REPETTO VISENTINI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

09.03.2021

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable (Art. 35) Conditions de recevabilité;(Art. 35-3-a) Manifestement mal fondé

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

REPETTO VISENTINI c. ITALIE (CtEDO, 2021)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1: Cerere nr. 42081/10 Barbara REREETTO VISENTINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 9 martie 2021 într-o Cameră compusă din Ksenija Turković, președinte, Alena Poláčková, Péter Paczolay, Gilberto Felici, Erik Wennerström, Raffaele Sabato, Lorraine Schembri Orland, judecători, și Renata Degener, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 iulie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, dna Barbara Repetto Visentini, este o resortisantă italiană născută în 1947 și rezidentă în Bolzano. Ea a fost reprezentată de domnul Luciani, B. Santacroce și N. Paoletti, avocați. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 octombrie 2008, recurenta a fost aleasă în cadrul Consiliului provincial din Bolzano, ceea ce, în temeiul articolului 25 din Legea regională nr. 7 din 8 august 1983 ( La 2 februarie 2009, dl R. B., primul dintre candidații nealeși pe aceeași listă de candidaturi, sesizează Tribunalul din Bolzano solicitând ca recurenta să fie declarată inadmisibilă, în temeiul articolului 11 litera (c) din Legea nr. 7/1983 pe motiv că, în momentul acceptării candidaturii, aceasta era membră a consiliului de administrație al societății anonime Business Închiriere Alto Adige Südtirol S.p.A. În cadrul procedurii, reclamanta a respins teza reclamantului și a subliniat faptul că a decis să se suspende în momentul acceptării cererii și apoi să demisioneze după ce a fost aleasă și a subliniat faptul că societatea în cauză nu era operațională. La 10 aprilie 2009, Tribunalul a respins cererea pe baza, în special, pe baza celui mai precedent jurprudențial al Tribunalului de apel din Bolzano, potrivit căruia dispoziția în cauză, ambiguă și în laabstru, era susceptibilă de a fi citită în două moduri antitetice, trebuia interpretată în conformitate cu abordarea urmată în general de Curtea Constituțională. cauzele de ineligibilitate care derogă de la principiul constituțional al caracterului general al dreptului electoral pasiv sancționat prin art. 51 din Constituție și plasate în mod constant în cadrul drepturilor inviolabile garantate prin art. 2 din Constituție, trebuie să fie interpretate strict și să fie conținute în limitele a ceea ce este în mod rezonabil indispensabil pentru a asigura respectarea cerințelor de interes public (...). Prin urmare, Tribunalul apreciază că art. 11 litera (c) din legea în cauză trebuia să fie citit ca incluzând cauzele de inadmisibilitate calitatea reclamantei de membru al consiliului de administrație al societății anonime Business Închiriere Alto Adige Südtirol S.p.A. fără nicio putere de reprezentare legală. La o dată nespecificată, dl R. B. a contestat hotărârea în fața Tribunalului de apel din Bolzano, care a respins cererea prin confirmarea motivelor exprimate de instanță - și reluate de recurentă în actul său de constituire în apel - și anume că art. 11 litera (c) prevede că: Curtea de Casație a acceptat recursul reclamantului prin respingerea argumentelor repetate ale reclamantei. Repetto Visentini de membru al consiliului de administrație al societății anonime în momentul alegerilor a constituit o cauză de ineligibilitate. Faptul că persoana în cauză a declarat mai întâi autosuspendarea sa, apoi, în urma alegerilor, dat demisia sa nu ar intra în cont. Într-adevăr, potrivit jurisprudenței constante a Înaltului Spre deosebire de cauzele de incompatibilitate, cele din neeligibilitate limitează dreptul electoral pasiv și în cazul în care nu sunt eliminate într-un anumit termen anterior alegerile le invalidează fără ca, odată ales, cetățeanul să poată alege între funcțiile acoperite anterior și cele atribuite (hotărârile nr. 7123/1998 și 11368/99). Curtea de Casație a considerat, de asemenea, nerelevantă circumstanța faptului că societatea nu era încă operațională, deoarece influența asupra libertății de vot poate rezulta, de asemenea, dintr-un viitor exercițiu al competențelor legate de sarcina de membru al consiliului de administrație. 