14 mai 2014, procesul penal în privinţa lui Barcari Eugen în baza art. 249 alin.(3) Cod penal a fost încetat, din motivul expirării termenului prescripţiei tragerii la răspundere penală.

Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut, că Barcari Eugeniu la data de 20 decembrie 2007, în postul vamal Leuşeni Albiţa al Biroului Vamal Leuşeni a prezentat spre vămuire autocarul de model “Mercedes Benz 0403” cu nr. de şasiu NMB61348513224142, importat din Turcia în Republica Moldova. În scopul vămuirii autocarului, a prezentat organului vamal paşaportul tehnic al autocarului seria şi nr. A 275089 şi factura seria şi nr. A 020451 în baza căreia a fost procurat din Turcia la preţul de 5000 dolari SUA. Pentru mijlocul de transport vămuit a fost eliberată 1 adeverinţa TV 25 nr. 0091228 din 20.12.2007 şi întocmită chitanţa formular tipizat PV 14 seria şi nr. 514702 din 20.12.2007 în baza căreia au fost calculate drepturile de import în sumă totală de 42897,6 lei, pe cînd valoarea reală a autocarului importat constituia suma de 54 000 dolari SUA şi urmau a fi achitate drepturi de import în valoare de 161 425,11 lei. Astfel, Barcari E., urmărind scopul eschivării de la achitarea plăţilor vamale, a diminuat preţul de cumpărare a autocarului şi, în acest fel, nu a achitat valoarea deplină a drepturilor de import în sumă de 118 527,51 lei, ceea ce constituie proporţii deosebit de mari.

Împotriva sentinţei a declarat apel procurorul care a solicitat casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Barcari Eugenii să fie condamnat în baza art. 248 alin.(5) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite să fie suspendată condiţionat pe un termen de probă de 4 ani. Corpul delict – autocarul de model “Mercedes 0403SHD” cu n/î HN AP 717, să fie confiscat în folosul statului. Consideră că instanţa de judecată incorect a apreciat acţiunile inculpatului, motivînd că Barcari E. a urmărit scopul de a se eschiva de la achitarea plăţilor vamale şi nu introducerea bunului prin contrabandă. Prin urmare, incorect a recalificat acţiunile inculpatului conform art. 249 alin.(3) Cod penal, deoarece el a comis infracţiunea de contrabandă şi anume a trecut ilegal peste frontiera vamală autocarul de model “Mercedes 0403SHD” cu n/î 34YYC15, anul fabricării 1997, cu încălcarea regulilor vamale, prin metoda folosirii frauduloase a documentelor de identificare vamală. Totodată, concluzia instanţei contravine prevederilor art. 178 Codul vamal, potrivit căruia – declarantul este obligat să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative. Potrivit art. 4 al Legii nr. 1569 “Cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice”, bunurile trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sunt supuse declarării obligatorii conform prezentei legi şi codului vamal. Aceste obligaţiuni prevăzute de legislaţie de către Barcari E. nu au fost executate. La fel, instanţa de judecată nu a dat nici o apreciere actelor parvenite de 2 la autorităţile competente ale Turciei şi anume: - declaraţia vamală de export din 18.12.2007, - factura fiscală seria A nr.020451 din 14.12.2007 şi contractul de vînzare-cumpărare nr. 07846 din 14.12.2007 care confirmă faptul că Barcari E. a avut intenţia de a introduce în R. Moldova autocarul prin contrabandă şi anume prin metoda folosirii frauduloase a documentelor de identificare vamală.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

Instanţa de apel a constatat că instanţa de fond corect a reîncadrat acţiunile inculpatului Barcari E. în baza art. 249 alin.(3) Cod penal, sau instanţa a constatat prezenţa laturii obiective a infracţiunii menţionate în acţiunile inculpatului, şi anume că dînsul la trecerea automobilului de model “Mercedes 0403 SHD” s-a eschivat de la achitarea plăţilor vamale stabilite de legislaţie. În speţă, eschivarea de la prestarea plăţilor vamale a avut loc prin micşorarea preţului bunului care a fost trecut peste frontiera vamală. Instanţa a menţionat că nu poate fi reţinut argumentul procurorului precum că acţiunile inculpatului se încadrează în prevederile art. 248 alin.