1ra-1519/2014 — art.249 alin.3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.249 alin.3 CP
- Temei legal
- opinie separată
1ra-1519/2014 — art.249 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul 1ra-1519/14
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
09 decembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru
Moraru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, în cauza
penală în privința lui
Barcari Eugeniu Ion,
născut la 12 august 1960, originar și domiciliat în r-
nul Hîncești, s. Buțeni.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 01 iulie 2013 - pînă la 14 mai 2014
(instanța de fond);
de la 02 iunie 2014 - pînă la 02 iulie 2014
(instanța de apel);
de la 19 august 2014 - pînă la 09 decembrie 2014
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 14 mai 2014, procesul penal
în privința lui Barcari Eugen în baza art. 249 alin.(3) Cod penal a fost încetat,
din motivul expirării termenului prescripției tragerii la răspundere penală.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut, că Barcari
Eugeniu la data de 20 decembrie 2007, în postul vamal Leușeni Albița al
Biroului Vamal Leușeni a prezentat spre vămuire autocarul de model
“Mercedes Benz 0403” cu nr. de șasiu NMB61348513224142, importat din
Turcia în Republica Moldova. În scopul vămuirii autocarului, a prezentat
organului vamal pașaportul tehnic al autocarului seria și nr. A 275089 și
factura seria și nr. A 020451 în baza căreia a fost procurat din Turcia la prețul
de 5000 dolari SUA. Pentru mijlocul de transport vămuit a fost eliberată
1
adeverința TV 25 nr. 0091228 din 20.12.2007 și întocmită chitanța formular
tipizat PV 14 seria și nr. 514702 din 20.12.2007 în baza căreia au fost calculate
drepturile de import în sumă totală de 42897,6 lei, pe cînd valoarea reală a
autocarului importat constituia suma de 54 000 dolari SUA și urmau a fi
achitate drepturi de import în valoare de 161 425,11 lei.
Astfel, Barcari E., urmărind scopul eschivării de la achitarea plăților
vamale, a diminuat prețul de cumpărare a autocarului și, în acest fel, nu a
achitat valoarea deplină a drepturilor de import în sumă de 118 527,51 lei,
ceea ce constituie proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul care a solicitat casarea
acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Barcari Eugenii să fie condamnat în baza art. 248
alin.(5) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea
pedepsei stabilite să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 4
ani. Corpul delict – autocarul de model “Mercedes 0403SHD” cu n/î HN AP
717, să fie confiscat în folosul statului.
Consideră că instanța de judecată incorect a apreciat acțiunile
inculpatului, motivînd că Barcari E. a urmărit scopul de a se eschiva de la
achitarea plăților vamale și nu introducerea bunului prin contrabandă.
Prin urmare, incorect a recalificat acțiunile inculpatului conform art.
249 alin.(3) Cod penal, deoarece el a comis infracțiunea de contrabandă și
anume a trecut ilegal peste frontiera vamală autocarul de model “Mercedes
0403SHD” cu n/î 34YYC15, anul fabricării 1997, cu încălcarea regulilor
vamale, prin metoda folosirii frauduloase a documentelor de identificare
vamală. Totodată, concluzia instanței contravine prevederilor art. 178 Codul
vamal, potrivit căruia – declarantul este obligat să declare mărfurile și mijloacele de
transport conform procedurii stabilite de prezentul cod și de alte acte normative.
Potrivit art. 4 al Legii nr. 1569 “Cu privire la modul de introducere și scoatere a
bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice”, bunurile
trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sunt supuse declarării
obligatorii conform prezentei legi și codului vamal. Aceste obligațiuni
prevăzute de legislație de către Barcari E. nu au fost executate.
La fel, instanța de judecată nu a dat nici o apreciere actelor parvenite de
2
la autoritățile competente ale Turciei și anume: - declarația vamală de export
din 18.12.2007, - factura fiscală seria A nr.020451 din 14.12.2007 și contractul
de vînzare-cumpărare nr. 07846 din 14.12.2007 care confirmă faptul că Barcari
E. a avut intenția de a introduce în R. Moldova autocarul prin contrabandă și
anume prin metoda folosirii frauduloase a documentelor de identificare
vamală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie
2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a reîncadrat
acțiunile inculpatului Barcari E. în baza art. 249 alin.(3) Cod penal, sau
instanța a constatat prezența laturii obiective a infracțiunii menționate în
acțiunile inculpatului, și anume că dînsul la trecerea automobilului de model
“Mercedes 0403 SHD” s-a eschivat de la achitarea plăților vamale stabilite de
legislație.