11. În ceea ce privește interpretarea articolului 11 litera (c) din Legea nr. 7/1983 instanța a subliniat că, dacă legiuitorul regional ar fi dorit să limiteze eligibilitatea la doar reprezentanții legali ai societății, el ar fi avut nici o nevoie de a face referire explicită la administratori și la directori. Dreptul și practica internă relevantă Constituția 12. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: art. 2 Republica recunoaște și garantează drepturile inviolabile ale omului, atât în sine, cât și în formațiunile sociale în care se află personalitatea sa, și solicită îndeplinirea obligațiilor de solidaritate politică, economică și socială la care nu se poate renunța. Toți cetățenii (...) pot avea acces la funcțiile publice și la sarcinile electorale în condiții de egalitate în conformitate cu calitățile impuse de lege (...) Art. 117 (versiune în vigoare de la Legea constituțională nr. 3 din 18 octombrie 2001) Puterea legislativă este exercitată de stat și de Regiuni în conformitate cu Constituția, precum și angajamentele care decurg din ordinea comunitară și obligațiile internaționale. La . Statul dispune de o competență legislativă exclusivă în următoarele domenii: (a) politica externă și relațiile internaționale de stat; relațiile de stat cu Uniunea Europeană ; dreptul de azil și statutul juridic al resortisanților statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (b) imigrația (c) relațiile dintre Republică și confesiunile religioase (d) apărare și forțele armate; securitatea statului; arme, muniții și explozivi (e) moneda, protecția economiilor și a piețelor financiare; protecția concurenței; sistemul monetar ; sistemul fiscal și contabil de stat ; armonizarea bugetelor publice ; ecuația resurselor financiare f) organismele de stat și legile electorale care se referă la acestea ; referendumuri naționale ; alegerea Parlamentului European g) ordonanță și organizare administrativă a statului și a instituțiilor publice naționale (h) ordine publică și securitate, cu excepția poliției administrative locale (i) cetățenie, stare civilă și registre ale statului civil (l) jurisdicție și norme naționale; ordin judiciar civil și penal; justiție administrativă (m) stabilirea unor niveluri esențiale de prestații privind drepturile civile și sociale, care trebuie garantate pe întreg teritoriul național n) Standardele generale în materie de educație o) securitatea socială p) legislația electorală, organismele guvernamentale și funcțiile fundamentale ale Comunelor, provinciilor și Orașele metropolitane (q) vamale, protecția frontierelor naționale și profilaxie internațională r) greutatea, măsurile și stabilirea de timp ; Coordonarea informațiilor statistice și a datelor informatice ale administrației de stat, regionale și locale ; lucrări de spirit s) protecția mediului, a ecosistemului și a patrimoniului cultural. Următoarele domenii fac obiectul legislației concurente : relații internaționale și relații cu Uniunea Europeană a Regiunilor Comerț Exterior ; Protecția și securitatea muncii educație, fără a aduce atingere autonomiei școlilor și cu excepția educației și formării profesionale ; profesii științifice și tehnologice și sprijinirea inovării în sectoarele de producție protecția sănătății ; alimentație ; activități sportive ; protecție civilă ; amenajarea teritoriului ; porturi și aeroporturi civile ; rețele mari de transport și navigație ; sistem de comunicații ; producție, transport și distribuție națională de energie ; previziune suplimentară și pensie suplimentară ; coordonarea finanțelor publice și a sistemului fiscal ; valorificarea bunurilor culturale și de mediu și promovarea și organizarea activităților