Comunicat la 4 martie 2020 Publicat la 30 martie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerințele nr. 5760/17 și 26674/18 Arman SHKHRDUMYAN împotriva Armenia și Artem MARGARYAN împotriva Armeniai (a se vedea lista anexată) Detaliile relevante ale reclamanților sunt prezentate în apendice. Circumstanțele cazurilor Shkrdumyan c. Armenia, nr. 5760/17 În momentul respectiv, reclamantul a fost șeful adjunct al diviziei de control al frontierei “Zvartnots” a forțelor de control a frontierei Serviciului Național de Securitate (NSS). La 18 noiembrie 2014, un anumit H.Z. a fost deja în zona de îmbarcare a aeroportului Zvartnots din Erevan și datorită plecării în Belgia atunci când ofițerii NSS i-au împiedicat plecarea pe motive de migrație ilegală. Se pare că în aceeași dată au fost instituite proceduri penale din cauza evenimentelor de mai sus. La 18 noiembrie 2014, reclamantul a fost arestat pe suspectul că a organizat migrația ilegală a H.Z. în Belgia, împreună cu un anumit J.Y., într-un acord preliminar. La 20 noiembrie 2014 a fost acuzat oficial în temeiul articolului 329.1 § ((2) și (4)) din Codul Penal cu organizarea migrației ilegale angajate pentru motive mercenare de către un grup de persoane care acționează într-un acord preliminar și prin abuz de autoritate. În aceeași dată a fost reținut. În cursul anchetei au fost interogați mai mulți martori, inclusiv H.Z. și tatăl ei, Z.A. H.Z., au fost interogați la 20 noiembrie 2014. , care la 15 noiembrie 2014, împreună cu tatăl ei, Z.A., ea a mers la apartamentul lui J.Y. unde a întâlnit un om necunoscut. În timpul acestei întâlniri a spus lui J.Y. și omul în cauză că a trebuit să viziteze Belgia. J.Y. și omul necunoscut a spus că, deoarece viza Schengen va fi livrată de consulat lituanian, este necesar să intre în țara respectivă mai întâi și apoi să plece pentru Belgia. Omul necunoscut a specificat itinerarul de călătorie. Apoi, el a făcut un apel telefonic în prezența lor și bilete comandate. El nu a specificat prețul pentru biletele și a spus că J. le va spune mai târziu. La un interogatoriu suplimentar din 16 decembrie 2014, H.Z. a confirmat declarațiile sale anterioare și a adăugat că, în opinia ei, omul necunoscut a fost informat cu J.Y. La 15 decembrie 2014 Z.A. a fost interogat. , că în timpul întâlnirii în apartamentul lui J.Y. la 14 noiembrie 2014 el a avut o conversație cu un om pe care l-a cerut sfaturi privind rezervarea de bilete pentru plecarea fiicei sale în Belgia. Acest om a chemat pe cineva pentru a rezerva bilete. Z.A. a afirmat, în continuare, că, dacă el ar fi întâlnit același om, probabil ar fi putut să-l recunoască. La 23 decembrie 2014 a fost organizată o paradă de identitate de către organismul de investigație și Z.A. a fost invitată să identifice reclamantul. Se pare că Z.A. a declarat că nu a recunoscut pe nimeni dintre cele patru persoane prezentate la el. La un interogatoriu suplimentar pe 24 decembrie 2015 Z.A. a declarat, printre altele , că în timpul paradei de identificare el nu a arătat pe nimeni deoarece el nu a vrut să ia o astfel de responsabilitate și a avut frică de a face o greșeală și de a menționa persoana greșită prin neglijență. Cu toate acestea, el a fost personal convins că, printre cele patru persoane prezentate pentru identificare, omul pe care l-a întâlnit a fost persoana care stă pe locul doi de la stânga în rând (reclamantul). La 3 iulie 2015, proiectul de procedură a fost finalizat și cazul a fost trimis la Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Yerevan pentru examinare în fond. Se pare că martorii H.Z. și Z.A. nu au fost convocați la procesul reclamantului. La 22 decembrie 2015, Curtea de District a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la trei ani de închisoare cu interzicerea deținerii anumitor posturi și desfășurarea anumitor activități. În acest sens, Curtea de District a invocat, printre altele, declarațiile anterioare ale martorilor H.Z. și Z.A. La 13 ianuarie 2016, reclamantul a depus un recurs depunând, printre altele , că nu a examinat martorii împotriva lui în cursul anchetei, deși au existat contradicții substanțiale între declarațiile lor și versiunile evenimentelor sugerate de el și celelalte co În plus, reclamantul s-a plâns că, prin nevoia de a