3r-213/26 — Obligarea emiterii actului administrativ.

La 21 august 2025, Constantin Hristea și Maria Pascal au depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului municipiului Ungheni, cerințele fiind concretizate ulterior.

La 29 ianuarie 2026, avocatul Andrei Onofrei, în interesele reclamanților, a depus acțiunea concretizată împotriva Primarului municipiului Ungheni și Consiliului municipiului Ungheni, solicitând: i. anularea dispoziției Primăriei or. Ungheni nr. 119 din 10 mai 2001 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate asupra pământului”, în partea ce ține de atribuirea în proprietate privată și în folosința defunctului Pantelei Pascal și fiicei acestuia, Maria Pascal, a câte ½ cotă-parte din terenurile cu nr. cadastrale ***** și *****, amplasate în or. *****, str. *****, *****; ii. anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat titularului Pantelei Pascal asupra terenului aferent casei de locuit cu nr. cadastral *****, trecut în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri al Primăriei or. ***** la 15 mai 2001 sub nr. *****; iii. anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat titularului Maria Pascal asupra terenului aferent casei de locuit cu nr. cadastral *****, trecut în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri al Primăriei or. ***** la 15 mai 2001 sub nr. *****; iv. anularea titlului de autentificare a dreptului de folosință asupra terenului eliberat titularului Pantelei Pascal Gheorghe asupra terenului cu nr. cadastral *****, trecut în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri al Primăriei or. *****la 15 mai 2001 sub nr. *****; v. anularea titlului de autentificare a dreptului de folosință asupra terenului eliberat titularului Maria Pascal asupra terenului cu nr. cadastral *****, trecut în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri al Primăriei or. *****la 15 mai 2001 sub nr. *****; vi. obligarea Consiliului municipiului Ungheni să adopte decizie privind atribuirea în proprietate privată cu titlu gratuit defunctului Pantelei Pascal a terenului aferent casei de locuit amplasat în mun. *****, str. *****, *****, cu suprafața totală de 0,2726 ha, conform situației juridice de fapt și parametrilor existenți la momentul adoptării actului administrativ individual contestat; 1 vii. anularea deciziei Consiliului municipiului ***** nr. 2/17 din 12 martie 2025 „Cu privire la încetarea dreptului de folosință asupra terenului proprietate publică a mun. Ungheni”; viii. anularea răspunsului la cererea prealabilă; ix. încasarea din contul pârâtului Consiliul municipiului Ungheni, în beneficiul coreclamanților Constantin Hristea și Maria Pascal, a cheltuielilor de judecată și de asistență juridică suportate în proces.

Prin hotărârea din 18 martie 2026 a Judecătoriei Ungheni, acțiunea concretizată a fost admisă integral. i. s-a anulat răspunsul Primarului or. Ungheni nr. 1603-02/1-37 din 7 august 2025. ii. s-a anulat parțial dispoziția Primarului or. ***** nr. 241 din 23 iulie 2003, în partea ce ține de atribuirea în proprietate și în folosință defunctului Pantelei Pascal și Mariei Pascal a câte ½ cotă-parte din terenurile cu nr. cadastrale *****și *****, amplasate în mun. *****, str. *****, *****. iii. s-a anulat decizia Consiliului mun. ***** nr. 2/17 din 12 martie 2025 „Cu privire la încetarea dreptului de folosință asupra terenului proprietate publică a municipiului Ungheni”. iv. s-au anulat titlurile de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberate la 15 mai 2001 lui Pantelei Pascal și Mariei Pascal, pentru câte ½ cotă-parte din terenul aferent casei de locuit cu nr. cadastral *****, precum și titlurile privind dreptul de folosință asupra terenului cu nr. cadastral *****, înscrise în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri sub nr. ***** și, respectiv, nr. *****. v. s-a obligat Consiliul mun. Ungheni să adopte actul administrativ individual favorabil privind atribuirea în proprietate privată cu titlu gratuit defunctului Pantelei Pascal (patronimicul – Gheorghe) a terenului aferent casei de locuit amplasat în mun. *****, str. *****, *****, cu suprafața totală de 0,2726 ha, potrivit situației juridice și parametrilor existenți la momentul adoptării dispoziției Primarului or. ***** nr. ***** din 23 iulie 2003. vi. s-a încasat din contul Primăriei mun. Ungheni în beneficiul lui Constantin Hristea suma de 4 500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și în beneficiul Mariei Pascal suma de 4 500 de lei cu același titlu.