(5) lit.d) Cod penal, deoarece instanţa de apel cercetînd materialele cauzei nu a constatat nici o modalitate de exprimare a laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 248 Cod penal şi anume: trecerea peste frontiera vamală a RM a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentleor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. Potrivit art. 117 Cod vamal, se consideră plăţi vamale (denumite şi drepturi de import ori export), plăţile care se percep în cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, care sunt următoarele: - taxa vamală; - taxa pe valoarea adăugată; - accizele; - taxa pentru proceduri vamale; - taxa pentru participare la licitaţia vamală şi alte sume prevăzute de legislaţie. 3 Plăţile vamale se percep pînă la sau odată cu depunerea declaraţiei vamale. Modul de plată, precum şi cazurile de prelungire ori eşalonare a termenului de plată a plăţilor vamale sunt reglementate de art. 125, 126 Cod vamal. Instanţa de apel a conchis că, instanţa de fond corect a reţinut probele ce confirmă vinovăţia lui Barcari E. în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 249 alin.(3) Cod penal şi anume: - declaraţia vamală de export din 18.12.2007, - factura fiscală seria A nr.020451 din 14.12.2007, - contractul de vînzare- cumpărare nr. 07846 din 14.12.2007. Din declaraţiile martorului Chişcă V., declaraţiile inculpatului, procesul- verbal de ridicare şi procesul-verbal de examinare a documentelor ridicate de la Biroul Vamal Leuşeni rezultă că, Barcari E. a prezentat pentru devamarea autocarului factura seria A 020451 din 14.12.2007 în care valoarea autocarului este de 5000 dolari SUA, copia certificatului de înmatriculare A 275089, copia permisului de conducere pe numele lui Barcari E. Pentru mijlocul de transport vămuit a fost eliberată adeverinţa TV 25 nr. 0091228 din 20.12.2012 şi întocmită chitanţa tipizat PV 14 seria AB nr.514702 din 20.12.2012 în baza căreia au fost calculate şi ulterior achitate drepturile de import în sumă totală de 42897,6 lei. Potrivit copiilor documentelor obţinute de la organele competente ale Turciei s-a stabilit că, valoarea reală a autocarului de model “Mercedes Benz 0402 SHD” constituie 54 000 dolari SUA. Astfel, se constată că, obiectul material al faptei prejudiciabile comise de Barcari E. îl formează plăţile vamale prevăzute la art. 117 Cod vamal, ce urmau a fi achitate pentru autocarul prezentat pentru trecerea peste frontiera vamală, inculpatul micşorînd preţul de cumpărare a autocarului şi, nu a achitat valoarea deplină a drepturilor de import. Referitor la argumentele apelantului precum că instanţa de fond nu a dat nici o apreciere actelor parvenite de la autorităţile competente ale Turciei şi anume: declaraţia vamală de export din 18.12.2007, factura fiscală seria A nr.020451 din 14.12.2007 şi contractul de vînzare-cumpărare nr. 07846 din 14.12.2007 care confirmă faptul că, inculpatul a avut intenţia de a introduce în R. Moldova autocarul prin contrabandă şi anume, prin metoda folosirii frauduloase a documentelor de identificare vamală, Colegiul penal le-a 4 considerat neîntemeiate, care urmează a fi apreciate critic, deoarece intenţia directă a inculpatului în eschivarea de la prestarea plăţilor vamale care s-a manifestat prin micşorarea preţului automobilului de model “Mercedes 0403 SHD”. Instanţa de apel a conchis, că prima instanţă întemeiat a constatat fapta comisă de Barcari E., care a fost săvîrşită în a. 2007, care se atribuie la categoria infracţiunilor uşoare, iar potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii uşoare a expirat 2 ani pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată. Prin urmare, instanţa a conchis că în speţă a intervenit prescripţia tragerii la răspundere penala a lui Barcari E. şi instanţa a încetat procesul penal în legătură cu acest fapt.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată, invocînd că instanţa de apel a încălcat cerinţele prevăzute la art. 414 Cod de procedură penală şi explicaţiile date prin Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 22 din 12.12.2005 “Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu modificările ulterioare, unde este stipulat că chestiunile de drept pe care le poate soluţiona instanţa de apel este şi, dacă infracţiunea a fost corect calificată. Astfel, instanţele judecătoreşti nu au calificat corect acţiunile inculpatului şi în acest sens a menţionat că latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă constituie şi trecerea peste frontiera vamală, cu încălcarea regulilor vamale realizată prin declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. Prin urmare, nu s-a ţinut cont de delimitarea infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 249 Cod penal care se delimitează prin obiectul material şi latura obiectivă. Totodată, infracţiunea de eschivare de la achitarea plăţilor vamale prevăzută la art. 249 Cod penal, poate avea loc în cazul neachitării depline sau parţiale a plăţilor vamale stabilite de organul vamal, însă nu în cazul cînd inculpatul a introdus obiectul cu falsificarea documentelor vamale. 5

Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele dosarului şi motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţa de apel, cînd instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Reieşind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel. Acuzatorul de stat în recursul său invocă netemeinicia concluziei instanţei de apel, în ce priveşte lipsa elementelor infracţiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, în acţiunile inculpatului Barcari Eugeniu. Din materialele cauzei se constată că Barcari Eugeniu de către organul de urmărire penală a fost învinuit, în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit.d) Cod penal, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a obiectelor cu folosirea frauduloasă a mijloacelor de identificare vamală, în proporţii deosebit de mari. Instanţele de fond şi de apel au concluzionat, că acţiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 248 alin. (5) lit.d) Cod penal, considerînd că fapta lui Barcari E. constituie infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (3) Cod penal – eschivarea de la achitarea plăţilor vamale. Contrabanda prevăzută la art. 248 Cod penal, reprezintă trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldpva, cu încălcarea regulilor vamale, a mărfurilor, obiectelor şi altor valori în proporţii mari, eludîndu-se controlulul vamal, sau tăinurirea de controlul vamal, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei vamale, săvîrşită în proporţii deosebit de mari. 6 Contrabanda se consideră consumată din momentul trecerii ilegale peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor, a altor valori. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 249 Cod penal se realizează prin acţiuni de eschivare de la achitarea plăţilor vamale, stabilite de legislaţie, a persoanelor fizice ori juridice, care trec peste frontiera vamală mărfuri, obiecte sau alte valori ale proprietarilor, deţinătorilor de mărfuri şi ale altor persoane prevăzute de Codul vamal. Infracţiunile prevăzute de art. 248 şi 249 Cod penal se delimitează prin obiectul material şi latura obiectivă: - obiectul material al contrabandei îl constituie mărfurile, valorile culturale, armele, muniţiile, substanţele narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, deşeurile nocive şi produsele cu destinaţie dublă, pe cînd obiectul material al eschivării de la achitarea plăţilor vamale îl formează plăţile vamale prevăzute la art.117 Cod vamal, ce urmează să fie achitate pentru mărfurile şi alte valori prezentate pentru trecerea peste frontiera vamală. - latura obiectivă a contrabandei se manifestă prin încălcarea regulilor vamale la trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor sau a altor valori, iar latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 249 se realizează prin eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari, suma respectivă depăşind 2500 unităţi convenţionale. Totodată, instanţa de recurs menţionează că, latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă include mai multe semne şi anume:  fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea exprimată în trecerea entităţilor, ce reprezintă obiectul material al contrabandei, peste frontiera vamală a R. Moldova;  locul săvîrşirii infracţiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova;  metodele săvîrşirii infracţiunii: - eludarea controlului vamal, - tăinurirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, - folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, - nedeclararea, - declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. Prin urmare, instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că inculpatul la trecerea frontierei vamale a prezentat factura fiscală turcească 7 seria A 763582 din 18.12.2007 eliberată pe numele acestuia, suma indicată fiind de 5000 dolari, însă nu a apreciat probele pe deplin şi anume că în documentele prezentate de către inculpat se conţin date