culturale bănci de economii, case rurale, instituții de credit cu caracter regional; instituții de credit funciar și agricol cu caracter regional; în domeniile care intră sub incidența legislației concurente, legislația revine regiunilor, cu condiția ca stabilirea principiilor fundamentale să intre sub incidența legislației statului. În orice domeniu care nu este rezervat în mod expres legislației statului, legislația revine regiunilor. (...). Decretul președintelui Republicii nr. 670 din 31 august 1972 (Aprobarea Codului legilor constituționale privind Statutul Special pentru Trentin-Haut-Adige) 13. Dispozițiile relevante din Statutul Regional se citesc după cum urmează art. 1 Trentin-Haut-Adige, care include teritoriul provinciilor Trent și Bolzano, este constituit într-o regiune autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul unității politice a Republicii Italiene, una și indivizibilă, pe baza principiilor Constituției și în conformitate cu prezentul statut. 14. Articolele 3 și 9-12 descriu domeniile în care cele două provincii autonome își exercită puterea legislativă. art. 25 Consiliul regional este format din membrii consiliilor provinciale din 30 și din Bolzano.... Consiliul regional exercită puterea legislativă alocată regiunii și altor fundații care îi sunt atribuite prin Constituție, prin prezentul Statut și prin alte legi ale statului. Legea nr. 7 din 8 august 1983 (Codul legilor regionale pentru alegerea Consiliului Regional) art. 1 Consiliul regional al regiunii Trentin-Haut-Adige este ales prin vot proporțional și prin vot universal direct și secret în conformitate cu normele stabilite în prezenta lege. 15. În conformitate cu art. 11 litera (c), nu sunt eligibili reprezentanții legali, directori sau directori ai unor societăți comerciale pe acțiuni cu capital deținut în principal de regiune sau de provincii autonome. GRIEF 16. Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de încălcarea dreptului său electoral în cadrul componentei pasive. ÎN Â17, recurenta se plânge că a fost declarată inadmisibilă printr-o hotărâre a Curții de Casație care ar fi interpretat legea regională în mod extensibil și creativ aceasta se referă la art. 3 din Protocolul nr. 1 astfel de formulare. Înaltele P ă r ț i contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu scrutin secret, în c o n d i ț ii care asigură libera exprimare a p o zi ț ii poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. 18. Aceasta subliniază aplicabilitatea acestei dispoziții din cauza faptului că puterea legislativă de care beneficiază atât provincia Bolzano, cât și regiunea Trentin-Haut-Adige/Südtirol permite să se considere că adunările electorale provinciale și regionale sunt corpuri legislative cu drepturi depline. 19. Curtea amintește în primul rând că cuvintele "corp legislativ" La art. 3 din Protocolul nr. 1 nu se înțelege neapărat din singurul parlament național; acestea trebuie interpretate în funcție de structura constituțională a statului în cauză (Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia, 2 martie 1987, § 53 seria A n 113). 20. În decizia sa Mółkac. Polonia (în ceea ce privește presupusa privare de dreptul de vot din cauza unei situații de handicap), Curtea a amintit că în cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt, reforma constituțională belgiană din 1980 a conferit Consiliului flamand competențe și competențe suficiente pentru a se putea considera că, ca de altfel Consiliul Comunității Franceze și Consiliul Regional Wallon, făcea parte din corpul legislativ belgian, la fel ca și Camera Reprezentanților și Senatul ( Mathieu-Mohin și Clerfayt, c. Belgia, 2 martie 1987, § 53, seria A n 113, și Matthews c. Regatul Unit [GC], n 24833/94, § 40 CEDH 1999 I. 21. În schimb, organele convenției au considerat că organismele autorităților locale, cum ar fi consiliile municipale din Belgia, consiliile județelor metropolitane din Regatul Unit și consiliile regionale din Franța, nu făceau parte din corp legislativ ... în sensul articolului 3 din Protocolul nr. 1 (Clerfayt, Legros și alții c. Belgia, nr 10650/83, Decizia Comisiei din 17 mai 1985, DR 42, p. 212; Booth-Clibborn și alții c. Regatul Unit (dec.), nr 11391/85, Decizia Comisiei din 5 iulie 1985, DR 43 p. 236 și Malarde c. Franța (dec.), nr. 46813/99, 5 septembrie 2000). 