1ra-107/14 — Art. 186 al.2 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 21 februarie 2013, Ivasiuc Tatiana a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, începînd din 21 februarie 2013. De la inculpată s-a încasat în beneficiul părţii vătămate Samoilova Anna prejudiciul material în mărime de 4429 lei.

În fapt, instanţa de fond a constatat că Ivasiuc Tatiana, la 18 decembrie 2012, între orele 02:00-06:00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în apartamentul nr. 72, str. Grenoble 203, mun. Chişinău, pe ascuns a 1 sustras o geantă din piele de culoare bej în valoare de 1000 lei, în care se aflau mijloace băneşti în sumă de 130 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM constituie 1822 lei, un portmoneu de culoare neagră la preţ de 300 lei în care se afla buletinul de identitate pe numele Annei Samoilova, cosmetică în valoare de 500 lei, o pereche de încălţăminte de culoare neagră în valoare de 1200 lei, un pulover de culoare albastră în valoare de 600 lei, o pereche de blugi în valoare de 800 lei, un maiou în valoare de 200 lei, un fular în valoare de 250 lei, un „Ipad” de culoare neagră în valoare de 2400 lei, care aparţine cet. Samoilova Anna şi cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracţiunii, cauzîndu-i părţii vătămate o daună materială considerabilă, în mărime de 9072 lei. Cumulul de probe administrate a dovedit vina inculpatei, acţiunile ei fiind încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrşită cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. La stabilirea pedepsei instanţa a ţinut cont că inculpata a recunoscut vina, s-a căit de cele comise. În perioada anilor 2005-2012 inculpata a fost condamnată de mai multe ori. Ajungînd la majorat în anul 2010 prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 decembrie 2010 a fost condamnată la pedeapsă cu închisoare, însă eliberîndu- se din locurile de detenţie a continuat activitatea criminală. În legătură cu împăcarea părţilor, prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 februarie 2013, ea a fost liberată de răspundere penală şi eliberată de sub arest pentru o infracţiune de furt, comisă la 27 iunie 2012. Inculpata este mamă solitară a doi copii minori, dar în urma comportamentului antisocial şi din motiv că a abandonat copiii de la naştere, nu este angajată în serviciu, nu contribuie la întreţinerea materială şi nu se interesează de educarea şi instruirea lor, lăsînd copiii în grija bunicilor, prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 03 iunie 2011, a fost decăzută din drepturile părinteşti. Instanţa a acordat un termen inculpatei pentru a recupera prejudiciul material părţii vătămate, dar ea a declarat că este gata să meargă la închisoare, deoarece părinţii care întreţin şi copiii ei minori, nu mai doresc să o ajute să recupereze pagubele cauzate de ea. Dat fiind că inculpata la 27 decembrie 2010 a fost condamnată la pedeapsă cu închisoare pentru o infracţiune comisă în perioada majoratului, pedeapsa s-a dovedit a fi insuficientă pentru corectarea inculpatei, şi după executarea pedepsei dar pînă la expirarea termenului de stingere a antecedentului penal a comis alte două infracţiuni intenţionat, aflîndu-se astfel în prezenţa recidivei, instanţa a concluzionat că corectarea şi educarea ei este posibilă numai în condiţiile izolării de societate. În cadrul şedinţei de judecată, partea vătămată a înaintat o acţiune civilă în sumă de 10.572 lei. Instanţa a constatat că inculpata a cauzat părţii vătămate un prejudiciu în sumă totală de 9072. O parte din lucruri în sumă de 4643 lei au fost restituite părţii vătămate. Astfel prejudiciul nerecuperat constituie 4429 lei, care şi urmează a fi încasat de la inculpată în beneficul părţii vătămate.

