1ra-1710/16 — art.151 alin.1 CP

1ra-1710/16 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1710/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte : Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Mîța

Oleg în numele inculpatului Faina Iurie, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătorie Briceni din 24 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 17 februarie 2016, în cauza penală în privința inculpatului

Faina Iurii Petru, născut la 13.04.1964,

moldovean, originar și domiciliat în s.

Mărcăuți, raionul Briceni;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.06.2014-24.12.2014;

Instanța de apel: 23.01.2015-16.03.2016;

Instanța de recurs: 04.08.2016-22.11.2016.

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

18.11.2013, pe la orele 19.00 Faina Iurii, aflîndu-se în fața magazinului ÎI "Gamco

Eaterina", situat în s. Mărcăuți, raionul Briceni, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

în urma relațiilor de conflict, i-a aplicat lui Batîr Valentin multiple lovituri cu

mîinile și picioarele în regiunea capului, provocîndu-i leziuni corporale: traumă

cranio-cerebrală închisă manifestată prin echimoze și edem în jurul ochilor,

hemoragii în țesuturile moi pericraniene în regiunea occipitală, fractura părții

orbitale a osului frontal pe dreapta, fractura liniară a osului occipital în fosa

posterioară din ambele părți, hemoragie subarahnoidiană în focar în legiunea

frontală din ambele părți și sub meninge a cerebelului. Conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 171 D din 09.04.2014, aceste leziuni corporale au fost

1

produse cu cca. 4-5 ore (conform rezultatelor investigațiilor histo-patologice

repetate), prin acțiunea traumatică cu corp contondent, sau la lovirea de acesta, (nu

se exclude cu piciorul încălțat), care au legătură cauzală directă cu survenirea

decesului și se califică ca vătămare corporală gravă, după criteriul pericolului

pentru viață, care a provocat decesul lui Batîr Valentin.

3.1. la 06.01.2014, avocatul Rădeanu Gheorghe în numele inculpatului

Faina Iurii solicitînd casarea sentinței pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea apelului a indicat:

- în urma loviturilor aplicate pătimitului de către Faina Iurii nu putea surveni

decesul;

- declarațiile inculpatului au fost confirmate prin declarațiile martorilor

Melinic Anatolie, Melinic Victoria, Furtună Vladimir, Slobodaniuc Nichifor,

Televca Igori, care au menționat că au plecat de la magazin împreună cu Faina

Iurii, iar pe fața lui Batîr Valentin nu erau urme de sînge, ultimul rămînînd în fața

magazinului, deoarece era în stare de ebrietate avansată;

- martorul Priseajniuc, a declarat că la 18.11.2013, pe la orele 22.00 l-a văzut

în fața magazinului pe Batîr Valentin, care stătea în picioare, sprijinit de perete, iar

conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, corpul decedatului a fost

găsit în spatele magazinului lîngă scări. Pe scări și în fața scărilor au fost depistate

urme de sînge. La locul unde a avut loc bătaia dintre Faina Iurii și Batîr Valentin în

fața magazinului, careva urme de sînge nu au fost depistate;

- leziunile corporale, care au adus la decesul victimei puteau fi cauzate de o

altă persoană sau în urma căderii de pe scările din spate ale magazinului și

nicidecum de către Faina Iurii și careva probe directe în acest sens nu au fost

prezentate.

3.2 la 10.08.2015, inculpatul Faina Iurii, care a solicitat casarea sentinței,

cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, în temeiul art. 390 alin. (1) pct.l) Cod

procedură penală, pe motivul că nu s-a constatat existența faptului infracțiunii.

În motivarea apelului a indicat:

- instanța de judecată a concluzionat asupra vinovăției sale, aducînd drept

argument concluziile din raportul expertizelor medico-legale nr.267-D din

20.11.2013 de la f.d. 126-127, cît și din raportul expertizei medico-legale

suplimentare nr.l71-D din 09.04.2014 (f.d. 124-125), care de fapt confirmă

concluziile cu privire la cauza decesului lui Batîr Valentin, însă fară a fi date

apreciere acestor concluzii în raport cu circumstanțele obiective constatate în

ședința de judecată;

- atît la urmărirea penală cît și în instanța de fond nu au fost dobîndite probe

certe, care ar confirma circumstanțele adevărate care au avut loc în seara zilei de

