Publicat la 29 martie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 53371/18 Adin ȘENER împotriva Poloniei depusă la 9 noiembrie 2018 a comunicat la 9 martie 2021 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Adin Șener, este un național turc, născut în 1971 și locuiește în İstanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Pietrzak și dna M.J. Radziejowska, avocați practicanți în Varșovia. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului Reclamantul a intrat în Polonia în 1989. Din 1995 a avut o relație cu K., un național polonez. Fiica lor D. s-a născut în 2001 și s-au căsătorit în 2008. Pe 10 august 2015, guvernatorul Mazowiecki a refuzat să acorde reclamantului un permis de reședință permanentă pe motiv că constituia o amenințare pentru securitatea națională și ordinea publică. Guvernatorul a remarcat că reclamantul a comis infracțiuni penale legate de impozite în trecut pentru care a fost condamnat. Chiar dacă condamnarea sa a fost cheltuită, nu există nicio bază pentru a crede că în viitor va respecta ordinul legal polonez. Această decizie a fost susținută de șeful Oficiului Externe la 15 martie 2016. La 12 iulie 2016, pe cale de întoarcere în Polonia dintr-o vacanță în Turcia, reclamantul a fost oprit la granița turc-bulgară și a refuzat intrarea în spațiul Schengen. Autoritățile bulgare i-au informat că numele său a fost înregistrat în Registrul străinilor al căror rezidență în Polonia este Undesirab le (“Wykaz cudzoziemców, których pobyt na terytorium Polski jest niepoż Avocatul reclamantului a solicitat șefului Oficiului pentru Externi pentru informații referitoare la motivele de introducere a datelor reclamantului în Registrul Externilor Nedoriți și în Sistemul de Informații Schengen („SIS”) și pentru permisiunea de a accesa dosarul reclamantului. La 4 august 2016, șeful Oficiului Externe a respins cererile. S-a remarcat că numele reclamantului a fost înscris în ambele baze de date din motivele securității naționale și ordinei publice, astfel cum se prevede la art. 435 alineatul (1) 4 din Legea privind extratereștrii din 2013. Astfel, nu a fost posibil să se asigure fundamentul faptal al deciziilor și să-i dea ocazia să revizuiască dovezile colectate în dosarul său (secțiunea 444 alin. (2) din Legea privind extratereștrii din 2013). La 8 septembrie 2016, reclamantul a solicitat șefului Oficiului pentru Externi să-și șteargă datele din ambele registre și să elibereze un certificat pe care numele său nu l-a numărat în ambele baze de date. În special, el s-a bazat pe art. 8 din Convenție. La 6 octombrie 2016 șeful Oficiului pentru Externi a refuzat cererea sa din cauza faptului că intrarea și șederea reclamantului în Polonia a în pericol securitatea națională. În măsura în care reclamantul a invocat art. 8 din Convenție, ordinul de excludere a fost necesar într-o societate democratică și proporțională. La 18 octombrie 2016, reclamantul a depus o cerere de reexaminare a cazului. Din nou, el s-a bazat pe art. 8 din Convenție, subliniind faptul că includerea sa în registre a fost ordonată în temeiul unui regim juridic care nu a furnizat garanțiile necesare împotriva arbitrației. La 27 martie 2017, șeful Oficiului Externe a susținut primul hotărârea în instanță. Nu au existat motive pentru a elimina reclamantul din registre, având în vedere că intrarea și șederea sa în Polonia amenințat securitatea națională. La 6 septembrie 2017, Curtea de Administrație Regională din Varșovia a respins apelul ulterior al reclamantului. Curtea a remarcat că informațiile care au fost baza pentru decizia de a include reclamantul în registru erau secrete. Curtea a examinat aceste informații și a considerat că constituia un motiv rezonabil pentru declararea reclamantului unei persoane nedorite. Procesul a fost încheiat de hotărârea Curții Supreme de Administrație din 26 martie 2018. Curtea a respins recursul de cassare al reclamantului, repetând motivele furnizate de autoritățile administrative și de Curtea de Administrație Regională. Hotărârea a fost înaintata la 11 mai 2018. Legea și practicile interne relevante În temeiul articolului 444 din Legea extraterestră din 12 decembrie 2013 ( Ustawa o cudzoziemcach – „Legea 2013”), un străin al cărui date au fost plasate în registrul străinilor nedoriți sau al sistemului de informare Schengen, poate să se aplice șefului Oficiului Externo pentru a-și îndepărta numele. Capul refuză să furnizeze informații despre motivele de fapt pentru includere în registr dacă se referă la circumstanțele menționate în secțiunea 435 (1) 4 privind securitatea națională, apărarea și protecția ordinului public. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că, ca urmare a includerii în Registrul de străini nedoriți și SIS, el nu a putut continua să rezidă în Polonia și nu a putut exercita viața de familie cu soția și fiica sa. El se plânge în continuare în conformitate cu articolele 6, 13 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția cu privire la deficiențele procedurale din procedura internă și, în special, că nu i-a fost acordată posibilitatea de a avea cunoștință și de a face observații asupra oricărei dovezi din dosarul său. Hotărârea de a include reclamantul în Registrul străinilor a căror rezidență în Polonia este nedorită și în sistemul de informare Schengen și, prin urmare, de a expulza reclamantul – un extraterestru rezident legal pe teritoriul statului contestat – respectă cerințele procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficient pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Ljatifi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 19017/16, §§ 43-45, 17 mai 2018 și Muhammad și Muhammad c. România [GC], nr. 80982/12, §§ 133-157, 15 octombrie)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contradicție cu art. 8 din Convenție?
