1ra-1498/2016 — art. 151 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-1498/2016 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1498/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Șteliman Serghei în numele inculpatului Medvețchi Ion, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 20 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui
Medvețchi Ion Ghenadi, născut la 03 mai
1996, originar și domiciliat în s. Larga, r-nul
Briceni.
Termenul de examinare a cauzei:
08.07.2015-05.01.2016 (prima instanță)
01.02.2016-20.04.2016 (instanța de apel)
06.07.2016-14.09.2016 (instanța de recurs)
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2016, Medvețchi Ion a fost
recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,
fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar
de tip închis.
Potrivit sentinței s-a stabilit că Medvețchi Ion, în noaptea de 21.03.2015 spre
22.03.2015, în timpul consumului de alcool în casa de locuit a lui Ghimpu Radu, situată în
s. Larga, r-nul Briceni, în rezultatul relațiilor de conflict cu Rîhlea Valerii, i-a aplicat
acestuia multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și a cutiei toracice,
cauzându-i leziuni corporale sub formă de: traumatism asociat; hemoragie subarahnoidală;
hemoragii în țesuturile moi a capului; fractura bilaterală a coastelor cu deplasarea
fragmentelor; hemoragii în țesuturile moi a cutiei toracice bilateral și diafragmei pe
dreapta; echimoze, edem și excoriații la cap și față. Conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 58 din 24.03.2015, leziunile corporale cauzate au fost produse prin
1
acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil cu pumnii, picioarele la data și
circumstanțele indicate, și se califică ca vătămări grave, periculoase pentru viață, care au
provocat decesul lui Rîhlea Valerii.
Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Șteliman Serghei în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei decizii, prin care inculpatul să
fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal, cu
stabilirea acestuia a unei pedepse sub limita minimă a sancțiunii de la art. 152 Cod penal,
cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.
În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:
- în ședința de judecată s-a stabilit că inculpatul i-a aplicat lui Rîhlea V. trei lovituri
cu pumnul în față și două lovituri cu piciorul în piept, fapt recunoscut de inculpat, iar nici
unul din martori nu a declarat, în cadrul ședinței de judecată, că ar fi văzut aplicarea de
către inculpat victimei a mai multor lovituri decât el a recunoscut;
- fiind audiat în ședința de judecată, specialistul Vremea S., care a efectuat expertiza
medico-legală, a declarat că pentru formarea la victimă a leziunilor corporale depistate,
ultimului urmau să-i fie aplicate multiple lovituri, numărul cărora depindea și de puterea
loviturilor, dar care nu putea fi mai mic de 6-7 lovituri; de la trei lovituri cu pumnul în față
și două lovituri cu piciorul puteau să se formeze leziuni corporale medii, de la care nu
putea surveni moartea victimei;
- martorii Crăciun R. și Cratovici M., care pretindeau că au fost prezenți la
momentul aplicării loviturilor victimei de către inculpat, descriseră în mod diferit loviturile
aplicate de ultimul, astfel declarațiile acestor martori urmau a fi apreciate critic;
- conform concluziilor medicului legist, expuse în ședința de judecată, moartea
victimei a survenit în decurs de 2-3 ore după cauzarea leziunilor corporale; totodată, din
declarațiile martorilor rezultă că de la momentul lovirii victimei de către inculpat și până la
venirea lui Cratovici M. au trecut 3 ore, încă o oră și jumătate victima a consumat băuturi
spirtoase cu Cratovici M., astfel trecând cel puțin 4 ore și jumătate de la momentul lovirii
victimei de către inculpat, iar după trecerea acestei perioade de timp, victima mai era în
viață, fiind activă și consumând băuturi alcoolice; astfel, rezulta că victima a mai fost
lovită de către o altă persoană, care acționa independent de voința inculpatului și acțiunile
căreia nu-i pot fi imputate ultimului;
- la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a dat nici o apreciere faptului că victima
a înjurat-o pe mama inculpatului, acționând ilegal și anormal, acest fapt provocându-l pe
inculpat de a-i aplica victimei lovituri, ceea ce constituie o circumstanță atenuantă, care nu
a fost reținută de către instanță;
- instanța de fond, deși s-a referit în conținutul sentinței la prevederile art. 231 Cod
penal, de facto nu le-a aplicat, deoarece responsabilitatea redusă a inculpatului constituia o
circumstanță excepțională, care în temeiul art. 79 Cod penal, permitea stabilirea unei
pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
2
3.1. Sentința a fost atacată și de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, cu
pronunțarea în privința sa a unei hotărâri echitabile. În cererea depusă, apelantul a invocat
nerecunoașterea pe deplin a vinovăției sale la etapa urmăririi penale și depunerea
declarațiilor în privința persoanei care de fapt a comis infracțiunea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016,
pronunțată integral la 18 mai 2016, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu
menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că vinovăția
inculpatului a fost demonstrată prin probele examinate atât în instanța de fond, cât și în cea
de apel, și anume:
- declarațiile succesorului legal al victimei, Rîhlea V., ale martorilor Urechean V.,
Menișov A., Ghimpu R., Gribincea F., Creciun R. și Cratovici M., inclusiv și declarațiile
inculpatului;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.03.2015, cu planșa fotografică
(f.d. 7-29, vol. I);
- raportul de examinare medico-legală nr. 58 în privința victimei Rîhlea V. (f.d. 38-
40, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 160 în privința lui Cratovici M. (f.d. 57,
vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 159 în privința lui Medvețchi I. (f.d. 98,
vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 157 în privința lui Urechean V. (f.d. 102,
vol. I);
- raportul șefului de sector (f.d. 106, vol. I);
- planșa fotografică (f.d. 110-114, 117-122, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 400 (f.d. 205-206, vol. I), prin care se
confirmă grupe sangvine diferite de la Medvețchi I. și Rîhlea V.