18.11.2013 la magazinul din s. Marcauți, unde vînzătoare e Melnic Victoria, și

care, pe deoparte au legătură cauzală directă cu decesul lui Batîr Valentin, iar pe de

2

altă parte cu lipsa vinovăției sale în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin.(4) Cod penal;

- el nu 1-a lovit pe Batîr Valentin cu picioarele și în genere nu 1-a bătut,

pentru că erau prieteni, și nu a avut motiv de a-1 bate, el nu se supăra că era numit

” țigan” , ci doar cu piciorul 1-a ghiontit ca să vadă ce e cu Batîr Valentin cînd s-a

apropiat de el, apoi i-a tras 2 palme peste față, pentru ca acesta să-și revină, dar

instanța nu a clarificat acest moment, nu a apreciat la justa valoare declarațiile

martorilor și a expertului medico-legist S. Vremea;

- instanța de judecată nu a dat apreciere declarațiilor contradictorii ale

martorului Slobodaniuc Nichifor, privitor la faptul precum că a văzut la lumina

care ardea pe pragul barului, cum Faina Iurii îl bătea cu picioarele pe Batîr

Valentin, care era culcat la pămînt în fața barului, declarații ce nu coroborează cu

rapoartele expertizelor medico-legale și procesul-verbal de cercetare la fata locului

cît și a martorilor;

- lipsesc probe ce dovedesc vinovăția sa în decesul lui Batîr Valentin în

noaptea de 18.11.2013. El nu 1-a bătut pe Batîr Valentin și consideră că urmează a

fi achitat de învinuirea adusă de acuzare.

2016 a fost respins ca nefondat apelul avocatului Rădeanu Gheorghe în interesul

inculpatului și ca depus peste termen apelul inculpatului Faina Iurii cu menținirea

sentința fără modificări.

4.1. Instanța de apel, luînd în considerație solicitarea achitarii inculpatului,

a cercetat suplimentar probele scrise ale cauzei penale și anume:

- ordonanța de pornire a urmăririi penale din 19.11.2013 în temeiul art. 151

alin. (4) Cod penal (f.d.l vol I);

- raportul R-2 nr. 3366 din 19.11.2013 (f.d.4 vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.11.2013 cu planșa

fotografică (f.d.6-18 vol. I);

- ordonanța si procesul-verbal de ridicare din 19.11.2013 a hainelor lui Faina

Iurii (f.d.26 vol. I);

- materiale caracteristice în privința lui Faina Iurii (f.d.35-37);

- procesul-verbal de reținere din 19.11.2013 a lui Faina Iurii (f.d.41-42 vol.I);

- procesul-verbal de confruntare dintre martorul Slobodaniuc Nichifor și

inculpatul Faina Iurii din 20.11.2013 (f.d.57-58 vol. I);

- procesul-verbal de confruntare dintre martorul Melnic Anatolie și inculpatul

Faina Iurii din 21.11.2013 (f.d.59 vol. I);

- procesul-verbal de confruntare dintre martorul Furtuna Vladimir și

inculpatul Faina Iurii din 21.11.2013 ( f.d.60 vol. I);

- procesul-verbal de confruntare dintre martorul Melnic Anatol și inculpatul

Faina Iurii din 21.11.2013 (f.d.61 vol. I);

3

- încheierea și mandatul de arest emis de Judecătoria Briceni la 21.11.2013 în

privința lui Faina Iurii (f.d.68-69 vol. I);

- raportul de constatare medico-legală nr. 215 din 19.11.2013 în privința lui

Batîr Valentin (f.d.75-76 vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 267-D din 20.11.2013 în privința lui

Batîr Valentin (f.d.77-78 vol. I);

- proces-verbal de examinare a obiectului din 27.11.2013-hainele lui Faina

Iurii (f.d.80-83 vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1469 din 27.11.2013 (f.d. 109-111

vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 171 D din 12.12.2013 în privința

cadavrului lui Batîr Valentin (f.d. 124-125 vol. I;)

- ordonanța privind recunoașterea obiectelor drept corpuri delicte din

23.05.2014 (f.d. 142 vol. I);

- declarațiile succesorului părții vătămate Batîr Efimia date în ședința

instanței de judecată (f.d.216-217 vol. I);

- declarațiile martorului Slobodaniuc Nichifor date în ședința instanței de

judecată (f.d.218-221 vol.I);