La 23 martie 2026, Primăria municipiului Ungheni a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Ungheni din 18 martie 2026.

La 29 mai 2026, Judecătoria Ungheni a expediat Primăriei municipiului Ungheni, prin intermediul poștei electronice, copia hotărârii motivate.

La 3 iulie 2026, Primăria municipiului Ungheni a depus la Curtea de Apel Nord motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii.

Prin încheierea din 13 august 2026, Curtea de Apel Nord a declarat inadmisibil apelul depus de Primăria municipiului Ungheni împotriva hotărârii Judecătoriei Ungheni din 18 martie 2026. 2

Instanța de apel a reținut că hotărârea motivată a fost notificată apelantei la 29 mai 2026, astfel că termenul de 30 de zile a început să curgă la 30 mai 2026. Ultima zi a termenului era 28 iunie 2026, iar deoarece aceasta a fost zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la 29 iunie 2026 inclusiv.

Instanța de apel a constatat că Primăria municipiului Ungheni a depus motivarea apelului abia la 3 iulie 2026, fără să solicite repunerea în termenul de prezentare a motivării apelului.

La 24 august 2026, Primăria municipiului Ungheni a declarat recurs împotriva încheierii din 13 august 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, repunerea în termenul de prezentare a motivării apelului și remiterea cauzei Curții de Apel Nord pentru examinarea apelului în fond.

În motivarea recursului, recurenta susține că încheierea Curții de Apel Nord din 13 august 2026 i-a fost notificată la 18 august 2026, iar la 19 august 2026 a expediat instanței de apel cererea de repunere în termen.

Recurenta indică faptul că termenul de prezentare a motivării apelului a fost omis din cauza absenței unicului specialist/jurist al instituției, care s-ar fi aflat la cursuri de instruire profesională.

Totodată, recurenta invocă faptul că, la 24 august 2026, printr-un mesaj expediat de grefierul instanței, i s-a comunicat că cererea de repunere în termen nu va fi examinată, deoarece anterior, la 13 august 2026, apelul fusese declarat inadmisibil.

Recurenta invocă că cererea de repunere în termen urma să fie înregistrată și soluționată printr-un act judecătoresc, iar neexaminarea acesteia ar constitui o încălcare a dreptului de acces la instanță.

Articolul 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „(1) Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. (2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acţiunile omise.”

Articolul 232 din Codul administrativ: „(1) Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabileşte un termen 3 mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanţei de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Articolul 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ: „(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. (2) Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Articolul 237 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „(1) Prevederile art.65 alin. (1)–(3) şi (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel şi în termenul de prezentare a motivării apelului. (2) Încheierea instanţei de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs. Încheierea instanţei de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.

Articolul 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „(5) Curtea Supremă de Justiţie soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel.”

Articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ: „(1) Încheierile primei instanțe şi ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Articolul 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul.”

Articolul 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ: „(1) Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. (2) Autorităţile publice trebuie să se asigure că participanţii la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative.”

Articolul 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „(1) Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. (3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaştere a recepţionării; b) notificare prin poştă cu act de notificare; c) notificare prin poştă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poştă electronică sau prin mijloace electronice de comunicaţie dedicate.” 4

Examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei și normele de drept aplicabile, Completul de judecată consideră că recursul urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

Din actele cauzei rezultă că hotărârea motivată a Judecătoriei Ungheni din 18 martie 2026 a fost expediată Primăriei municipiului Ungheni prin poșta electronică la 29 mai 2026 și recepționată la aceeași dată (f.d. 133). De altfel, recurenta nu contestă în recurs faptul recepționării hotărârii motivate la 29 mai 2026. Această împrejurare a fost recunoscută chiar de Primăria municipiului Ungheni în apelul motivat.

Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ a început să curgă la 30 mai 2026 și urma să expire la 28 iunie 2026. Deoarece 28 iunie 2026 a fost zi nelucrătoare, ultima zi pentru prezentarea motivării apelului a fost 29 iunie 2026.

Cu toate acestea, motivarea apelului a fost depusă la 3 iulie 2026, deci după expirarea termenului legal.

