CtEDO 16.02.2021 Auto

DONCHEVA-STOYANOVA v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
16.02.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DONCHEVA-STOYANOVA v. BULGARIA (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 68591/14 Irina Emiliova DONCHEVA-STOYANOVA împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 16 februarie 2021 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Faris Vehabović, Pere Pastor Vilanova, judecători și Ilse Freiwirth, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea de mai sus depusă la 7 octombrie 2014; hotărârea de a anunța la 10 septembrie 2019 guvernul bulgar („Guvernul”) a cererii; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Irina Emiliova Doncheva-Stoyanova, este un național bulgar, născut în 1963 și locuiește în Pernik. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl M. Ekimdzhiev și dna S.H. Stefanova, avocați care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna V. Hristova, de la Ministerul Justiției. În ianuarie 2013, un ofițer de poliție, X, a oprit reclamantul pe drum și a amendat-o pentru că a condus cu o singură lumină defectuoasă a mașinii. În aceeași zi ea a depus o plângere scrisă împotriva X, declarând că oficialul care a impus amendă asupra ei a mirosit de alcool și cerând ca o anchetă să fie efectuată în plângerea ei. La 30 ianuarie 2013, directorul Departamentului Regional al Ministerului Internului a informat reclamantul că o anchetă a fost efectuată și că a concluzionat că ofițerul de poliție în cauză nu a fost sub influența alcoolului atunci când s-a oprit și a amendat-o. La 1 februarie 2013 X a introdus o acuzație penală privată împotriva reclamantului pentru difamare în temeiul articolului 148 § 2 coroborat cu art. 147 § 1 din Codul penal, împreună cu o cerere civilă pentru prejudiciu moral în valoare de BGN 2000 (aproximativ EUR La 28 noiembrie 2013, Curtea de District Pernik a constatat că reclamantul a fost vinovat de infracțiunea de mai sus și a pedepsit-o cu o amendă de 2,500 EUR și „un insult” care urmează să fie transmisă la televiziunea locală. Curtea i-a ordonat, de asemenea, să plătească 600 EUR în compensație ofițerului de poliție, precum și 150 EUR pentru costurile sale legale și 25 EUR în taxele de judecată. Curtea a hotărât, de asemenea, să nu respingă reclamantul de responsabilitate penală și să nu impună o penalitate administrativă asupra ei, deoarece acțiunea ei a fost adresată unui funcționar public. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii de mai sus. Într-o decizie finală din 24 aprilie 2014 Curtea Regională Pernik a susținut în întregime hotărârea instanței de judecată inferioară. Evoluții după depunerea cererii După ce guvernul a primit avizul asupra cererii pe care le-au adus reclamantului la atenția procurorului șef. În martie 2020, procurorul șef, într-o cerere adresată Curții de Apel din Sofia, a solicitat redeschiderea procedurii, hotărârea împotriva reclamantului este anulată și este achitată. El se referă în special la jurisprudența relevantă a Curții. Într-o hotărâre finală din 27 iulie 2020 (nr. 10251 от 27.07.2020 δо в.н. Nr. 532/2020 δ., Č Curtea a susținut că acțiunile reclamantei nu au constituit o infracțiune și că instanțele inferioare au aplicat în mod incorect legea. Declarațiile din plângerea ei au fost un exercitare a dreptului constituțional de a se plânge autorităților și de a-și exprima opinia. Dispozițiile de drept intern relevante și jurisprudența în legătură cu plângerea în temeiul articolului 10 din Convenție au fost stabilite la punctele 41-59 din hotărârea Curții în cauza Marinova și alții c. Bulgaria , nr. 33502/07, 30599/10, 8241/11 și 61863/11, 12 iulie 2016. În ceea ce privește daunele cauzate de condamnare nedreptată, art. 2 alineatul (1) din Legea din 1988 privind daunele („SMRDA”) prevede din 2012, în măsura în care este cazul: „Statul este responsabil pentru daunele cauzate persoanelor fizice de organismele de investigare, de urmărire publică sau de instanțe pentru: ... 3. o acuzație de a comite o infracțiune penală, dacă persoana este achitată sau dacă procedura penală inițiată se încheie pe baza faptului că acuzația nu a fost comisă de persoana respectivă sau că actul comis nu este o infracțiune penală...” Guvernul a depus copii cu o serie de cazuri în care tribunalele naționale au atribuit, în temeiul Secțiunea 2 alineatul (1) alineatul (3) din SMRDA, atât pecuniară, cât și morală, care rezultă din condamnare nejustificată (a se vedea nr. 2425/21/04.2020 δ. на Č Secțiunea 4 din RMRDA prevede că răspunderea statului se extinde la toate prejudiciile materiale și morale, care reprezintă un rezultat direct și proxim al deciziei, actului sau omisiei impuzate. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 10 din Convenție, că condamnarea și pedeapsa ei care implică responsabilitatea penală de a depune plângeri împotriva unui oficial public, însoțită de ordinul de a plăti daune acestui oficial, au încălcat dreptul ei la libertate de exprimare. În plus, în conformitate cu art. 13 din Convenție, în coroborat cu art. 10 privind absența unui remediu eficace. DREPTUL de aplicare al articolului 37 din Convenție 12. Având în vedere evoluția cazului, Guvernul a invitat Curtea să ia din lista cazurilor în fața Curții din motivele prevăzute la art. 37 § 1 din Convenție. În special, au sugerat că această chestiune a fost rezolvată la nivel național, deoarece reclamantul a fost achitat și obligația de a plăti daune celorlalte părți au fost ridicate. În plus, reclamantul ar putea solicita compensații la nivel intern în temeiul articolului 2 alineatul (1) alineatul (3) din SMRDA pentru condamnarea ei nelegiuială. 