4-1re-297/14 — Art.145 alin.1 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Făleşti din 10 mai 2010, Motrea Lilian a fost condamnat în baza art. 145 alin. (l) Cod penal la 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începînd cu 03 martie 2010.

În fapt, instanţa de fond a constatat că la 02 martie 2010, în jurul orei 17.00, inculpatul Motrea L., fiind în stare de ebrietate şi aflîndu-se în locuinţa sa din s. Ilenuţa, r-nul Făleşti, intenţionat, cu scop de omor, în urma unor relaţii ostile apărute spontan, i-a aplicat cu pumnul mamei sale Motrea Tatiana o lovitură în faţă, după ce a apucat-o cu mîina de gît şi a strîns-o puternic, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viaţă, în rezultatul cărora victima a decedat. 1

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la 12 ani închisoare. Apelantul a invocat că instanţa incorect a apreciat probele administrate şi nejustificat a exclus din învinuire semnul calificativ prevăzut de lit. j) alin. (2) art.145 Cod penal. 3.1. A declarat apel şi inculpatul, solicitînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat. Apelantul a specificat că la urmărirea penală el a fost dus în eroare de colaboratorii de poliţie şi a semnat ceea ce i s-a propus.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 29 septembrie 2010, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Apelul procurorului a fost admis, casată sentinţa şi pronunţată o nouă hotărîre. Motrea Lilian a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începînd cu 03 martie 2010. Instanţa de apel a constatat că la 02.03.2010, orele 17.00, inculpatul Motrea L., fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în locuinţa sa din s. Ilenuţa, r-nul Făleşti, intenţionat, cu scop de omor, în urma unor relaţii ostile apărute spontan, i-a aplicat mamei sale Motrea Tatiana o lovitură cu pumnul în faţă, cauzîndu-i leziuni corporale sub formă de echimoză în regiunea zigomatică stînga cu dimensiunile de 3.3x2 cm. După, manifestînd o deosebită cruzime, exprimată în pricinuirea suferinţelor deosebite părţii vătămate, a apucat-o cu mîina de gît şi a strîns-o puternic, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viaţă, în rezultatul cărora victima a decedat. Astfel, instanţa de fond neîntemeiat a exclus din învinuirea inculpatului semnul calificativ „cu deosebită cruzime” şi astfel şi nejustificat a reîncadrat acţiunile acestuia în baza art. 145 alin. (l) Cod penal.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea hotărîrilor adoptate şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat. Recurentul a invocat că nu a săvîrşit infracţiunea incriminată, a semnat actele procedurale de la urmărirea penală în urma promisiunii din partea colaboratorilor de poliţie, că va fi absolvit de răspunderea penală, deoarece a învăţat la o şcoală specială şi este bolnav.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 22 iunie 2011, recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, ca fiind necorespunzător cerinţelor de conţinut şi vădit neîntemeiat. Instanţa de recurs a reţinut că recursul nu este motivat, iar instanţa de recurs se află în imposibilitatea să judece cauza, dat fiind că lipseşte obiectul judecării respective.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătoreşti au devenit irevocabile.

La 27 mai 2014, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărîrilor menţionate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie atenuată pedeapsa. 2 Recurentul a menţionat că recunoaşte vina, dar instanţele i-au aplicat o pedeapsă prea aspră.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei şi a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Însă, în conformitate cu art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfăşurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanţa judecătorească. Potrivit art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi declarat doar în termen de 6 luni de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti. În corespundere cu art. 466 alin. (5) Cod de procedură penală, hotărîrea instanţei de recurs declarat împotriva deciziei instanţei de apel devine irevocabilă la data pronunţării acesteia. Conform art. 231 alin. (4) Cod de procedură penală, termenele calculate pe luni expiră la sfîrşitul zilei respective a ultimei luni. Sub acest aspect se atestă că decizia instanţei de recurs contestată de recurent a fost pronunţată la 22 iunie 2011, devenind irevocabilă la aceeaşi dată în condiţiile prescripţiilor de drept enunţate (f.d. 200, pct. 6 şi 7 din decizie). Deci, termenul de 6 luni pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfîrşitul zilei de 22 decembrie 2011. Totodată, recursul în anulare a fost declarat şi înregistrat în cancelaria Curţii Supreme de Justiţie la 27 mai 2014, adică peste termenul prevăzut de lege (f. d. 210, pct. 8 din decizie). Alte informaţii cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanţa de recurs nu există nici în dosar şi nici în recursul nominalizat. Este de menţionat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prevede expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanţa de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ şi fatal, în sensul că depăşirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Circumstanţele enunţate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost depus peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DECIDE : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Motrea Lilian Fiodor împotriva sentinţei Judecătoriei Făleşti din 10 mai 2010, deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 29 septembrie 2010 şi deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 22 iunie 2011, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco Ion Guzun Liliana Catan 4