- declarațiile martorului Televca Igor date în ședința instanței de judecată

(f.d.222-223 vol. I);

- declarațiile martorului Melnic Anatolie date în ședința instanței de judecată

(f.d.224-225 vol. I);

- declarațiile martorului Diavoliuc Ivan date în ședința instanței de judecată

(f.d.226 vol. I);

- declarațiile martorului Furtuna Vladimir date în ședința instanței de judecată

(f.d.227-228 vol. I);

- declarațiile martorului Melnic Victoria date în ședința instanței de judecată

(f.d. 229-232 vol. I);

- declarațiile martorului Priseajniuc Igor date în ședința instanței de judecată

(f.d.233 vol. I);

Referitor la apelul declarat de către inculpatul Faina Iurii, instanța de apel a

reținut prevederile art.402 alin.(l) Cod de procedură penală conform căruia

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, constatînd

că sentința a fost adoptată la 24.12.2014, iar potrivit procesului-verbal al ședinței

de judecată a instanței de fond din 24.12.2014 (f.d.215) sentința a fost pronunțată

în prezența inculpatului Faina Iurii și înmînată în aceeași zi, confirmativă fiind

dovada de primire (f.d. 250), pe care a fost aplicată personal semnătura acestuia.

Astfel, ținînd cont de faptul, că apelul a fost declarat la 10.08.2015, a fost

evidentă situația de declarare a acestuia cu omiterea termenului de atac, fără a se

invoca careva motive, care ar servi drept temei de repunere în termen a apelului.

4

Instanței de apel nu i-au fost prezentate careva motive întemeiate privind

omiterea termenului de apel, iar cele expuse în ședința de judecată de către

apărătorul inculpatului precum, că nu are cunoștințe în domeniu, nu servește un

temei de repunere în termen a apelului, or ultimul recepționînd copia sentinței

integrale la 24.12.2014, a avut reala posibilitate de a depune apel în termen.

La fel, nu a fost reținut argumentul, precum că apelul inculpatului din

10.08.2015, urma a fi interpretat ca un apel suplimentar, deoarece apelul avocatului

Rădeanu Gheorghe, este semnat doar de acesta, lipsind semnătura inculpatului,

totodată, apelul din 10.08.2015 fiind semnat doar de inculpat.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că întîrzierea nu este

determinată de motive întemeiate, din care considerente a ajuns la concluzia de a

respinge apelul înaintat de inculpatul Faina Iurii ca fiind tardiv.

Referitor la apelul avocatului Rădeanu Gheorghe în interesul inculpatului

Faina Iurii, instanța de apel a considerat, că judecind cauza penală, instanța de fond

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Faina

Iurii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, cu indicii

de calificare vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este

periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.

Reieșind din probele cercetate în cadrul ședinței de judecată instanța de apel a

reținut, că instanța de fond corect a constatat că, acțiunile lui Faina Iurii din cadrul

conflictului acestuia cu victima Batîr Valentin, care a avut loc pînă la survenirea

decesului ultimului și-au produs efectul, astfel cum partea vătămată a decedat în

rezultatul cauzării leziunilor corporale grave.

La stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului Faina Iurii, instanța a ținut

cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia prevăzute de art. 61, 75

Cod penal, caracterul, gravitatea, motivul comiterii infracțiunii, faptul că inculpatul

nu a recunoscut vina, nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează

pozitiv.

Cît privește afirmațiile avocatului apelant referitor la faptul, că decesul părții

vătămate Batîr Valentin nu putea surveni în rezultatul leziunilor corporale cauzate

de către Faina Iurii, nu au fost reținute de către instanța de apel, deoarece potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr.171 D din 12.12.2013, la examinarea

medico-legală a cadavrului cet.Batîr Valentin, s-a depistat traumă cranio-cerebrală

închisă, manifestată prin echimoze și edem în jurul ochilor, hemoragii în țesuturile

moi pericraniene în regiunea occipitală, fractura a părții orbitale a osului frontal pe

dreapta, fractura liniară a osului occipital în fosa posterioară din ambele părți,

hemoragie subarahnoidiană în focar în regiunea frontală din ambele părți și sub

5

meníngea cerebelului, care au fost produse cu cea 4-5 ore (conform rezultatelor

investigațiilor histo-patologice repetate), prin acțiunea traumatică cu corp(-uri)

dur(-e) contodent(-e), sau la lovirea de acesta(-acestea), (nu se exclude cu piciorul

încălțat), au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și se califică ca

vătămare corporală gravă, după criteriul pericolului pentru viață.