13. Ea a subliniat că, deși achitarea sa la nivel național ar putea fi egalată cu recunoașterea de către autoritățile a unei încălcări a drepturilor sale în temeiul articolului 10 din Convenție, nu a fost compensată în mod adecvat pentru suferința pe care a susținut-o în acest sens. În cazul în care ea ar aduce o cerere de daune în temeiul articolului 2 alineatul (1) alineatul (3) din RMRDA, după cum a sugerat Guvernul, instanța a fost cel mai probabil să examineze prejudiciile materiale directe cauzate de condamnarea inițială, și anume suma pe care i-a fost ordonată să o plătească în daune. Cu toate acestea, nu era probabil ca instanța să se ocupe de nivelul ridicat de frustrare pe care reclamantul le-a experimentat ca urmare a condamnării ei greșite. 14. Curtea observă că, pentru a concluziona că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) și că, prin urmare, nu mai există nici o justificare obiectivă pentru ca reclamantul să-și continue cererea, trebuie să examineze, în primul rând, dacă circumstanțele reclamate direct de către reclamant încă obțin și, în al doilea rând, dacă efectele unei eventuale încălcări ale convenției din cauza acestor circumstanțe au fost, de asemenea, remediate (în comparație cu Pisano v. Italia (striking off) [GC], nr. 36732/97, § 42, 24 octombrie 2002). 15. Curtea a examinat noile informații aduse la atenția sa. Având în vedere natura acestor informații și observațiile părților, constată că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b)), din următoarele motive. 16. În primul rând, procedurile penale împotriva reclamantului au fost redeschise la cererea procurorului șef și condamnarea ei a fost anulată și nu mai are nicio forță juridică. 17. În al doilea rând, în temeiul articolului 41 din Convenție, scopul atribuirii sumelor prin justă satisfacție este de a asigura repararea numai pentru daunele suferite de cei implicați în măsura în care aceste evenimente constituie o consecință a încălcării care nu pot fi remediate (a se vedea Scozzari și Giunta c. Italia [GC], nr. 39221/98 și 41963/98 , § 250, CEDO 2000 VIII). În temeiul articolului 2 alineatul (1) alineatul (3) din SMRDA (a se vedea punctul 9 de mai sus), reclamantul poate solicita compensații de la stat pentru condamnarea ei neloială. După cum se poate observa din jurisprudența internă relevantă (a se vedea punctul 10 de mai sus), instanțele acordă compensații sistematice în ceea ce privește prejudiciile morale, după examinarea circumstanțelor specifice în fiecare caz. Curtea consideră că compensația pe care o are reclamantul de a pretinde la nivel național ca urmare a condamnării ei nelegiuite nu poate fi compensată în cazul unei constatări de încălcare a articolului 10 din Convenție. 18. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă ), în special deoarece Curtea a abordat deja aspecte aproape identice în mai multe cazuri în ceea ce privește Bulgaria (a se vedea, printre altele, Marinova și altele c. Bulgaria , nr. 33502/07 și altele 3 din 12 iulie 2016). 19. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. PRIVIND COSTURILE PENTRU APLICANT 20. art. 43 § 4 din Regulamentul Curții prevede: „Când o cerere a fost formulată în conformitate cu art. 37 din Convenție, costurile se află la discreția Curții. În cazul în care o pronunțăre a costurilor este făcută într-o hotărâre care solicită o cerere care nu a fost declarată admisibilă, Președintele Camerei transmite decizia Comitetului Miniștrilor...” 21. Reclamantul solicită EUR 5.465.42 pentru costurile și cheltuielile suportate în legătură cu cererea sa în fața Curții. Ea a indicat că 5,280 EUR din suma respectivă se referă la taxele juridice, din care ea a plătit deja în mod eficient 1022.92 EUR. Aceste taxe juridice se referă la patruzeci și patru de ore de muncă la o rată oră de 120 EUR. 185.42 pentru costurile suportate de avocatul ei în legătură cu cheltuielile poștale, patroanele, serviciile de copiare și traducere. 22. Guvernul, din partea lor, a contestat costurile solicitate în ceea ce privește taxele juridice ca fiind excesive, atât în ceea ce privește numărul de ore și din rata horală solicitată. 23. Potrivit jurisprudenței reglementate a Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, ca autoritate recentă, Merabishvili c. Georgia [GC], nr. 72508/13 , § 370, 28 noiembrie 2017). Taxele unui reprezentant sunt suportate de fapt dacă reclamantul le-a plătit sau este responsabil să le plătească (ibid.). Taxele plătibile unui reprezentant în temeiul unui acord cu piese condiționale sunt suportate de fapt numai dacă acest acord este aplicabil în competența respectivă (a se vedea Ivanova și Cherkezov v. Bulgaria , nr. 46577/15 , § 89, 21 aprilie 2016). 24. Curtea consideră că aceste principii ar trebui respectate, de asemenea, în aplicarea articolului 43 § 4 (în comparație cu Pisano (striking out) [GC] citat mai sus, § 54). 25. În cazul instantaneu, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile menționate mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 2300 de euro pentru costuri și cheltuieli. 1022,92 din această sumă va fi plătită reclamantului, iar restul, adică 1,277,08 EUR, direct reprezentanților ei juridici. 26. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, 1. deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma următoare, care urmează să fie convertită în lev-uri bulgare la rata aplicabilă la data decontare: 2,300 EUR (2 mii trei sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, din care EUR 1,277.08 se plătește direct reprezentanților legali ai reclamantului; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătește pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 18 martie 2021. {signe_p_2} Ilse Freiwirth Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă