GERTA HAUSER GMBH & CO KG v. AUSTRIA

Publicat la 6 aprilie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 7626/18 GERTA HAUSER GMBH & CO KG împotriva Austriai depusă la 31 ianuarie 2018 comunicată la 15 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI La 30 iunie 2017, societatea reclamantă, care efectuează lucrări de pictură, a depus o cerere la Curtea Constituțională, solicitându-i să revizuiască constituționalitatea Legii privind contractele de distanță și off-premise (Fen- und Auswärtsgeschäfte-Gesetz ; denumită în continuare „FAGG” care pune în aplicare Directiva UE privind drepturile consumatorilor, 2011/83/UE, și care solicită o hotărâre preliminară de la Curtea a Uniunii Europene (CJUE) privind problema compatibilității sale cu Carta UE a drepturilor fundamentale.

La 27 noiembrie 2017, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de cererea societății reclamante și a furnizat un scurt motiv pentru care nu s-a îndeplinit condițiile pentru solicitarea unei hotărâri preliminare ale CJUE și a făcut trimitere la una din decizia sa recentă emisă la 12 octombrie 2017 (cazul nr. G 52/2016). Societatea reclamantă se plâng, în temeiul articolului 6 din Convenție, că Curtea Constituțională nu a furnizat motive suficiente pentru decizia sa de a nu trimite cauza de hotărâre preliminară către CJUE.

Refuzul Curții Constituționale de a acorda societății reclamante cererea de trimitere la CJUE a respins procedura în nedreptate, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Harisch c. Germania, nr. 50053/16, §§ 33-36, 11 aprilie 2019)? În special, a fost suficientă motivarea Curții Constituționale cu privire la decizia sa din 27 noiembrie 2017 în sine, sau coroborat cu raționarea menționată la decizia sa din 12 octombrie 2017, pentru a respecta obligația prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție de a indica motivele pentru care întrebarea de referință este irelevantă, că dispozițiile din legislația Uniunii Europene în cauză au fost deja interpretate de CJUE sau că aplicarea corectă a dreptului Uniunii Europene este atât de evidentă încât să nu lase niciun scop pentru nicio îndoială rezonabilă (a se vedea Harisch v. Germania , citat mai sus, § 36)?

Published on 6 April 2021

FOURTH SECTION

Application no. 7626/18

GERTA HAUSER GMBH & CO KG

against Austria lodged on 31 January 2018 communicated on 15 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 30 June 2017, the applicant company, which carries out painting works, filed an application with the Constitutional Court, requesting it to review the constitutionality of the Act on Distance and Off-Premises Contracts ( Fern- und Auswärtsgeschäfte-Gesetz ; hereinafter, “FAGG”) implementing the EU Consumer Rights Directive, 2011/83/EU, and to seek a preliminary ruling from the Court of Justice of the European Union (CJEU) on the question of its compatibility with the EU Charter of Fundamental Rights. On 27 November 2017 the Constitutional Court declined to deal with the applicant company’s request. It gave a brief reasoning why the conditions for requesting the CJEU to give a preliminary ruling were not met and referred to one of its recent decision issued on 12 October 2017 (case no. G 52/2016).

The applicant company complains under Article 6 of the Convention that the Constitutional Court did not provide sufficient reasons for its decision not to refer the case for a preliminary ruling to the CJEU.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the refusal of the Constitutional Court to grant the applicant company’s request for a referral to the CJEU render the proceedings unfair, in violation of Article 6 § 1 of the Convention (see Harisch v. Germany , no. 50053/16, §§ 33-36, 11 April 2019)? 2. In particular, did the Constitutional Court’s reasoning of its decision of 27 November 2017 in itself, or in conjunction with the reasoning referred to of its decision of 12 October 2017, suffice to comply with the obligation under Article 6 § 1 of the Convention to indicate the reasons why the question for referral is irrelevant, that the European Union law provision in question has already been interpreted by the CJEU, or that the correct application of European Union law is so obvious as to leave no scope for any reasonable doubt (see Harisch v. Germany , cited above, § 36)?