neutentice, fiind introduse date care nu corespund realităţii privitor la preţul autocarului fapt confirmat prin declaraţia vamală de export nr. VU 0069340 din 18.12.2007 unde la pct.22 denumit valuta şi suma totală a facturii – este menţionat suma de 54000,00 dolari SUA, precum şi la pct.42 şi 46 din aceiaşi declaraţie la preţul pentru unitate şi valoarea statistică persistă aceiaşi sumă nominalizată de bani, factura fiscală seria A nr.020451 sin 14.12.2007, unde, la fel la preţ/unitate este indicată suma de 54000,00 dolari SUA, şi contractul de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport cu nr. 07846 din 14.14.2007, la pct.3) preţul de vînzare declarat: persistă suma de 54000,00 (cinci zeci şi patru mii) de dolari SUA. Astfel, Colegiul penal conchide că este nefondată argumentarea instanţei de apel precum că intenţia lui Barcari E. a fost în eschivarea de la prestarea plăţilor vamale care a fost manifestată prin micşorarea preţului automobilului de model “Mercedes 0403 SHD”, dar nici de cum introducerea bunului prin contrabandă. În acelaşi context, Colegiul menţionează că, instanţa de apel urma să cerceteze amănunţit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze şi să aprecieze probele prezentate în cadrul procesului penal, în baza cărora să delimiteze infracţiunea de contrabandă de eschivarea de la achitarea plăţilor vamale prevăzută la art.249 Cod penal şi să-şi argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, motivînd totodată respingerea argumentelor apelantului în acest aspect. De asemenea, Colegiul constată că la examinarea cauzei în instanţa de apel nu au fost respectate cerinţele de judecare a apelului. Conform cerinţelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunţat sau trebuia să se pronunţe prima instanţă şi care prin apel se transmit instanţei de apel sunt: dacă fapta reţinută ori numai imputată s-a săvîrşit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat şi în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. 8 La chestiuni de drept se referă cele ce ţin de următoarele: dacă fapta întruneşte elementele infracţiunii, dacă infracţiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată şi aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate şi hotărîrea adoptată să conţină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal lărgit constată, că instanţa de apel la examinarea apelului declarat nu a respectat cerinţele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la toate motivele invocate de apelant. Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce duce la casarea deciziei instanţei de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanţa de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanţa de recurs. Mai mult ca atît, instanţa de apel a făcut trimitere selectat la probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte şi să se expună asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii probei respective, expunînd temeiul respectiv. Rejudecînd cauza, instanţa de apel urmează să ia în consideraţie cele expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menţionate, să respecte procedura de judecare a cauzei în instanţa de apel, se va pronunţa asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, va verifica minuţios, sub toate aspectele, complet şi obiectiv toate probele în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală şi va da răspunsuri motivate şi clare la cele invocate de apelant în apel, pronunţîndu-se asupra fiecărei probe prin aprecierea lor la justa valoare, va analiza la modul cuvenit intenţia inculpatului şi urmează să cerceteze amănunţit aspectele învinuirii înaintate, delimitarea infracţiunii de contrabandă de eschivarea de la achitarea plăţilor vamale prevăzută la art. 249 Cod penal, şi să-şi argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ţinînd cont de motivele casării deciziei atacate, astfel instanţa de apel, respectînd normele procesual-penale nominalizate, va adopta o hotărîre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 9 DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Sergiu Brigai, casează total decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, în cauza penală în privinţa lui Barcari Eugeniu Ion şi dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 24 decembrie 2014. Preşedinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Petru Moraru 10