În această ordine de idei, comiterea infracțiunii anume de Faina Iurii s-a

dovedit si prin procesul-verbal de ridicare din 19.11.2013 (f.d. 27-30) și a planșei

fotografice, conform cărora a fost ridicată o pereche de încălțăminte sportivă cu

pete de culoare brun-roșietice asemănătoare cu sîngele, iar potrivit raportului de

expertiză medico-legală biologică nr. 1469 din 27.11.2013 (f.d. 109-111)

"...sîngele din petele examinate a provenit de la persoana cu grupa sanguină A-

beta/AII. Prin urmare, proveniența sîngelui din petele examinate de pe papucul

drept, tampoanele de vată și de pe fragmentele de pietre de la victima Batîr

Valentin nu se exclude".

La fel, conform planșei fotografice, urmele de sînge depistate sunt pe partea

interioară a încălțămintei ridicată de la inculpat, astfel, în cazul dat nu putea fi

reținut motivul invocat de apărător în apelul său, că în urma loviturilor aplicate

pătimitului de către Faina Iurii nu putea surveni decesul, precum și nu au fost

reținute declarațiile martorilor Melinic Anatolii, Melinic Victoria, Furtună

Vladimir, Slobodaniuc Nichifor, Teleuca Igor, referitor la faptul că au plecat de la

magazin împreună cu Faina Iurii, iar pe fața lui Batîr Valentin nu erau urme de

sînge, la fel și declarațiile martorului Priseajniuc Igor, precum că, la locul unde a

avut loc bătaia dintre Faina Iurii și Batîr Valentin în fața magazinului, la locul

incidentului careva urme de sînge nu au fost depistate.

Cu referire la ipoteza avocatului precum că leziunile corporale care au adus la

decesul victimei puteau fi cauzate de o altă persoană, instanța de apel a apreciat-o

critic, ea fiind combătută prin probele cauzei penale cercetate în ședința instanței

de fond și suplimentar în instanța de apel, or, nerecunoașterea vinovăției nu

echivalează cu achitarea inculpatului.

În baza celor expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia, că apelul declarat

de către avocatul Rădeanu Gheorghe în interesul inculpatului Faina Iurii este

nefondat, sentința fiind legală și întemeiată, bazată pe o apreciere amplă a probelor

administrate.

Mîța Oleg în numele inculpatului, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1)

pct.1), 6) și 8) Cod de procedură penală solicită casarea acestora cu pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare în privința acestuia pe motiv că fapta nu a fost comisă

de inculpat.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel contrar prevederilor art.

100 și 101 Cod de procedură penală nu a verificat probele sub toate aspectele,

6

complet și obiectiv, lăsînd arbitrar fără apreciere argumentele părții apărării, care

dezvinovățesc inculpatul.

procedură penală procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

declarat de către apărătorul inculpatului, menționînd că recurentul se referă la

starea de fapt a cauzei și la chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, iar instanța

de apel just a conchis asupra vinovăției lui Faina Iurie în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta

urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate, cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art.art. 414, 415 Cod de procedură penală, judecînd

apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, să argumenteze decizia adoptată invocînd

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întru totul respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Instanța de apel a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs ordinar.

Hotărîrile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate

atît în fapt, cît și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărîrilor

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărîrii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,

reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un

viciu de procedură.

Potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3) pct. 6), 384

alin. (3), (4), 413 Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile

generale pentru judecarea cauzei în prima instanță; procesul-verbal al ședinței de

judecată trebuie să cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în

care ele s-au desfășurat documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința

7

de judecată; instanța de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele administrate; părțile participante

la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală

măsură; sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare

probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punctul de vedere al

coroborării lor.

În primul rînd, în urma celor citate supra, Colegiu reține că instanța de apel

și-a motivat soluția fără a face o analiză a tuturor probelor în ansamblu care

dovedesc sau nu vinovăția inculpatului, fiind efectuată doar o apreciere vagă a

acestora, ignorînd prevederile art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură

penală, care indică că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea

loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la

toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atît datele de fapt, cît și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atît prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cît și printr-o analiză logică a conținutului

probelor, a coroborării lor.