Inculpata a declarat apel, cerînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi adoptarea unei hotărîri noi, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă. 2 Apelanta a specificat că pedeapsa stabilită este prea aspră, dat fiind că în şedinţa de judecată s-a discutat despre împăcarea părţilor, fiindu-i acordate 4 zile pentru stingerea prejudiciului material, însă termenul a fost prea mic ţinînd cont de starea ei materială. Deasemenea, în procesul judecării cauzei nu a fost demonstrată valoarea bunurilor de sustragerea cărora este învinuită. A solicitat să fie luat în consideraţie că are la întreţinere doi copii minori, şi-a recunoscut vina, este de acord să restituie prejudiciul material cauzat integral, cît şi faptul că partea vătămată este de acord să încheie tranzacţie de împăcare cu încetarea procesului penal.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, apelul a fost respins ca nefondat. Instanţa de apel a reţinut că, instanţa de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, veridicităţii şi coroborării, şi just a stabilit vinovăţia inculpatei in baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei care a fost dovedită cu certitudine şi fără echivoc, dînd faptei săvîrşite de ea o încadrare juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor procesual- penale privind administrarea probelor. Sentinţa primei instanţe este atacată doar în partea stabilirii pedepsei. La determinarea tipului şi măsurii de pedeapsă, instanţa de fond a ţinut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal adică, de caracterul şi gradul prejudiciatul al faptei săvîrşite, şi anume că infracţiunea comisă de inculpată face parte din categoria infracţiunilor mai puţin grave, de persoana inculpatei, că ea anterior a fost condamnată de mai multe ori pentru infracţiuni similare, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării ei, că circumstanţe atenuante pe caz nu au fost stabilite. Astfel, prima instanţa corect şi întemeiat a reţinut că inculpata poate fi corectată şi reeducată doar izolînd-o de societate, deoarece fapta comisă de ea prezintă un pericol social sporit pentru cetăţeni, cît şi personalitatea ei este periculoasă deoarece, la 27 decembrie 2010 a fost condamnată la pedeapsă cu închisoare pentru o infracţiune comisă în perioada majoratului, pedeapsa s-a dovedit a fi insuficientă pentru corectarea inculpatei, şi după executarea pedepsei dar pînă la expirarea termenului de stingere a antecedentului a comis alte două infracţiuni, deci, careva concluzii pozitive în acest sens nu şi-a făcut. Prima instanţă corect, legal şi întemeiat a aplicat în privinţa inculpatei o pedeapsă reală cu închisoarea, pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanţele cauzei. Argumentul apelantei că are la întreţinere doi copii minori, nu este întemeiat, deoarece ea a fost decăzută din drepturile părinteşti asupra acestor copii prin hotărîre judecătorească. Cererea părţii vătămate de împăcare şi încetare a procesului penal nu poate fi acceptată, deoarece potrivit art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea 3 completului de judecată pentru deliberare, astfel împăcarea poate avea loc doar pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare în prima instanţă, nu şi în instanţa de apel.

Inculpata a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor judecătoreşti nominalizate şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de apel, pentru a fi audiaţi toţi martorii şi admiterea tranzacţiei de împăcare cu partea vătămată. Recurenta a invocat că nu a avut posibilitate în instanţa de fond să achite suma integrală a prejudiciului cauzat, a întors doar o parte din sumă, diferenţa constituind 4029 lei, care a fost restituită părţii vătămate la examinarea cauzei în instanţa de apel, din care considerente a şi fost încheiată tranzacţia de împăcare cu partea vătămată, ultima neavînd careva pretenţii faţă de ea. În drept, recursul este întemeiat pe „art. 458-460, 461 CPP”.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunţate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept şi argumentarea ilegalităţii deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Circumstanţele enunţate denotă că recursul nominalizat nu întruneşte condiţiile de conţinut, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatei cu circumstanţe în fapt şi în drept, care l-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanţa de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de conţinut. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplineşte cerinţele legale de conţinut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Ivasiuc Tatiana Ivan împotriva sentinţei Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 21 februarie 2013 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, deoarece nu îndeplineşte cerinţele legale de conţinut. Decizia este irevocabilă, pronunţată la 05 februarie 2014. Preşedinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 5 Dosarul nr. 1ra-107/14 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE DISPOZITIV 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Constantin Gurschi, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinţei Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 21 februarie 2013 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, declarat de inculpata Ivasiuc Tatiana Ivan, născută la 18 februarie 1989, originară şi locuitoare a mun. Chişinău, str. Dimineţii 51 A, ap. 15, cetăţeancă a R. Moldova, anterior condamnată: 1) la 27 decembrie 2010, prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 4 luni şi 15 zile închisoare. Eliberată la 27 decembrie 2010 în legătură cu executarea pedepsei; Termenul de examinare a cauzei în instanţa de fond: 08 februarie – 21 februarie 2013, în instanţa de apel: 22 mai – 25 iunie 2013, în instanţa de recurs: 23 octombrie 2013 – 22 ianuarie 2014; În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Ivasiuc Tatiana Ivan împotriva sentinţei Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 21 februarie 2013 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, deoarece nu îndeplineşte cerinţele legale de conţinut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunţată la 05 februarie 2014. Preşedinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 6