2rci-51/26 — Atragerea la raspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere

La 12 decembrie 2023, lichidatorul S.R.L. „Dedem Stroi”, Bostan Tatiana, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Daniil Mereuță, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului S.R.L. „Dedem Stroi”. (f. d. 2-5)

Prin hotărârea din 8 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a admis parțial acțiunea și s-a încasat de la administratorul statutar/fondatorul S.R.L. „Dedem Stroi”, Daniil Mereuță, în contul masei debitoare a S.R.L. „Dedem Stroi”, suma creanțelor validate la rangurile III și V, în mărime de 139 203,20 lei (f. d. 40).

La 19 iunie 2026, avocatul Andrei Berescu, în interesele lui Daniil Mereuță, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 8 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care a solicitat repunerea în termenul de apel, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a cererii.

Prin încheierea din 31 iulie 2026 a Curții de Apel Nord, s-a respins ca neîntemeiată cererea avocatului Andrei Berescu, în interesele lui Daniill Mereuță, cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel, depusă împotriva hotărârii din 8 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La 18 august 2026, Daniil Mereuță, reprezentat de avocatul Andrei Berescu, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 31 iulie 2026 a Curții de Apel Nord, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate și repunerea în termenul de înaintare a apelului.

În susținerea cererii de recurs a menționat că prima instanță urma să întreprindă, în afară de expedierea scrisorii, și alte măsuri pentru aducerea la cunoștința pârâtului a actelor de procedură.

În opinia recurentului, pentru asigurarea dreptului pârâtului la apărare și la un proces echitabil, prima instanță urma să întreprindă alte acțiuni de 1 comunicare a actelor de procedură sau să pună citarea în sarcina reclamantului.

Recurentul, de asemenea, susține că, la emiterea hotărârii, Daniil Mereuță nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, iar prima instanță nu a întreprins măsuri pentru a-l înștiința despre procesul de judecată intentat.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă: „(41) Participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, 3 calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012: „(1) Hotărârile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu apel în termen de 15 zile de la data pronunțării dispozitivului, cu excepțiile prevăzute în prezenta lege. Termenul de apel, precum și apelul declarat nu suspendă executarea hotărârilor instanței de insolvabilitate.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii”.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 4 „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Astfel, încheierea contestată a fost emisă la 31 iulie 2026 și comunicată recurentului la 3 august 2026, iar cererea de recurs a fost depusă la 18 august 2026, adică în interiorul termenului de 15 zile, prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.

Din citație și avizul de recepție, anexate la materialele cauzei, rezultă că Daniil Mereuţă a fost înștiințat despre ședința de judecată stabilită pentru 28 februarie 2024, solicitând, la 6 februarie 2024, amânarea acesteia. (f. d. 20-24)

Totodată, în adresa lui Daniil Mereuţă, a fost remisă copia dispozitivului hotărârii, confirmată prin scrisoarea de expediere și avizul de recepție anexate la materialele cauzei (f. d. 46).

Pornind de la circumstanțele de fapt reținute supra și aplicând mutatis mutandis regulile stabilite de art. 102 alin. (4¹) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată constată că Daniil Mereuță cunoștea despre existența și desfășurarea procesului civil intentat în privința sa.

Mai mult, reieșind din materialele cauzei, pârâtul a luat cunoștință despre actul de dispoziție al instanței de judecată cel târziu la 15 iulie 2024, dată indicată în avizul de recepție nr. DS8001958946AR, semnat de acesta. (f.d. 45-46)

Astfel, argumentele recurentului, că nu ar fi avut cunoștință despre procesul de judecată, nu sunt confirmate de materialele cauzei, iar instanța de apel a reținut just că Mereuţă Daniil cunoștea despre hotărârea contestată cel puțin începând cu data de 15 iulie 2024. 5

În pofida acestui fapt, apelul, împotriva hotărârii din 8 iulie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost depus abia la 19 iunie 2026, adică peste 1 an și 11 luni.

Subsecvent, exercitarea de către Daniil Mereuţă, a căii de atac apelul, peste termenul limită stabilit de lege, fără probe concludente și suficiente în susținerea cererii de repunere în termen și demonstrarea imposibilității exercitării căii de atac în termen, determină netemeinicia cererii respective, în sensul stabilit de instanța de apel.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, recurentul Daniil Mereuţă, nu a manifestat diligență procesuală rezonabilă la exercitarea căii de atac, iar neglijența sau pasivitatea părții, în realizarea drepturilor procesuale, nu poate fi folosită ca fundament pentru eludarea unui termen de procedură stabilit de lege.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că partea care cunoaște despre existența unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa nu poate amâna, fără justificări obiective, exercitarea căii de atac, pentru ca ulterior să solicite repunerea în termen prin raportare la o dată ulterioară, aleasă în funcție de propria sa pasivitate. (deciziile nr. 2r-199/26, pct. 46; 2r- 464/25, pct.44-46; nr. 2rci-12/26 pct. 44-45)

Prin urmare, având în vedere raționamentele invocate și probele examinate supra, precum și faptul că încheierea Curții de Apel Nord este una legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către Daniil Mereuţă nu răstoarnă temeinicia soluției instanței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, iar încheierea recurată - menținută. Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,