În speță, eschivarea de la prestarea plăților vamale a avut loc prin
micșorarea prețului bunului care a fost trecut peste frontiera vamală.
Instanța a menționat că nu poate fi reținut argumentul procurorului
precum că acțiunile inculpatului se încadrează în prevederile art. 248 alin.(5)
lit.d) Cod penal, deoarece instanța de apel cercetînd materialele cauzei nu a
constatat nici o modalitate de exprimare a laturii obiective a infracțiunii
prevăzută de art. 248 Cod penal și anume: trecerea peste frontiera vamală a
RM a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, eludîndu-se
controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special
pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documentleor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare
sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de
trecere a frontierei.
Potrivit art. 117 Cod vamal, se consideră plăți vamale (denumite și
drepturi de import ori export), plățile care se percep în cazul trecerii mărfurilor
peste frontiera vamală, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, care
sunt următoarele: - taxa vamală; - taxa pe valoarea adăugată; - accizele; - taxa
pentru proceduri vamale; - taxa pentru participare la licitația vamală și alte
sume prevăzute de legislație.
3
Plățile vamale se percep pînă la sau odată cu depunerea declarației
vamale. Modul de plată, precum și cazurile de prelungire ori eșalonare a
termenului de plată a plăților vamale sunt reglementate de art. 125, 126 Cod
vamal.
Instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a reținut probele ce
confirmă vinovăția lui Barcari E. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
249 alin.(3) Cod penal și anume: - declarația vamală de export din 18.12.2007, -
factura fiscală seria A nr.020451 din 14.12.2007, - contractul de vînzare-
cumpărare nr. 07846 din 14.12.2007.
Din declarațiile martorului Chișcă V., declarațiile inculpatului, procesul-
verbal de ridicare și procesul-verbal de examinare a documentelor ridicate de
la Biroul Vamal Leușeni rezultă că, Barcari E. a prezentat pentru devamarea
autocarului factura seria A 020451 din 14.12.2007 în care valoarea autocarului
este de 5000 dolari SUA, copia certificatului de înmatriculare A 275089, copia
permisului de conducere pe numele lui Barcari E.
Pentru mijlocul de transport vămuit a fost eliberată adeverința TV 25 nr.
0091228 din 20.12.2012 și întocmită chitanța tipizat PV 14 seria AB nr.514702
din 20.12.2012 în baza căreia au fost calculate și ulterior achitate drepturile de
import în sumă totală de 42897,6 lei.
Potrivit copiilor documentelor obținute de la organele competente ale
Turciei s-a stabilit că, valoarea reală a autocarului de model “Mercedes Benz
0402 SHD” constituie 54 000 dolari SUA.
Astfel, se constată că, obiectul material al faptei prejudiciabile comise de
Barcari E. îl formează plățile vamale prevăzute la art. 117 Cod vamal, ce
urmau a fi achitate pentru autocarul prezentat pentru trecerea peste frontiera
vamală, inculpatul micșorînd prețul de cumpărare a autocarului și, nu a
achitat valoarea deplină a drepturilor de import.
Referitor la argumentele apelantului precum că instanța de fond nu a
dat nici o apreciere actelor parvenite de la autoritățile competente ale Turciei
și anume: declarația vamală de export din 18.12.2007, factura fiscală seria A
nr.020451 din 14.12.2007 și contractul de vînzare-cumpărare nr. 07846 din
14.12.2007 care confirmă faptul că, inculpatul a avut intenția de a introduce în
R. Moldova autocarul prin contrabandă și anume, prin metoda folosirii
frauduloase a documentelor de identificare vamală, Colegiul penal le-a
4
considerat neîntemeiate, care urmează a fi apreciate critic, deoarece intenția
directă a inculpatului în eschivarea de la prestarea plăților vamale care s-a
manifestat prin micșorarea prețului automobilului de model “Mercedes 0403
SHD”.