convoca martorii în cauză și prin bazarea pe declarațiile lor anterioare, Curtea de District și-a încălcat dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 din Convenție. Prin hotărârea din 26 mai 2016, Curtea Penală de Apel a modificat condamnarea reclamantului prin impunerea de trei ani de închisoare fără interzicerea deținerii anumitor posturi și desfășurarea anumitor activități. Curtea de Apel a susținut restul hotărârii Curții de District. La 25 iunie 2016, Curtea de Apel nu a făcut trimitere la declarațiile H.Z.. La 25 iunie 2016, reclamantul a depus un recurs cu privire la punctele de drept care susțin argumente similare cu cele prezentate în apelul său anterior. La 5 octombrie 2016, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului inadmisibil pentru lipsa de merit. Margaryan c. Armenia, nr. 26674/18 În momentul în care reclamantul a fost șeful departamentului de la Comisariatul Militar Gyumri. În noiembrie 2016, un anumit H.G. a aplicat reclamantului, încercând să își înlocuiască cartea militară, pe care a pierdut-o. Se pare că au existat unele dificultăți în ceea ce privește documentele necesare pentru înlocuirea cărții militare în cauză. La 9 noiembrie 2016 H.G. a depus un raport de poliție împotriva reclamantului care a afirmat că la 8 noiembrie 2016 a solicitat o mită de la el pentru a furniza un nou carte de trecere militară. Potrivit H.G., el a întâlnit reclamantul în biroul acesteia și a cerut o sumă de 200 de dolari SUA (USD) în prezența unui anumit T.M. La aceeași dată au fost instituite proceduri penale. La 10 noiembrie 2016 șeful poliției militare a Ministerului Apărării a solicitat Curtea de District Malatia-Sebastia din Erevan care solicită autorizarea de a efectua o operațiune secretă în ceea ce privește reclamantul, și anume supravegherea internă. În aceeași dată, Curtea de District a acordat cererea și a autorizat supravegherea reclamantului pentru o perioadă de o lună. În aceeași dată, ofițerul principal L.M. al Poliției Militare a efectuat o operație secretă vizând reclamantul. El a echipat H.G. cu un înregistrator de bandă și i-a instruit să înregistreze conversațiile cu reclamantul. În aceeași dată, la ora 17:45, H.G. a fost primit de către reclamant în biroul său. În conformitate cu instrucțiunile, H.G. a implicat reclamantul într-o conversație cu privire la suma necesară. Se pare că în aceeași zi reclamantul a primit banii de la H.G. și conversația în timpul întâlnirii lor a fost înregistrată pe un înregistrator de bandă. Se pare în continuare că momentul după ce reclamantul a primit banii, poliția l-a arestat în biroul său. La 12 noiembrie 2016, reclamantul a fost acuzat în temeiul articolului 311 din Codul Penal cu luarea mită. În cursul anchetei, poliția a interogat o serie de martori, inclusiv H.G. care au declarat, printre altele , că la 8 noiembrie 2016, împreună cu un anumit T.M., a mers la Comisariatul Militar, în cazul în care reclamantul a lucrat. În timpul întâlnirii cu reclamantul, el și T.M. L-au prezentat cu toate documentele necesare și l-au întrebat dacă este posibil să accelereze procedura de obținere a cartei militare. Reclamantul se presupune că ar fi întrebat dacă USD 200 îi va corespunde. La început, el nu a înțeles exact ceea ce a însemnat reclamantul. Apoi, el a răspuns că el va gândi la asta și va da un răspuns mai târziu. Se pare că, datorită contradicțiilor substanțiale dintre declarațiile H.G. și cele ale reclamantului, investigatorul a decis să țină o confruntare între ei. Se pare, de asemenea, că o confruntare a avut loc la 11 noiembrie 2016, în cazul în care H.G. a reiterat declarațiile sale anterioare. La 16 ianuarie 2017 a fost încheiat proiectul de pronunțare și cazul a fost trimis Curții Regionale Shirak pentru examinare cu privire la fondul. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat ca H.G. să fie convocat să fie examinat în instanță. Se pare că Curtea Regională a respins această cerere din motivele că s-a desfășurat o confruntare între reclamant și H.G. în timpul căreia reclamantul și avocații săi au avut ocazia de a contesta H.G. Astfel, drepturile apărării au fost respectate. La 22 iunie 2017, Curtea Regională a constatat că reclamantul a fost vinovat și a impus o sentință de un an cu o interdicție de a deține posturi de conducere în instituțiile de stat. În justificarea vinovăției reclamantului, Curtea Regională a invocat, printre altele, declarațiile preliminare ale H.G.. La 20 iulie 2017, reclamantul a interzis un recurs împotriva hotărârii Curții Regionale, printre altele, susținând că, , că nu a existat nici o confruntare între el și H.G. în timpul anchetei . El se plângea în continuare că Curtea Regională nu a reușit să invite H.G. în mod corespunzător și se bazează pe declarațiile sale anterioare . Astfel, reclamantul nu a primit ocazia de a-l încrucișa pe martorul în cauză în cadrul procesului său . În cele din urmă, el susține că declarațiile preliminare ale H.G. nu au putut fi considerate fiabile, deoarece, în timpul interogatoriului, el a fost întotdeauna sub influența alcoolului. La 31 octombrie 2017, Curtea Penală de Apel a susținut condamnarea reclamantului. În acest sens, Curtea de Apel a indicat că reclamantul a primit ocazia de a-și face o anchetă în timpul anchetei. Cu toate acestea, el nu a reușit să-l pună în întrebări. În plus, în timpul procedurii dinaintea Curții regionale H.G. a fost în străinătate și Curtea regională nu are posibilitatea obiectivă de a asigura participarea la procesul reclamantului. La 10 ianuarie 2018, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept care susțin argumente similare cu cele prezentate în apelul său anterior. La 12 februarie 2018, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Legea internă relevantă Pentru un rezumat al dispozițiilor relevante ale dreptului intern, consultați hotărârea în cazul Gabrielyan c. Armenia (a se vedea nr. 8088/05, § 57, 10 aprilie 2012). Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție că nu le-a fost oferită ocazia de a examina martorii împotriva lor în timpul procedurii penale. 5760/17 se plânge că nu a fost în măsură să examineze martorii urmăririi judiciare H.Z. și Z.A. în procesul său, în timp ce reclamantul în cazul nr. 26674/18 se plânge că nu a examinat martorul urmăririi judiciare H.G. în orice moment în timpul procedurii penale. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a avut faptul că reclamanții nu au fost în măsură să examineze martorii împotriva lor în procesul lor încalcă drepturile garantate de art. 6 §§ 3 litera (d) din Convenție? (a se vedea Schatschaschwili c. Germania) [GC], nr. 9154/10, §§ 100-131, ECHR 2015 CAUZA-CUZA PRIVIND CUZUL NR. 5760/17 Reclamantul a epuizat toate măsurile interne eficace depuse în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție, conform articolului 35 § 1 din Convenție? Aplicația Nr. 26674/18 A avut posibilitatea de a examina martorul H.G. în cursul anchetei? Guvernul este solicitat să furnizeze copii ale următoarelor documente din dosarul cazului: înregistrările confruntărilor, dacă este cazul, și în documentele referitoare la motivele neatenției H.G. la procesul reclamantului, dacă există. Seda SAFARYAN 26674/18 29/05/2018 Artem MARGARYAN 18/05/1984 Erevan Armen TEVANYAN Karen KAMLYAN
Communicated on 4 March 2020
Published on 30 March 2020
Applications nos. 5760/17 and 26674/18
Arman SHKHRDUMYAN against Armenia
and Artem MARGARYAN against Armenia
(see list appended)
The relevant details of the applicants are set out in the appendix.
The circumstances of the cases
Shkrdumyan v. Armenia, no. 5760/17
At the relevant time the applicant was the deputy head of the “Zvartnots” border control division of the National Security Service (NSS) border guard control troops.
On 18 November 2014, a certain H.Z. was already in the boarding area of Zvartnots airport in Yerevan and due to leave for Belgium when the officers of the NSS prevented her departure on grounds of illegal migration.
It appears that on the same date criminal proceedings were instituted on account of the above events.
On 18 November 2014 the applicant was arrested on suspicion of having organised H.Z.’s illegal migration to Belgium together with a certain J.Y., upon a preliminary agreement.
On 20 November 2014 he was formally charged under Article 329.1 §
3
((2) and (4)) of the Criminal Code with organising illegal migration committed for mercenary motives by a group of persons acting upon a preliminary agreement and through abuse of authority. On the same date he was detained.
