LYSAK v. UKRAINE

Comunicat la 1 martie 2021 Publicat la 22 martie 2021 CIFTH SECTION Cererea nr. 52299/14 Svitlana Vasylivna LYSAK împotriva Ucrainei depusă la 15 iulie 2014 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, cu privire la distrugerea, în presupusul deficit al ordinilor instanțelor interne care interzice această distrugere, a echipamentelor sale de vânzare instalate pe terenul municipal. În special, ea se plânge că, în timp ce instanța internă a susținut că hotărârile autorităților municipale de a continua cu demolarea (care a avut loc la 28 mai 2009) au fost ilegale, ei au refuzat să-și acorde daune. În acest sens, ei se bazau, în parte, pe faptul că procedurile penale erau în așteptare împotriva unui funcționar al societății municipale care participase la demolarea, pentru derogare a datoriei, și că ar fi necesar ca reclamantul să solicite compensații în cadrul procedurii respective. Cu toate acestea, până la momentul în care Tribunalul înalt administrativ a eliberat, la 22 Ianuarie 2014, decizia sa finală respingerea cererii de daune ale reclamantului, aceste proceduri penale împotriva funcționarului au fost întrerupte fără acuzații. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului? Dacă da, această interferență a respectat cerințele acestei dispoziții?

Communicated on 1 March 2021

Published on 22 March 2021

FIFTH SECTION

Application no. 52299/14

Svitlana Vasylivna LYSAK

against Ukraine

lodged on 15 July 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant complains, under Article 1 of Protocol No. 1, about destruction, in alleged defiance of domestic courts’ orders barring such destruction, of her sales equipment installed on municipal land.

In particular, she complains that, while the domestic courts had held that the municipal authorities’ decisions to proceed with demolition (which had taken place on 28 May 2009) had been unlawful, they refused to award her damages. In doing so, they relied, in part, on the fact that criminal proceedings were pending against an official of the municipal company who had participated in the demolition, for dereliction of duty, and that it would be appropriate for the applicant to seek compensation within the framework of those proceedings.

However, by the time the High Administrative Court delivered, on 22

January 2014, its final decision rejecting the applicant’s claim for damages, those criminal proceedings against the official had been discontinued without charges.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, did that interference comply with the requirements of that provision?