1ra-1498/2016 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1498/2016 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1498/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Șteliman Serghei în numele inculpatului Medvețchi Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 20 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Medvețchi Ion Ghenadi, născut la 03 mai

1996, originar și domiciliat în s. Larga, r-nul

Briceni.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar

de tip închis.

22.03.2015, în timpul consumului de alcool în casa de locuit a lui Ghimpu Radu, situată în

s. Larga, r-nul Briceni, în rezultatul relațiilor de conflict cu Rîhlea Valerii, i-a aplicat

acestuia multiple lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea capului și a cutiei toracice,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de: traumatism asociat; hemoragie subarahnoidală;

hemoragii în țesuturile moi a capului; fractura bilaterală a coastelor cu deplasarea

fragmentelor; hemoragii în țesuturile moi a cutiei toracice bilateral și diafragmei pe

dreapta; echimoze, edem și excoriații la cap și față. Conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 58 din 24.03.2015, leziunile corporale cauzate au fost produse prin

1

acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil cu pumnii, picioarele la data și

circumstanțele indicate, și se califică ca vătămări grave, periculoase pentru viață, care au

provocat decesul lui Rîhlea Valerii.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei decizii, prin care inculpatul să

fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal, cu

stabilirea acestuia a unei pedepse sub limita minimă a sancțiunii de la art. 152 Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- în ședința de judecată s-a stabilit că inculpatul i-a aplicat lui Rîhlea V. trei lovituri

cu pumnul în față și două lovituri cu piciorul în piept, fapt recunoscut de inculpat, iar nici

unul din martori nu a declarat, în cadrul ședinței de judecată, că ar fi văzut aplicarea de

către inculpat victimei a mai multor lovituri decât el a recunoscut;

- fiind audiat în ședința de judecată, specialistul Vremea S., care a efectuat expertiza

medico-legală, a declarat că pentru formarea la victimă a leziunilor corporale depistate,

ultimului urmau să-i fie aplicate multiple lovituri, numărul cărora depindea și de puterea

loviturilor, dar care nu putea fi mai mic de 6-7 lovituri; de la trei lovituri cu pumnul în față

și două lovituri cu piciorul puteau să se formeze leziuni corporale medii, de la care nu

putea surveni moartea victimei;

- martorii Crăciun R. și Cratovici M., care pretindeau că au fost prezenți la

momentul aplicării loviturilor victimei de către inculpat, descriseră în mod diferit loviturile

aplicate de ultimul, astfel declarațiile acestor martori urmau a fi apreciate critic;

- conform concluziilor medicului legist, expuse în ședința de judecată, moartea

victimei a survenit în decurs de 2-3 ore după cauzarea leziunilor corporale; totodată, din

declarațiile martorilor rezultă că de la momentul lovirii victimei de către inculpat și până la

venirea lui Cratovici M. au trecut 3 ore, încă o oră și jumătate victima a consumat băuturi

spirtoase cu Cratovici M., astfel trecând cel puțin 4 ore și jumătate de la momentul lovirii

victimei de către inculpat, iar după trecerea acestei perioade de timp, victima mai era în

viață, fiind activă și consumând băuturi alcoolice; astfel, rezulta că victima a mai fost

lovită de către o altă persoană, care acționa independent de voința inculpatului și acțiunile

căreia nu-i pot fi imputate ultimului;

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a dat nici o apreciere faptului că victima

a înjurat-o pe mama inculpatului, acționând ilegal și anormal, acest fapt provocându-l pe

inculpat de a-i aplica victimei lovituri, ceea ce constituie o circumstanță atenuantă, care nu

a fost reținută de către instanță;

- instanța de fond, deși s-a referit în conținutul sentinței la prevederile art. 231 Cod

penal, de facto nu le-a aplicat, deoarece responsabilitatea redusă a inculpatului constituia o

circumstanță excepțională, care în temeiul art. 79 Cod penal, permitea stabilirea unei

pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

2

3.1. Sentința a fost atacată și de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea în privința sa a unei hotărâri echitabile. În cererea depusă, apelantul a invocat

nerecunoașterea pe deplin a vinovăției sale la etapa urmăririi penale și depunerea

declarațiilor în privința persoanei care de fapt a comis infracțiunea.

pronunțată integral la 18 mai 2016, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că vinovăția

inculpatului a fost demonstrată prin probele examinate atât în instanța de fond, cât și în cea

de apel, și anume:

- declarațiile succesorului legal al victimei, Rîhlea V., ale martorilor Urechean V.,

Menișov A., Ghimpu R., Gribincea F., Creciun R. și Cratovici M., inclusiv și declarațiile

inculpatului;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.03.2015, cu planșa fotografică

(f.d. 7-29, vol. I);

- raportul de examinare medico-legală nr. 58 în privința victimei Rîhlea V. (f.d. 38-

40, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 160 în privința lui Cratovici M. (f.d. 57,

vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 159 în privința lui Medvețchi I. (f.d. 98,

vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 157 în privința lui Urechean V. (f.d. 102,

vol. I);

- raportul șefului de sector (f.d. 106, vol. I);

- planșa fotografică (f.d. 110-114, 117-122, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 400 (f.d. 205-206, vol. I), prin care se

confirmă grupe sangvine diferite de la Medvețchi I. și Rîhlea V.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat apelul avocatului, în care s-a făcut referire

doar la numărul de lovituri aplicate de inculpat și la lipsa legăturii cauzale între loviturile

aplicate de inculpat și decesul victimei. În sensul dat, instanța de apel a reținut că

inculpatul a recunoscut aplicarea loviturilor victimei, iar la urmărirea penală și în instanța

de fond a specificat aplicarea anume a trei lovituri cu pumnul în față și două lovituri cu

piciorul în piept.

Suplimentar, instanța de apel a reținut că din declarațiile specialistului Vremea S.,

date în prima instanță, nu a fost posibilă stabilirea numărului de lovituri aplicate victimei,

aceeași situație reieșind și din raportul de examinare medico-legală nr. 58 în privința

victimei, în al cărui conținut la fel nu era specificat numărul de lovituri aplicate victimei.

Totodată, instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză medico-legală, efectuat în

3

privința victimei, s-a confirmat cauza decesului victimei, care a survenit în urma loviturilor

aplicate cu mâinile și picioarele.

Instanța de apel a stabilit existența cu certitudine a relațiilor ostile între inculpat și

victimă, precum și faptul aplicării loviturilor doar de către inculpat. În aceste circumstanțe,

instanța de apel a ținut să critice poziția apărării privitor la aplicarea unor lovituri

suplimentare victimei de către persoane necunoscute, deoarece aceste invocări erau în

contradicție cu circumstanțele cauzei și constituiau o poziție aleasă întru evitarea

răspunderii penale. Suplimentar, instanța de apel a conchis asupra nesusținerii poziției

apărării din motivul imposibilității stabilirii cu certitudine a numărului de lovituri aplicate

de inculpat, pe de o parte și stabilirii certe a persoanei ce a aplicat loviturile, care era

inculpatul, a legăturii cauzale între lovituri și decesul victimei și motivului aplicării

loviturilor, pe de altă parte.

Totodată, instanța de apel a conchis asupra caracterului formal al apelului declarat de

inculpat, care se confirma prin conținutul acestuia și solicitările formulate de inculpat, care

s-au limitat doar la aplicarea unei pedepse mai blânde, invocând comportamentul amoral al

victimei și propria capacitate redusă de a înțelege urmările acestor acțiuni.

Suplimentar, instanța de apel a respins criticile avocatului apelant în partea ce ținea

de individualizarea pedepsei, efectuată de către instanța de fond, menționând că aceasta a

dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea faptei, pericolul social al acesteia, urmările

survenite, persoana inculpatului, precum și de circumstanța agravantă – săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate și de cea atenuantă – responsabilitatea redusă a persoanei,

astfel just stabilind inculpatului pedeapsa minimă, prevăzută de sancțiunea art. 151 alin. (4)

Cod penal.

Instanța de apel a conchis asupra legalității și temeiniciei sentinței, lipsind careva

temeiuri de a interveni în soluția adoptată de prima instanță, apelurile declarate fiind lipsite

de temeiuri legale și urmând a fi respinse, ca nefondate.

Serghei în numele inculpatului Medvețchi Ion, depus la 17 iunie 2016, care în temeiul art.

427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, sub aspectul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de condamnare a inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal și stabilirea acestuia a unei pedepse sub limita minimă

prevăzută de lege.

În cererea depusă, recurentul invocă următoarele:

- instanța de apel nemotivat a respins argumentele avocatului apelant, care vizau

explicațiile medicului legist și analiza acestora în raport cu declarațiile martorilor;

4

- instanța de apel nu s-a expus asupra conflictului ulterior între victimă și Cratovici

M., ultimul aplicând lovituri victimei, astfel decesul acesteia nu a survenit în urma

loviturilor aplicate de către inculpat;

- instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării apărării de a fi apreciate critic

declarațiile martorului Cratovici M., deoarece anume acesta este cel care a lovit-o pe

victimă și îl învinuiește pe inculpat întru evitarea propriei răspunderi penale;

- conform explicațiilor specialistului medic legist, loviturile aplicate de inculpat

puteau cauza doar vătămări corporale medii, astfel nu era posibilă survenirea decesului

victimei în urma leziunilor corporale provocate de inculpat; peste 4 ore și jumătate după

lovirea victimei de către inculpat, prima a mai fost lovită de altă persoană, în urma cărui

fapt a decedat; în sensul dat, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1)

Cod penal, în cauză încadrarea juridică a faptei fiind una eronată.

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv că recurentul solicită reaprecierea

probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal constată că argumentele recurentului vizează aprecierea, de către

instanțele de fond și apel, a probelor puse la baza condamnării inculpatului, critici pe care

instanța de recurs le consideră neîntemeiate, din următoarele considerente.

Astfel, examinând motivele invocate de recurent, Colegiul penal menționează că

critica aprecierii probelor, care în mod implicit presupune o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate constitui temei pentru a interveni în soluția adoptată de către instanța de

apel, în sensul casării deciziei atacate, or reaprecierea probelor nu constituie temei pentru

recurs, nefiind prevăzută în conținutul art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește o

listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, invocat de recurent și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece în

mod nemijlocit vizează aprecierea probelor de către instanță, în particular a declarațiilor

martorului Cratovici M. și specialistului Vremea S., critici pe care instanța de recurs, după

cum s-a menționat anterior, le consideră de jure inadmisibile.

Astfel, solicitarea recurentului de apreciere critică a declarațiilor martorului

Cratovici M. a constituit obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, asupra

5

căreia ultima s-a expus, constatând că poziția apărării, privitor la aplicarea față de Rîhlea

V. a unor lovituri suplimentare de către persoane necunoscute, venea în contradicție cu

circumstanțele cauzei și era aleasă în scopul evitării răspunderii penale. Totodată, instanța

de apel a reținut că poziția apărării nu putea fi susținută inclusiv din motivul imposibilității

stabilirii numărului de lovituri, aplicate lui Rîhlea V., precum și din motivul stabilirii cu

certitudine a persoanei care a aplicat loviturile date, care era inculpatul, fiind stabilită

legătura acestor acțiuni cu urmările provocate și temeiul de aplicare al loviturilor date.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, invocat în

cererea depusă, Colegiul penal îl apreciază la fel ca fiind neîntemeiat, or este invocat în

mod similar cu privire la critica aprecierii probelor, în particular a declarațiilor

specialistului Vremea S., pe care recurentul le consideră greșit apreciate de către instanța

de apel.

În susținerea poziției respective, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate și

convingătoare concluziile instanței de apel, referitoare la vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Referitor la argumentul în cauză, Colegiul penal constată că instanța de apel, la

rândul său, a reținut că din declarațiile specialistului Vremea S., date în prima instanță, nu a

fost posibilă stabilirea numărului de lovituri aplicate victimei, aceeași situație reieșind și

din raportul de examinare medico-legală nr. 58 în privința victimei, în al cărui conținut la

fel nu era specificat numărul de lovituri aplicate victimei. Totodată, instanța de apel a

reținut că din raportul de expertiză medico-legală, efectuat în privința victimei, s-a

confirmat cauza decesului victimei, care a survenit în urma loviturilor aplicate cu mâinile

și picioarele.

În cauză, recurentul corelează declarațiile date de specialistul Vremea S. cu

problema calificării juridice a faptei săvârșite de inculpat, pe care o consideră eronată.

Privitor la chestiunea dată, instanța de recurs constată că instanța de apel just a considerat

neîntemeiat apelul apărării, în care s-a făcut referire doar la numărul de lovituri aplicate de

inculpat și lipsa legăturii cauzale între loviturile aplicate de inculpat și decesul victimei. În

contextul dat, Colegiul penal constată că instanța de apel, la rândul său a reținut

recunoașterea de către inculpat a faptului aplicării loviturilor victimei, la urmărirea penală

și în instanța de acesta specificând aplicarea anume a trei lovituri cu pumnul în față și două

lovituri cu piciorul în piept.

În contextul celor constatate, instanța de recurs conchide că argumentele recurentului

sunt nemotivate, iar temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit

confirmare, totodată lipsind alte temeiuri de implicare în soluția instanței de apel. Din

aceste considerente, Colegiul penal consideră că recursul declarat este inadmisibil,

deoarece este vădit neîntemeiat.

6

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șteliman Serghei în numele

inculpatului Medvețchi Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Medvețchi Ion Ghenadi, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

7