56550/00, 11 aprilie 2016). 22. Curtea arată că, de la intrarea în vigoare a Legii constituționale nr. 3 din 18 octombrie 2001, autoritatea legislativă a regiunilor, pe de altă parte deja substanțială, a fost consolidată. Până în prezent, art. 117 din Constituție se referea la un set definit de domenii ale competenței regiunilor. Noul articol 117, astfel cum a fost modificat prin legea constituțională menționată anterior, recunoaște puterea legislativă 1) exclusivă a statului în materie, în special politica externă și relațiile internaționale ale statului, dreptul de azil, imigrația, apărarea, securitatea statului, moneda, naționalitatea, jurisdicțiile și normele etc. ; 2) concurent, în special, în domenii precum relațiile internaționale și relațiile cu Uniunea Europeană a Regiunilor, comerțul exterior, protecția civilă, amenajarea teritoriului, valorificarea bunurilor culturale și de mediu, educația etc. 4 din dispoziția constituțională subliniază că, în orice domeniu care nu este rezervat în mod expres legislației statului, puterea legislativă revine regiunilor. Dispozițiile Statutului regiunii Trentin-Haut-Adige/Südtirol confirmă această constatare. 23. Curtea observă că, în cadrul structurii constituționale italiene, Constituția și Statutul Regional stau la baza și precizează puterea legislativă a regiunii Trentin-Haut-Adige/Südtirol și a celor două provincii autonome ale acesteia, acordându-le o mare libertate de acțiune, astfel încât consiliile provinciale să poată fi considerate ca făcând parte din Prin urmare, art. 3 din Protocolul nr. 1 se aplică în speță. 25. Recurenta stigmatizează interpretarea extensivă dată de Curtea de Casație a articolului 11 litera (c) din Legea nr. 7/1983. Potrivit acesteia, în opinia sa, Înalta Instanță nu a luat în considerare în mod corespunzător, pe de o parte, interpretarea urmată de instanța judecătorească și de instanța judecătorească de apel a lui Bolzano și nici abordarea de principiu în materie de ineligibilitate a Curții Constituționale și, pe de altă parte, faptul că, având în vedere faptul că societatea anonimă nu este încă operațională, nu ar fi putut să-și folosească poziția de membru al consiliului de administrație pentru a influența votul în favoarea sa. În plus, aceasta a fost suspendată din funcție și, odată aleasă, a demisionat. 26. Curtea reamintește că art. 3 din Protocolul nr. 1 consacră un principiu fundamental într-un regim politic cu adevărat democratic și, prin urmare, are în sistemul Convenției o importanță capitală (Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia Pe lângă faptul că prevede în mod explicit obligația de a organiza alegeri libere, acest articol implică, de asemenea, drepturi subiective, inclusiv dreptul de a vota și dreptul de a candida la alegeri (ibidem, § 51), și garantează dreptul oricărui ales de a-și exercita mandatul (Sadak și alții c. Turcia (n, No. 25144/94 și 8 altele, § 33, CEDH 2002-IV, Lykourezos c. Grecia, 33554/03, § 50, CEDH 2006 VIII, Sitaropoulos și Giakoumopoulos c. Grecia [GC], n 42202/07, § 63, CEDH 2012). 27. Aceasta este vorba despre drepturi fundamentale pentru stabilirea și menținerea bazelor unei democrații veritabile, reglementate de preeminența dreptului (Ždanoka c. Letonia [GC], n 58278/00, § 103 CEDH 2006 IV, Scoppola c. Italia (n [GC], n 126/05, § 82, 22 mai 2012, Karácsony și alții c. Ungaria [GC], nr. 42461/13 și nr. 44357/13, § 141, CEDH 2016 (extracturi) 28. Organele convenției au avut rareori ocazia de a examina acuzațiile de încălcare a dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra drepturilor garantate prin art. 3 din Protocolul nr. În această privință, Curtea a subliniat că statele contractante au o mare