Instanța de apel a conchis, că prima instanță întemeiat a constatat fapta
comisă de Barcari E., care a fost săvîrșită în a. 2007, care se atribuie la
categoria infracțiunilor ușoare, iar potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal,
persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii
infracțiunii ușoare a expirat 2 ani pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii
instanței de judecată. Prin urmare, instanța a conchis că în speță a intervenit
prescripția tragerii la răspundere penala a lui Barcari E. și instanța a încetat
procesul penal în legătură cu acest fapt.
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar acuzatorul
de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod
de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu remiterea cauzei
la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată, invocînd că
instanța de apel a încălcat cerințele prevăzute la art. 414 Cod de procedură
penală și explicațiile date prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție
nr. 22 din 12.12.2005 “Cu privire la practica judecării cauzelor penale în
ordine de apel” cu modificările ulterioare, unde este stipulat că chestiunile de
drept pe care le poate soluționa instanța de apel este și, dacă infracțiunea a
fost corect calificată.
Astfel, instanțele judecătorești nu au calificat corect acțiunile
inculpatului și în acest sens a menționat că latura obiectivă a infracțiunii de
contrabandă constituie și trecerea peste frontiera vamală, cu încălcarea
regulilor vamale realizată prin declararea neautentică în documentele vamale
sau în alte documente de trecere a frontierei.
Prin urmare, nu s-a ținut cont de delimitarea infracțiunilor prevăzute de
art. 248 și 249 Cod penal care se delimitează prin obiectul material și latura
obiectivă.
Totodată, infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale
prevăzută la art. 249 Cod penal, poate avea loc în cazul neachitării depline sau
parțiale a plăților vamale stabilite de organul vamal, însă nu în cazul cînd
inculpatul a introdus obiectul cu falsificarea documentelor vamale.
5
Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele dosarului
și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis,
din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanța de apel, cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Acuzatorul de stat în recursul său invocă netemeinicia concluziei
instanței de apel, în ce privește lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art.
248 alin. (5) lit. d) Cod penal, în acțiunile inculpatului Barcari Eugeniu.
Din materialele cauzei se constată că Barcari Eugeniu de către organul
de urmărire penală a fost învinuit, în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
248 alin. (5) lit.d) Cod penal, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii
Moldova a obiectelor cu folosirea frauduloasă a mijloacelor de identificare
vamală, în proporții deosebit de mari.
Instanțele de fond și de apel au concluzionat, că acțiunile inculpatului
nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă,
prevăzută de art. 248 alin. (5) lit.d) Cod penal, considerînd că fapta lui Barcari
E. constituie infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (3) Cod penal – eschivarea
de la achitarea plăților vamale.
Contrabanda prevăzută la art. 248 Cod penal, reprezintă trecerea peste
frontiera vamală a Republicii Moldpva, cu încălcarea regulilor vamale, a
mărfurilor, obiectelor și altor valori în proporții mari, eludîndu-se controlulul
vamal, sau tăinurirea de controlul vamal, prin ascundere în locuri special
pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea
sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de
trecere a frontierei vamale, săvîrșită în proporții deosebit de mari.
6
Contrabanda se consideră consumată din momentul trecerii ilegale
peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor, a altor valori.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 249 Cod penal se
realizează prin acțiuni de eschivare de la achitarea plăților vamale, stabilite de
legislație, a persoanelor fizice ori juridice, care trec peste frontiera vamală
mărfuri, obiecte sau alte valori ale proprietarilor, deținătorilor de mărfuri și
ale altor persoane prevăzute de Codul vamal.
Infracțiunile prevăzute de art. 248 și 249 Cod penal se delimitează prin
obiectul material și latura obiectivă:
- obiectul material al contrabandei îl constituie mărfurile, valorile culturale,
armele, munițiile, substanțele narcotice, psihotrope, cu efecte puternice,
toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, deșeurile nocive și produsele cu
destinație dublă, pe cînd obiectul material al eschivării de la achitarea plăților
vamale îl formează plățile vamale prevăzute la art.117 Cod vamal, ce urmează
să fie achitate pentru mărfurile și alte valori prezentate pentru trecerea peste
frontiera vamală.
- latura obiectivă a contrabandei se manifestă prin încălcarea regulilor
vamale la trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor sau a altor
valori, iar latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 249 se realizează prin
eschivarea de la achitarea plăților vamale în proporții mari, suma respectivă
depășind 2500 unități convenționale.