Instanța de apel a considerat neîntemeiat apelul avocatului, în care s-a făcut referire
doar la numărul de lovituri aplicate de inculpat și la lipsa legăturii cauzale între loviturile
aplicate de inculpat și decesul victimei. În sensul dat, instanța de apel a reținut că
inculpatul a recunoscut aplicarea loviturilor victimei, iar la urmărirea penală și în instanța
de fond a specificat aplicarea anume a trei lovituri cu pumnul în față și două lovituri cu
piciorul în piept.
Suplimentar, instanța de apel a reținut că din declarațiile specialistului Vremea S.,
date în prima instanță, nu a fost posibilă stabilirea numărului de lovituri aplicate victimei,
aceeași situație reieșind și din raportul de examinare medico-legală nr. 58 în privința
victimei, în al cărui conținut la fel nu era specificat numărul de lovituri aplicate victimei.
Totodată, instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză medico-legală, efectuat în
3
privința victimei, s-a confirmat cauza decesului victimei, care a survenit în urma loviturilor
aplicate cu mâinile și picioarele.
Instanța de apel a stabilit existența cu certitudine a relațiilor ostile între inculpat și
victimă, precum și faptul aplicării loviturilor doar de către inculpat. În aceste circumstanțe,
instanța de apel a ținut să critice poziția apărării privitor la aplicarea unor lovituri
suplimentare victimei de către persoane necunoscute, deoarece aceste invocări erau în
contradicție cu circumstanțele cauzei și constituiau o poziție aleasă întru evitarea
răspunderii penale. Suplimentar, instanța de apel a conchis asupra nesusținerii poziției
apărării din motivul imposibilității stabilirii cu certitudine a numărului de lovituri aplicate
de inculpat, pe de o parte și stabilirii certe a persoanei ce a aplicat loviturile, care era
inculpatul, a legăturii cauzale între lovituri și decesul victimei și motivului aplicării
loviturilor, pe de altă parte.
Totodată, instanța de apel a conchis asupra caracterului formal al apelului declarat de
inculpat, care se confirma prin conținutul acestuia și solicitările formulate de inculpat, care
s-au limitat doar la aplicarea unei pedepse mai blânde, invocând comportamentul amoral al
victimei și propria capacitate redusă de a înțelege urmările acestor acțiuni.
Suplimentar, instanța de apel a respins criticile avocatului apelant în partea ce ținea
de individualizarea pedepsei, efectuată de către instanța de fond, menționând că aceasta a
dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, de gravitatea faptei, pericolul social al acesteia, urmările
survenite, persoana inculpatului, precum și de circumstanța agravantă – săvârșirea
infracțiunii în stare de ebrietate și de cea atenuantă – responsabilitatea redusă a persoanei,
astfel just stabilind inculpatului pedeapsa minimă, prevăzută de sancțiunea art. 151 alin. (4)
Cod penal.
Instanța de apel a conchis asupra legalității și temeiniciei sentinței, lipsind careva
temeiuri de a interveni în soluția adoptată de prima instanță, apelurile declarate fiind lipsite
de temeiuri legale și urmând a fi respinse, ca nefondate.
Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Șteliman
Serghei în numele inculpatului Medvețchi Ion, depus la 17 iunie 2016, care în temeiul art.
427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, sub aspectul că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri de condamnare a inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art. 79 Cod penal și stabilirea acestuia a unei pedepse sub limita minimă
prevăzută de lege.