In the course of the investigation several witnesses were questioned, including H.Z. and her father, Z.A.
H.Z. was questioned on 20 November 2014. She stated,
inter alia
, that on 15 November 2014, together with her father, Z.A., she had gone to J.Y.’s flat where she had met an unknown man. During that meeting she had told J.Y. and the man in question that she had to visit Belgium. J.Y. and the unknown man had said that since the Schengen visa would be delivered by the Lithuanian consulate, it was necessary to enter that country first and then leave for Belgium. The unknown man had specified the travel itinerary. Thereafter, he had made a telephone call in their presence and ordered tickets. He had not specified the price for the tickets and had said that J. Y. would tell them later.
At an additional questioning on 16 December 2014, H.Z. confirmed her previous statements and added that, in her opinion, the unknown man had been informed of their arrangements with J.Y.
On 15 December 2014 Z.A. was questioned. He stated,
inter alia
, that during the meeting in J.Y.’s flat on 14 November 2014 he had had a conversation with a man whom he had asked for advice concerning the reservation of tickets for his daughter’s departure to Belgium. That man had then called someone to reserve the tickets. Z.A. further stated that, if he were to meet the same man, he would probably be able to recognise him.
On 23 December 2014 an identity parade was organised by the investigative body and Z.A. was invited to identify the applicant. It appears that Z.A. stated that he did not recognise anyone among the four persons presented to him.
At an additional questioning on 24 December 2015 Z.A. stated,
inter alia
, that during the identification parade he had not pointed anyone out since he had not wanted to take such a responsibility and was afraid to make a mistake and mention the wrong person through negligence. However, he was personally convinced that, among the four persons presented to him for identification, the man whom he had met was the person standing second from the left in the row (the applicant).
On 3 July 2015 the bill of indictment was finalised and the case was sent to the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan for examination on the merits.
It appears that witnesses H.Z. and Z.A. were not summoned to the applicant’s trial.
On 22 December 2015 the District Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to three years’ imprisonment with a ban on holding certain posts and carrying out certain activities. In doing so, the District Court relied,
inter alia
, on the pre-trial statements of witnesses H.Z. and Z.A.
On 13 January 2016 the applicant lodged an appeal submitting,
inter alia
, that he had not cross-examined the witnesses against him during the investigation, although there were substantial contradictions between their statements and the versions of the events suggested by him and the other co
‑
accused. The applicant further complained that by failing to summon the witnesses in question and by relying on their pre-trial statements, the District Court had violated his right to a fair trial as guaranteed by Article 6 of the Convention.
By a judgment of 26 May 2016 the Criminal Court of Appeal amended the applicant’s sentence by imposing three years’ imprisonment without a ban on holding certain posts and carrying out certain activities. The Court of Appeal upheld the remainder of the District Court’s judgment. In substantiating the applicant’s guilt, the Criminal Court of Appeal also relied on Z.A.’s statements. It did not address the applicant’s complaints concerning the impossibility to examine the witnesses against him during the trial. The Court of Appeal did not make reference to H.Z.’s statements.
On 25 June 2016 the applicant lodged an appeal on points of law raising arguments similar to those submitted in his previous appeal.
On 5 October 2016 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal inadmissible for lack of merit.
Margaryan v. Armenia, no. 26674/18
At the relevant time the applicant was a head of department at the Gyumri Military Commissariat.
In November 2016 a certain H.G. applied to the applicant, seeking to replace his military passbook, which he had lost. It appears that there were some difficulties concerning the documents required for replacing the military passbook in question.
On 9 November 2016 H.G. filed a police report against the applicant alleging that on 8 November 2016 he had solicited a bribe from him to deliver a new military passbook. According to H.G., he had met the applicant in the latter’s office and he had demanded a sum of 200 United States dollars (USD) in the presence of a certain T.M.
On the same date criminal proceedings were instituted.
On 10 November 2016 the Chief of Military police of the Ministry of Defence applied to the Malatia-Sebastia District Court of Yerevan seeking authorisation to carry out a covert operation in respect of the applicant, namely internal surveillance.
On the same date the District Court granted the request and authorised the applicant’s surveillance for a period of one month.
On the same date senior officer L.M. of the Military Police conducted a covert operation targeting the applicant. He equipped H.G. with a tape
‑
recorder and instructed him to record his conversations with the applicant. On the same date, at around 5.45 p.m., H.G. was received by the applicant in his office. In accordance with the instructions, H.G. engaged the applicant in a conversation about the required sum. It appears that on the same day the applicant received the money from H.G. and the conversation during their meeting was recorded on a tape-recorder. It further appears that the moment after the applicant received the money, the police arrested him in his office. The applicant then voluntarily handed the money to the police officers.
On 12 November 2016 the applicant was charged under Article 311 of the Criminal Code with bribe-taking.
In the course of the investigation the police questioned a number of witnesses, including H.G. who stated,
inter alia
, that on 8 November 2016, together with a certain T.M., he had gone to the Military Commissariat, where the applicant worked. During the meeting with the applicant, he and T.M. had presented him with all the necessary documents and asked if it was possible to accelerate the procedure for obtaining the military passbook. The applicant had allegedly asked whether USD 200 would suit him. At first he had not understood what exactly the applicant meant. Thereafter, he had responded that he would think about it and give a response later.
It appears that, due to substantial contradictions between H.G.’s statements and those of the applicant, the investigator decided to hold a confrontation between them.
It further appears that a confrontation took place on 11 November 2016 where H.G. reiterated his earlier statements.
On 16 January 2017 the bill of indictment was finalised and the case was sent to the Shirak Regional Court for examination on the merits.
On an unspecified date the applicant applied to have H.G. summoned to be examined in court.
It appears that the Regional Court dismissed this request on the grounds that a confrontation had been held between the applicant and H.G. during which the applicant and his lawyers had had an opportunity to challenge H.G. Thus, the rights of the defence had been respected.
On 22 June 2017 the Regional Court found the applicant guilty as charged and imposed a one-year sentence with a ban on holding managerial posts in State institutions. In substantiating the applicant’s guilt, the Regional Court relied,
inter alia
, on H.G.’s pre-trial statements.
On 20 July 2017 the applicant lodged an appeal against the Regional Court’s judgment claiming,
inter alia
, that there had been no confrontation between him and H.G. during the investigation. He further complained that the Regional Court had failed to summon H.G. properly and relied on his pre-trial statements. Thus, the applicant had not been given an opportunity to cross-examine the witness in question at his trial. Lastly, he argued that H.G.’s pre-trial statements could not be considered reliable since, during questioning, he had always been under the influence of alcohol.
On 31 October 2017 the Criminal Court of Appeal upheld the applicant’s conviction. In doing so, the Court of Appeal indicated that the applicant had been given an opportunity to cross-examine H.G. during the investigation. However, he had failed to use the opportunity to question him. Moreover, during the proceedings before the Regional Court H.G. was abroad and the Regional Court did not have an objective possibility to secure his attendance at the applicant’s trial.
On 10 January 2018 the applicant lodged an appeal on points of law raising arguments similar to those submitted in his previous appeal.
On 12 February 2018 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit.
Relevant domestic law
For a summary of the relevant provisions of domestic law see the judgment in the case of
Gabrielyan v. Armenia
(see no. 8088/05, § 57, 10
April 2012).
The applicants complain under Article 6 § 3 (d) of the Convention that they were not given an opportunity to examine witnesses against them during the criminal proceedings. In particular, the applicant in case no.
5760/17 complains that he was unable to examine prosecution witnesses H.Z. and Z.A. at his trial while the applicant in case no. 26674/18 complains that he did not examine prosecution witness H.G. at any time during the criminal proceedings.
Did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the fact that the applicants were not able to examine the witnesses against them at their trial violate their rights guaranteed by Article
6 § 3 (d) of the Convention? (see
Schatschaschwili v. Germany
[GC], no. 9154/10, §§ 100-131, ECHR 2015
)
.
1.
Application No. 5760/17
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies available to him in respect of his complaint under Article 6 § 3 (d) of the Convention, as required by Article 35 § 1 of the Convention?
2.
Application
No. 26674/18
Did the applicant have an opportunity to examine witness H.G. during the investigation?
The Government are requested to provide copies of the following documents from the case file: the records of confrontations, if any, and documents relating to the reasons for H.G.’s non-attendance at the applicant’s trial, if there are any.
No.
Application
no.
Lodged on
Applicant name
date of birth
place of residence
Represented by
5760/17
24/12/2016
Arman SHKHRDUMYAN
17/01/1979
Yerevan
Seda SAFARYAN
26674/18
29/05/2018
Artem MARGARYAN
18/05/1984
Yerevan
Armen TEVANYAN
Karen KAMALYAN