SAHAKYAN AND OTHERS v. ARMENIA

Publicat la 29 martie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 51756/16 Arman SAHAKYAN și alții împotriva Armenia depusă la 9 august 2016 comunicată la 9 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Reclamanții sunt activiști LGBT care au depus o cerere de difamare împotriva ziarului Irvink și H.B., redactor-șef, din cauza unui articol publicat pe site-ul său care se presupune că conținea limbaj discriminatoriu și insultant. La 14 mai 2015, Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Yerevan a acordat parțial cererii de difamare a reclamanților împotriva ziarului Irvink și H.B., redactorul său în șef. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Civilă de Apel la 8 octombrie 2015 și Curtea de Casație a declarat recursul reclamanților pe puncte de drept inadmisibil pentru lipsa de merit la 20 ianuarie 2016. Hotărârea din 14 mai 2015 a devenit astfel finală. Hotărârea Curții de Casație a fost înaintata pe reclamanții la 9 februarie 2016. La 30 martie 2016 H.B. a depus un recurs la Curtea Civilă de Apel împotriva hotărârii Curții de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan din 14 mai 2015. Prin hotărârea din 26 mai 2016, Curtea Civilă de Apel a anulat această hotărâre și a trimis cazul în favoarea instanței de judecată pentru o examinare proaspătă. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că decizia Curții Civile de Apel din 26 mai 2016, care a anulat hotărârea finală în favoarea lor, a încălcat principiul certitudii juridice. A fost anularea hotărârii finale a Curții de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan din 14 mai 2015 de către Curtea Civilă de Apel în conformitate cu cerințele articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Karen Poghosyan c. Armenia, nr. 62356/09, §§ 44 și 46, 31 martie 2016)? În acest sens, a fost anularea hotărârii finale în cazul reclamanților justificată de circumstanțele de caracter substanțial și convingător, cum ar fi corectarea defecțiunilor fundamentale sau a avortării justiției (de exemplu, Ryabykh c. Rusia, nr. 52854/99, § 52, ECHR 2003-IX)?

Published on 29 March 2021

FOURTH SECTION

Application no. 51756/16

Arman SAHAKYAN and Others

against Armenia

lodged on 9 August 2016

communicated on 9 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants are LGBT activists who filed a defamation claim against Iravunk newspaper and H.B., its editor-in-chief, on account of an article published on its website which allegedly contained discriminatory and insulting language.

On 14 May 2015 the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan partly granted the applicants’ defamation claim against Iravunk newspaper and H.B., its editor-in-chief. This judgment was upheld by the Civil Court of Appeal on 8 October 2015 and the Court of Cassation declared the applicants’ appeal on points of law inadmissible for lack of merit on 20 January 2016. The judgment of 14 May 2015 thereby became final. The decision of the Court of Cassation was served on the applicants on 9 February 2016.

On 30 March 2016 H.B. lodged an appeal with the Civil Court of Appeal against the judgment of the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan dated 14 May 2015.

By decision of 26 May 2016 the Civil Court of Appeal set aside that judgment and sent the case to the lower court for a fresh examination.

The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the decision of the Civil Court of Appeal dated 26 May 2016, which set aside the final judgment in their favour, was in breach of the principle of legal certainty.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Was the quashing of the final judgment of the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan of 14 May 2015 by the Civil Court of Appeal compatible with the requirements of Article 6 § 1 of the Convention (see

Karen Poghosyan v. Armenia,

no. 62356/09, §§ 44 and 46, 31 March 2016)? In that connection, was the quashing of the final judgment in the applicants’ case justified by circumstances of a substantial and compelling character, such as correction of fundamental defects or miscarriage of justice (see, for example,

Ryabykh v. Russia

, no. 52854/99, § 52, ECHR 2003-IX)?