Totodată, instanța de recurs menționează că, latura obiectivă a infracțiunii
de contrabandă include mai multe semne și anume:
fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea exprimată în trecerea
entităților, ce reprezintă obiectul material al contrabandei, peste frontiera
vamală a R. Moldova;
locul săvîrșirii infracțiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova;
metodele săvîrșirii infracțiunii: - eludarea controlului vamal, - tăinurirea
de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în
acest scop, - folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de
identificare vamală, - nedeclararea, - declararea neautentică în documentele
vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Prin urmare, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că
inculpatul la trecerea frontierei vamale a prezentat factura fiscală turcească
7
seria A 763582 din 18.12.2007 eliberată pe numele acestuia, suma indicată
fiind de 5000 dolari, însă nu a apreciat probele pe deplin și anume că în
documentele prezentate de către inculpat se conțin date neutentice, fiind
introduse date care nu corespund realității privitor la prețul autocarului fapt
confirmat prin declarația vamală de export nr. VU 0069340 din 18.12.2007
unde la pct.22 denumit valuta și suma totală a facturii – este menționat suma
de 54000,00 dolari SUA, precum și la pct.42 și 46 din aceiași declarație la prețul
pentru unitate și valoarea statistică persistă aceiași sumă nominalizată de bani,
factura fiscală seria A nr.020451 sin 14.12.2007, unde, la fel la preț/unitate este
indicată suma de 54000,00 dolari SUA, și contractul de vînzare-cumpărare a
mijlocului de transport cu nr. 07846 din 14.14.2007, la pct.3) prețul de vînzare
declarat: persistă suma de 54000,00 (cinci zeci și patru mii) de dolari SUA.
Astfel, Colegiul penal conchide că este nefondată argumentarea
instanței de apel precum că intenția lui Barcari E. a fost în eschivarea de la
prestarea plăților vamale care a fost manifestată prin micșorarea prețului
automobilului de model “Mercedes 0403 SHD”, dar nici de cum introducerea
bunului prin contrabandă.
În același context, Colegiul menționează că, instanța de apel urma să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze și să aprecieze
probele prezentate în cadrul procesului penal, în baza cărora să delimiteze
infracțiunea de contrabandă de eschivarea de la achitarea plăților vamale
prevăzută la art.249 Cod penal și să-și argumenteze clar concluziile sale în
decizia adoptată, motivînd totodată respingerea argumentelor apelantului
în acest aspect.
De asemenea, Colegiul constată că la examinarea cauzei în instanța de
apel nu au fost respectate cerințele de judecare a apelului.
Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de
fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și
care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai
imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma
cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
8
La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,
dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept
procesual penal au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină
răspuns la toate motivele invocate.
Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului
declarat nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a
răspuns la toate motivele invocate de apelant.
Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul invocat de
recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că
instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce duce la
casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța
de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.
Mai mult ca atît, instanța de apel a făcut trimitere selectat la probe, fără
să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau
inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv.
Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație cele
expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să
respecte procedura de judecare a cauzei în instanța de apel, se va pronunța
asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, va verifica minuțios, sub
toate aspectele, complet și obiectiv toate probele în strictă conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală și va da răspunsuri motivate și
clare la cele invocate de apelant în apel, pronunțîndu-se asupra fiecărei probe
prin aprecierea lor la justa valoare, va analiza la modul cuvenit intenția
inculpatului și urmează să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,
delimitarea infracțiunii de contrabandă de eschivarea de la achitarea plăților
vamale prevăzută la art. 249 Cod penal, și să-și argumenteze clar concluziile
sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, astfel
instanța de apel, respectînd normele procesual-penale nominalizate, va
adopta o hotărîre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit.c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
9
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, casează total decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, în cauza penală în privința
lui Barcari Eugeniu Ion și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în
aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 24
decembrie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Constantin Alerguș
Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
Petru Moraru
10
Dosarul nr. 1 ra-1519/2014
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
O P I N I E S E P A R A T Ă
a judecătorului Constantin Alerguș
(Expusă în temeiul art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza
penală în privința lui Barcari Eugeniu Ion)
09 decembrie 2014 mun. Chișinău
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09
decembrie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, casată total
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, în cauza
penală în privința lui Barcari Eugeniu Ion și dispusă rejudecarea cauzei în
ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Nu sunt de acord cu decizia adoptată din următoarele considerente.