Published on 29 March 2021
Application no. 53371/18
Adin ȘENER
against Poland
lodged on 9 November 2018
communicated on 9 March 2021
The applicant, Mr Adin Șener, is a Turkish national, who was born in 1971 and lives in İstanbul. He is represented before the Court by Mr
M.
Pietrzak and Ms M.J. Radziejowska, lawyers practising in Warsaw.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
Background to the case
The applicant entered Poland in 1989. Since 1995 he has been in a relationship with K., a Polish national. Their daughter D. was born in 2001 and they married in 2008.
The applicant was running a small business and resided in Poland on the basis of short-term residence permits which had been repeatedly renewed.
On 10 August 2015 the Mazowiecki Governor refused to grant the applicant a permanent residence permit on the ground that he had constituted a threat to national security and public order. The Governor noted that the applicant had committed tax related criminal offences in the past for which he had been convicted. Even though his conviction was spent, there was no basis to believe that in future he would respect the Polish legal order.
This decision was upheld by the Head of the Foreigners’ Office on 15
March 2016.
On 12 July 2016, on his way back to Poland from a holiday in Turkey, the applicant was stopped at the Turkish-Bulgarian border and refused entry to the Schengen area. The Bulgarian authorities informed him that his name was registered in
the Register of Foreigners whose Residence in Poland is Undesirab
le (“
Wykaz cudzoziemców, których
pobyt na
terytorium Polski jest niepożądany
” – “Register of Undesirable Foreigners”).
Administrative proceedings
On 15 and 18 July 2016 the applicant’s lawyer requested the Head of the Foreigners’ Office for information relating to the grounds for entering the applicant’s data in the Register of Undesirable Foreigners and in the Schengen Information System (“SIS”), and for permission to access the applicant’s file.
On 4 August 2016 the Head of the Foreigners’ Office dismissed the requests. It was noted that the applicant’s name had been entered in both databases for the reasons of national security and public order as provided by section 435
(1)
4 of the 2013 Alien’s Act. Thus, it was not possible to provide the factual background of the decisions and to give him an opportunity to review the evidence gathered in his file (section 444 (2) of the 2013 Alien’s Act).
On 8 September 2016 the applicant asked the Head of the Foreigners’ Office to delete his data from both registers and issue a certificate that his name did not figure in both databases. In particular, he relied on Article
8 of the Convention.
On 6 October 2016 the Head of the Foreigners’ Office refused his request on the ground that the applicant’s entry and stay in Poland endangered national security. In so far as the applicant invoked Article
8 of the Convention, the exclusion order was necessary in a democratic society and proportionate.
On 18 October 2016 the applicant lodged an application for reconsideration of the case. Again, he relied on Article 8 of the Convention, stressing that his inclusion in the registers had been ordered pursuant to a legal regime which did not provide the necessary safeguards against arbitrariness.
On 27 March 2017 the Head of the Foreigners’ Office upheld the first
‑
instance decision. There were no reasons to remove the applicant from the registers given that his entry and stay in Poland endangered national security.
On 6 September 2017 the Warsaw Regional Administrative Court dismissed the applicant’s further appeal. The court noted that the information which had been the basis for the decision to include the applicant in the register was secret. The court had examined that information and held that it constituted a reasonable ground for declaring the applicant an undesirable person.
The proceedings were terminated by the judgment of the Supreme Administrative Court of 26 March 2018. The court dismissed the applicant’s cassation appeal, repeating the reasons given by the administrative authorities and the Regional Administrative Court. The judgment was served on 11 May 2018.
Relevant domestic law and practice
Under section 444 of the Aliens Act of 12
December
2013 (
Ustawa o cudzoziemcach
– “the 2013 Act”), a foreigner whose data was placed in the register of undesirable foreigners or the Schengen Information System may apply to the Head of the Foreigner’s Office to have his name removed. The Head refuses to provide information about the factual grounds for inclusion in the registers if they concern the circumstances indicated in section 435
(1)
4 relating to national security, defence and protection of public order.
The applicant complains under Article 8 of the Convention that as a result of including him in the Register of Undesirable Foreigners and SIS he could not continue residing in Poland and was unable to exercise family life with his wife and daughter.
He further complains under Articles 6, 13 of the Convention and Article
1 of Protocol No. 7 to the Convention about the procedural shortcomings in the domestic proceedings, and, in particular, that he was not given the opportunity to have knowledge of and to comment on any evidence in his file.
1.
Did the decision to include the applicant in the Register of Foreigners whose Residence in Poland is undesirable and the Schengen Information System and, consequently, to expel the applicant – an alien who was lawfully resident in the territory of the respondent State – comply with the procedural requirements of Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention?
2.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention (see, for example,
Ljatifi v.
the
former Yugoslav Republic of Macedonia
, no. 19017/16, §§ 43-45, 17
May 2018 and
Muhammad and Muhammad v.
Romania
[GC], no.
80982/12, §§
133-157, 15 October)?
3.
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article
8 of the Convention?