libertate de a stabili, în ordinea lor constituțională, în special criteriile de eligibilitate. Cu toate acestea, de o interes comun mai mult decât atât, să asigure independența aleșilor, dar și libertatea alegătorilor, aceste criterii variază în funcție de factorii istorici și politici specifici fiecărui stat. Numeroasele situații prevăzute în constituțiile și legislațiile electorale ale multor state membre ale Consiliului Europei demonstrează diversitatea opțiunilor posibile în acest domeniu. În scopul aplicării art. 3, orice lege electorală trebuie, prin urmare, să fie apreciată întotdeauna în lumina evoluției politice a țării în cauză Ždanoka, menționat anterior, Ždanoka, § 106). 29. În ceea ce privește interpretarea generală a articolului 3 din Protocolul nr. 1, Curtea a formulat principiile principale în jurisprudența sa (a se vedea, printre altele, Mathieu-Mohin și Clerfayt , citată anterior, §§ 46-51, Ždanoka , citată anterior, ê 115, Podkolzina c. Letonia , n 46726/99, § 33, CEDH 2002-II). Printre criteriile care trebuie aplicate pentru a căuta dacă art. 3 din Protocolul nr 1 a fost respectat, în Hotărârea Ždanoka (punctul 115) Curtea a afirmat că, în ceea ce privește dreptul de a candida la alegeri, [...] Curtea este și mai prudentă în aprecierea restricțiilor în acest context decât atunci când este chemată să examineze restricțiile privind dreptul de vot [în hotărârea Melnitchenko] menționat anterior (§ 57), Comisia a observat că dreptul de a candida la alegerile parlamentare poate fi reglementat de cerințe mai stricte decât dreptul de vot. De fapt, în timp ce criteriul referitor la aspectul mai activ al articolului 3 din Protocolul nr. 1 implică în mod normal o apreciere mai largă a proporționalității dispozițiilor legale care privează o persoană sau un grup de persoane de dreptul de vot, demersul adoptat de Curte în ceea ce privește aspectul Curtea constată că recurenta a suferit, fără îndoială, o interferență în exercitarea drepturilor electorale garantate prin art. 3 din Protocolul nr. 1. Rămâne de stabilit dacă această ingerință urmărește un scop legitim și proporțional, în sensul jurisprudenței Curții. 31. Curtea subliniază că cauza de neeligibilitate care a afectat recurenta figurează la art. 11 litera (c) din Legea nr. 7/1983 și ce contribuie la reglementarea accesului la viața publică prin evitarea, pe cât posibil, a influențelor inexacte ale candidaților asupra alegătorilor. Acesta este un obiectiv compatibil cu principiul preeminenței dreptului și cu obiectivele generale ale convenției. 32. Curtea constată cu ușurință că funcțiile de membru al consiliului de administrație al unei societăți controlate în principal de provincia autonomă Bolzano pot, având în vedere potențialele decizii care trebuie luate și prin faptul că o astfel de poziție poate reprezenta în raport cu administrații, să orienteze alegerea electorală a acestora. 33. Comisia reamintește că, în primul rând, interpretarea legislației interne revine autorităților naționale, în special instanțelor și instanțelor Perez c. Franța [GC], nr 47287/99, § 82, CEDH 2004 I. 34. În speță, Curtea de Casație, în hotărârea sa din 10 decembrie 2009, a analizat cu atenție argumentele părților și formularea articolului 11 litera (c) din Legea nr. 7/1983 În temeiul deciziei sale, Comisia a considerat că dispoziția respectivă ar trebui să se citească ca indicând faptul că, chiar și în absența oricărei puteri de reprezentare legală, orice persoană care acoperă funcțiile de administrator al unei societăți implicate în principal în provincia Bolzano devine inadmisibilă. 35. Curtea nu poate ajunge la o concluzie diferită, deoarece nimic din hotărârea Înaltei Jurisdicții nu dă impresia că decăderea recurentei era contrară legii naționale, arbitrare sau disproporționate, sau împiedica libera exprimare a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ. Prin urmare, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 aprilie 2021. Renata Degener Ksenija Turković Modulul Președinție