În cererea depusă, recurentul invocă următoarele:
- instanța de apel nemotivat a respins argumentele avocatului apelant, care vizau
explicațiile medicului legist și analiza acestora în raport cu declarațiile martorilor;
4
- instanța de apel nu s-a expus asupra conflictului ulterior între victimă și Cratovici
M., ultimul aplicând lovituri victimei, astfel decesul acesteia nu a survenit în urma
loviturilor aplicate de către inculpat;
- instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării apărării de a fi apreciate critic
declarațiile martorului Cratovici M., deoarece anume acesta este cel care a lovit-o pe
victimă și îl învinuiește pe inculpat întru evitarea propriei răspunderi penale;
- conform explicațiilor specialistului medic legist, loviturile aplicate de inculpat
puteau cauza doar vătămări corporale medii, astfel nu era posibilă survenirea decesului
victimei în urma leziunilor corporale provocate de inculpat; peste 4 ore și jumătate după
lovirea victimei de către inculpat, prima a mai fost lovită de altă persoană, în urma cărui
fapt a decedat; în sensul dat, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1)
Cod penal, în cauză încadrarea juridică a faptei fiind una eronată.
Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care s-a pronunțat pentru
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv că recurentul solicită reaprecierea
probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură
penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va
decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Colegiul penal constată că argumentele recurentului vizează aprecierea, de către
instanțele de fond și apel, a probelor puse la baza condamnării inculpatului, critici pe care
instanța de recurs le consideră neîntemeiate, din următoarele considerente.
Astfel, examinând motivele invocate de recurent, Colegiul penal menționează că
critica aprecierii probelor, care în mod implicit presupune o solicitare de reapreciere a
acestora, nu poate constitui temei pentru a interveni în soluția adoptată de către instanța de
apel, în sensul casării deciziei atacate, or reaprecierea probelor nu constituie temei pentru
recurs, nefiind prevăzută în conținutul art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește o
listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs.
Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, invocat de recurent și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece în
mod nemijlocit vizează aprecierea probelor de către instanță, în particular a declarațiilor
martorului Cratovici M. și specialistului Vremea S., critici pe care instanța de recurs, după
cum s-a menționat anterior, le consideră de jure inadmisibile.
Astfel, solicitarea recurentului de apreciere critică a declarațiilor martorului
Cratovici M. a constituit obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, asupra
5
căreia ultima s-a expus, constatând că poziția apărării, privitor la aplicarea față de Rîhlea
V. a unor lovituri suplimentare de către persoane necunoscute, venea în contradicție cu
circumstanțele cauzei și era aleasă în scopul evitării răspunderii penale. Totodată, instanța
de apel a reținut că poziția apărării nu putea fi susținută inclusiv din motivul imposibilității
stabilirii numărului de lovituri, aplicate lui Rîhlea V., precum și din motivul stabilirii cu
certitudine a persoanei care a aplicat loviturile date, care era inculpatul, fiind stabilită
legătura acestor acțiuni cu urmările provocate și temeiul de aplicare al loviturilor date.
Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de
procedură penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, invocat în
cererea depusă, Colegiul penal îl apreciază la fel ca fiind neîntemeiat, or este invocat în
mod similar cu privire la critica aprecierii probelor, în particular a declarațiilor
specialistului Vremea S., pe care recurentul le consideră greșit apreciate de către instanța
de apel.
În susținerea poziției respective, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate și
convingătoare concluziile instanței de apel, referitoare la vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii incriminate.
Referitor la argumentul în cauză, Colegiul penal constată că instanța de apel, la
rândul său, a reținut că din declarațiile specialistului Vremea S., date în prima instanță, nu a
fost posibilă stabilirea numărului de lovituri aplicate victimei, aceeași situație reieșind și
din raportul de examinare medico-legală nr. 58 în privința victimei, în al cărui conținut la
fel nu era specificat numărul de lovituri aplicate victimei. Totodată, instanța de apel a
reținut că din raportul de expertiză medico-legală, efectuat în privința victimei, s-a
confirmat cauza decesului victimei, care a survenit în urma loviturilor aplicate cu mâinile
și picioarele.
În cauză, recurentul corelează declarațiile date de specialistul Vremea S. cu
problema calificării juridice a faptei săvârșite de inculpat, pe care o consideră eronată.
Privitor la chestiunea dată, instanța de recurs constată că instanța de apel just a considerat
neîntemeiat apelul apărării, în care s-a făcut referire doar la numărul de lovituri aplicate de
inculpat și lipsa legăturii cauzale între loviturile aplicate de inculpat și decesul victimei. În
contextul dat, Colegiul penal constată că instanța de apel, la rândul său a reținut
recunoașterea de către inculpat a faptului aplicării loviturilor victimei, la urmărirea penală
și în instanța de acesta specificând aplicarea anume a trei lovituri cu pumnul în față și două
lovituri cu piciorul în piept.
În contextul celor constatate, instanța de recurs conchide că argumentele recurentului
sunt nemotivate, iar temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit
confirmare, totodată lipsind alte temeiuri de implicare în soluția instanței de apel. Din
aceste considerente, Colegiul penal consideră că recursul declarat este inadmisibil,
deoarece este vădit neîntemeiat.
6
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șteliman Serghei în numele
inculpatului Medvețchi Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
20 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Medvețchi Ion Ghenadi, deoarece este vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
7