Colegiul evidențiază că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei doar a

enumerat declarațiile martorilor audiați în instanța de fond, fără a le descrie, fără a

intra în esența lor și fără a concretiza unele aspecte de fapt care rezultă din acestea

și anume: a fost lovit sau nu Batîr Valentin de către Faina Iurie, a căzut victima

singură de pe prispa magazinului jos, a încercat Faina Iurie să-l ridice pe Batîr

Valentin de jos sau nu, a fost văzută victima ulterior de către alt cineva și în ce

poziție etc..

În al doilea rînd, instanța de recurs atestă că apelul constituie o continuare a

judecării fondului cauzei, legea prevede posibilitatea ca instanța să dea o nouă

apreciere probelor administrate în fața primei instanțe. Efectul devolutiv nu

promovează o reeditare de către instanța de apel a judecății care a avut loc în prima

instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea

acelor dispoziții din hotărîre, care au fost greșit soluționate.

Tot aici, Colegiu remarcă, că în cazul în care declarațiile persoanelor care au

fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora,

8

persoanele care le-au depus urmează să fie audiate în instanța de apel conform

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atît a inculpatului, cît

și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți. Elocvente în acest sens se

prezintă a fi Hotărîrea CtEDO în Cauza Popovici vs Moldova (27.11.2007) și

Hotărîrea CEDO în Cauza Dănila vs România (8.03.2007). De asemenea, martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului, cum ar fi de exemplu, situația în cadrul Hotărîrii CtEDO în Cauza

Spînu vs. Romînia (29.04.2008).

Judecata în apel constituie o repetare a judecării fondului, ceea ce face

posibilă administrarea de noi probe, la cererea procurorului, a persoanei vătămate

sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci cînd instanța consideră necesar

pentru formarea convingerii sale. Atunci cînd instanța de apel consideră că prima

instanță nu a epuizat probatoriul relevant pentru cauză ori a apărut necesitatea

administrării unor probe noi, de asemenea, în fața instanței de apel va avea loc o

cercetare judecătorească, după încuviințarea probelor noi sau a readministrării

celor prezentate în fața primei instanțe.

La acest capitol, Colegiul relevă faptul că potrivit procesului verbal al ședinței

de judecată în instatnța de apel (f.d.15, 39, 63-65), pîna la începerea cercetării

judecătorești cît și după aceasta, avocatul inculpatului a înaintat mai multe cereri

de audiere repetată a martorilor cît și a expertului Vremea Sava, motivînd

contradictorialitatea declarațiilor acestora, îndeosebi a martorului Slobadaniuc

Nichifor în coroborare cu declarațiile celorlalți martori oculari, or declarațiile

acestuia date în instanța de fond referitor la faptul dacă Faina Iurie l-a lovit sau nu

pe Batîr Valentin cu piciorul într-adevăr nu sunt clare.

Cît privește cererea de audierea repetată a expertului Vremea Sava, avocatul

de asemenea și-a motivat solicitarea expunîndu-și opinia referitor la constatările

expertului privitor la leziunile corporale depistate la victimă care diferă de la raport

la raport (f.d. 40), or, potrivit art.148 alin.(2) Cod de procedură penală, dacă

concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există

îndoieli în privința lor și aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea

expertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei,

poate fi dispusă efectuarea unei expertize repetate de către un alt expert sau alți

experți. La efectuarea expertizei repetate se poate pune și chestiunea autenticității

metodelor utilizate anterior. Primul expert poate participa la efectuarea expertizei

respective pentru a da explicații, însă nu poate participa la efectuarea

investigațiilor și la finalizarea concluziilor. Însă, instanța de apel a respins

solicitările avocatului, motivînd că declarațiile martorilor, cît și a expertului nu se

contestă.