Art. 248 Cod penal, prevede răspunderea penală pentru trecerea peste
frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor
valori în proporții mari, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el,
prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu
folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare
vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele
vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Din dispoziția acestei norme de drept rezultă că răspunderea penală
intervine atunci cînd făptuitorul a trecut frontiera vamală prin mijloacele
menționate mai sus, în cazul din speță, prin folosirea frauduloasă a
documentelor.
Folosirea frauduloasă a documentelor are loc atunci cînd
documentele vamale ori comerciale folosite la trecerea frontierei vamale
sunt falsificate, adică în conținutul lor adevărul este denaturat sau
conținutul documentului este neadevărat.
11
La trecerea frontierei vamale a Republicii Moldova, inculpatul a
prezentat factura turcească seria A 763582 din 18.12.2007, eliberată pe
numele lui Barcari E., fiind indicată suma de 5000 dolari SUA, precum și
factura fiscală seria A nr.020451 din 14.12.2007 pe numele acestuia unde este
indicată valoarea autocarului de model „Mercedes Benz 0402 SHD” la suma
de 5 000 dolari SUA.
Martorul Chișcă V. fiind angajat al Serviciului Vamal în anul 2007 la
Postul Vamal Leușeni, în ședința de judecată a confirmat că a efectuat
devamarea autocarului de model „Mercedes Benz 0402 SHD”. Inculpatul a
prezentat documentele necesare pentru efectuarea devamării, inclusiv actul
de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport unde era indicată suma de
5000 dolari SUA echivalentul a 56 570 lei.
Deoarece în opinia acestuia valoarea autocarului a fost deminuată, în
această situație, întru respectarea regulilor de devamare, a fost stabilită
valoarea mijlocului de transport în vamă, fiind majorată de la 56 570 lei la
162 000 lei și, din această sumă au fost încasate taxele vamale ce constituie
suma de 42 897 lei.
Martorul a mai comunicat că este imposibil ca un autocar cu vîrsta de 10
ani să fi costat 54 000 dolari SUA.
Astfel că autoritatea vamală a evaluat mijlocul de transport stabilindu-i
inculpatului sumă pe care acesta urmă să o plătească pentru devamarea
autocarului, pe care a și achitat-o.
Ulterior, peste o perioadă de aproximativ 4 ani de la momentul
întroducerii autocarului în țară, se pornește o cauză penală în privința lui
Barcari Eugeniu în baza art. 248 alin. (5) lit.d) Cod penal – avînd la bază un
alt contract de vînzare-cumpărare a autocarului nominalizat, eliberat de
autoritățile Turciei în care se invocă o altă sumă de 54 000 dolari SUA și care
trezește mai multe semne de credibilitate.
În cazul în care apar dubii între suma indicată în contractul de vînzare-
cumpărare și valoarea reală a bunului care urmează să fie supus devamării
autoritatea vamală urmează să perceapă taxa vamală, reieșind din valoarea
bunului în vamă, ceea ce și a fost efectuat în cazul din speță.
Astfel, contractul de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport care se
pretinde că este un document fraudulos, nu a fost contestat și nu există nici o
12
hotărîre irevocabilă în acest sens, din care se deduce că are valabilitatea
juridică pînă în prezent.
Împărtășesc opinia majoritară a colegilor precum că în speță lipsește
componența de infracțiune prevăzută de art. 249 Cod penal, deoarece
sancțiunea acestei norme de drept poate fi aplicată atunci, cînd la
introducerea mărfii pe teritoriul vamal, autoritatea vamală a stabilit plățile
vamale, iar ulterior inculpatul se eschivează de la achitarea acestora.
În consecință îmi exprim opinia că acțiunile lui Barcari E. lipsesc
elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 249 Cod
penal.
Dat fiind faptul că Barcari Eugeniu a fost condamnat în baza art. 249
Cod penal, iar hotărîrea judecătorească nu a fost contestată de inculpat,
pledez pentru respingerea recursului ordinar al procurorului și menținerea
hotărîrilor contestate.
În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și
semnez prezenta opinie separată, care se anexează la dosar.
Judecătorul Colegiului penal Constantin Alerguș
13