9

Instanța de recurs atestă că instanța de apel referindu-se la rapoartele de

expertiză efectuate la caz, la general s-a referit că prin acestea se dovedește

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, fără a fi constatate care leziuni

corporale depistate la Batîr Valentin au fost cauzate anume de către Faina Iurie și

dacă au legătură directă cu decesul acestuia, totodată ignorînd unele constatări care

duc la justa soluționarea a acuzei și anume:

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.267-D din 20.11.2013 s-a

constatat că vătămările corporale, si anume echimozele la fata, fractura părtii

orbitale a osului frontal au fost produse prin acțiunea traumatica a unui corp dur

contondent, posibil cu piciorul încălțat în încălțăminte sportiva /adidasi/, la

persoanele vii se califica ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății pe

un termen de pîna la 21 zile; fractura liniara a osului occipital, hemoragiile în

țesuturile moi pericraniene in regiunea occipitala, hemoragia subarahnoidala au

fost produse prin acțiunea traumatica a unui corp dur contondent, posibil și în

rezultatul căderii cu careva accelerare și lovirea de o suprafața dura, cum ar fi

lăsătura amprentata de beton, se califica ca vătămări corporale grave,

periculoase pentru viata;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.171 D din 12.12.2013 s-a

concluzionat că, reieșind din localizarea și caracterul morfologic al leziunilor

соrporale depistate, victima putea să afle în orice poziție, în afară de culcat cu

fața în jos.

În al treilea rînd, în cadrul dezbaterilor judiciare avocatul inculpatului a

criticat desfășurat soluția instanței de fond, argumentîndu-și poziția sub toate

aspectele de fapt și amănunțit descrise chiar și în susținerile verbale anexate la

procesul verbal al ședinței de judecată asupra cărora instanța de apel nu s-a expus

în nici un mod (f.d.46-54)

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale amendată de Protocolul nr. 11 arată în art. 6, pct. 3: „Orice acuzat

are, în special, dreptul : „ (…) să întrebe sau să solicite audierea martorilor

acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca

și martorii acuzării.”

Asigurarea reală a apărării este o garanție a cercetării obiective complete a

probelor, deoarece numai în acest mod poate fi emisă o sentință legală. De altfel,

prin apărare, învinuitul, inculpatul sau apărătorul desfășoară toate acțiunile pe care

le consideră necesare pentru respingerea acuzării, încît acestea să determine fie

achitarea sa, fie o sancțiune mai ușoară.

Una din cele mai importante direcții ale activității avocatului constituie

realizarea dreptului la apărare în cauzele penale. Însă realizarea unei apărări

eficiente poate fi înfăptuită doar în condițiile „egalității armelor”, adică în condiția

unei contradictorialități reale, nu numai inserată în prevederile legislației

10

procesuale, dar asigurată de existența unor mecanisme juridice ce ar face posibilă

funcționarea acesteia.

Principiul contradictorialității și principiul asigurării dreptului la apărare sunt

legate reciproc, principiul contradictorialității reprezentînd o garanție a realizării

principiului asigurării dreptului la apărare.

Principiul contradictorialității exprimă cerința ca funcția de învinuire să fie

despărțită de funcția jurisdicțională, fiind pe o poziție procesuală egală cu funcția

de apărare. Învinuirea și apărarea se combat în fața instanței de judecată de pe

poziții contradictorii, astfel încît autoritatea care judecă și soluționează cauza –

instanța de judecată – să ajungă, din disputa lor, la o apreciere corectă a probelor și

la adoptarea unei soluții legale și temeinice.

În acest context, Colegiul atenționează, că motivarea soluției pronunțate de

instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în

realizarea justiției, acordînd părților din proces posibilitatea să-și formeze

convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor

de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Motivarea hotărîrilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă

acestora și prin prevederile art.6 din CEDO.

În concluzie, Colegiul constată, că instanța de apel și-a argumentat soluția de

condamnare fără să aprecieze fiecare probă în parte și să se expună asupra

admisibilității sau inadmisibilității acesteia, și deși instanța de apel a menționat

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, nu a respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei

recurate.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a susținut

poziția instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptînd niște

concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor precum

și probelor materiale expuse mai sus.

În speță, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererea de apel, în baza

evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cadrul urmăririi penale, a celor

readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa

cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților la această fază procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt,

vinovăția sau nevinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor acestuia. În

viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de Apel cad sub

incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și în acest

caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art.

11

435 Cod procedură penală, întrucît asemenea erori nu pot fi corectate în instanța

de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care expres prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să țină

cont de motivele casării hotărîrii recurate indicate în decizia instanței de recurs, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, și ca urmare să se expună în modul cuvenit asupra

prezenței sau lipsei vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată și ca urmare să pronunțe

o hotărîre legală și întemeiată potrivit prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mîța Oleg în numele

inculpatului Faina Iurie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 17 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Faina Iurii și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

12

13