La data depunerii apelului motivat, Primăria municipiului Ungheni nu a solicitat repunerea în termen și nu a prezentat instanței de apel probe care să confirme existența unui impediment independent de voința sa, care ar fi împiedicat-o să prezinte motivarea apelului în termen.

În aceste condiții, la 13 august 2026, când Curtea de Apel Nord a examinat admisibilitatea apelului, erau întrunite condițiile prevăzute de art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ: motivarea apelului fusese depusă după expirarea termenului de 30 de zile, iar repunerea în termen nu fusese solicitată.

Completul de judecată reține că o situație similară a fost examinată de Curtea Supremă de Justiție (decizia nr. 3r-91/26), unde a menținut încheierea Curții de Apel Nord prin care apelul a fost declarat inadmisibil în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e), reținând că termenul de 30 de zile este unul imperativ, iar partea care a declarat un apel nemotivat trebuie să manifeste diligență pentru prezentarea motivării în termen. Curtea Supremă de Justiție a reținut că nerespectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) atrage consecința prevăzută de art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, dacă partea nu a solicitat, după caz, repunerea în termen.

Aceeași abordare rezultă din decizia Curții Supreme de Justiție (decizia nr. 3r- 241/24), în care s-a reținut că motivarea apelului depusă după expirarea termenului, 5 fără o cerere de repunere în termen și fără indicarea unor motive care să justifice omisiunea, atrage inadmisibilitatea apelului.

Argumentul recurentei potrivit căruia la 19 august 2026 a formulat o cerere de repunere în termen nu poate duce la casarea încheierii contestate. Cererea respectivă a fost depusă după pronunțarea încheierii din 13 august 2026. Prin urmare, aceasta nu exista la momentul în care instanța de apel a examinat admisibilitatea apelului și nu putea fi avută în vedere la emiterea încheierii contestate.

Legalitatea unui act judecătoresc se verifică prin raportare la circumstanțele de fapt și de drept existente la momentul emiterii acestuia. Un act procesual efectuat ulterior nu poate transforma retroactiv într-o soluție nelegală o încheiere care, la data pronunțării, corespundea situației procesuale existente.

La 13 august 2026, instanța de apel avea în față un apel motivat depus la 3 iulie 2026, după expirarea termenului legal, și nu avea o cerere de repunere în termen. În asemenea circumstanțe, aplicarea art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ era justificată.

În această privință este relevantă și practica Curții Supreme de Justiție (deciziile nr. 3r-202/25, § 55-56, 3r-294/25, § 40), în care Curtea Supremă a reținut că cererea de repunere în termenul de apel este de competența instanței de apel, iar instanța de recurs verifică legalitatea încheierii contestate și nu se poate substitui instanței de apel în examinarea unei cereri de repunere în termen care nu a fost soluționată de aceasta.

Astfel, solicitarea recurentei adresată direct Curții Supreme de Justiție privind repunerea în termenul de prezentare a motivării apelului nu poate fi admisă în cadrul prezentului recurs.

Referitor la argumentul că, la 24 august 2026, grefierul Curții de Apel Nord a comunicat recurentei prin e-mail că cererea sa din 19 august 2026 nu va fi examinată, Completul de judecată reține că această împrejurare este ulterioară emiterii încheierii contestate.

Chestiunea privind modul de soluționare a unei cereri de repunere în termen depuse ulterior încheierii contestate are un regim procesual distinct și nu poate servi drept temei pentru casarea unui act judecătoresc emis anterior depunerii acelei cereri.

În același timp, nici motivul invocat de recurentă pentru omiterea termenului nu infirmă legalitatea încheierii contestate.

Recurenta susține că unicul specialist/jurist al Primăriei municipiului Ungheni s-a aflat la cursuri de instruire profesională. O asemenea împrejurare, prin ea însăși, nu demonstrează existența unei imposibilități obiective a autorității publice de a efectua actul de procedură în termen. 6

Primăria municipiului Ungheni este o autoritate publică, iar organizarea activității sale, repartizarea atribuțiilor și asigurarea continuității exercitării drepturilor procesuale țin de organizarea sa internă. Absența temporară a unui angajat nu echivalează automat cu un motiv independent de voința autorității în sensul art. 65 alin. (1) din Codul administrativ.

Mai mult, din însăși conduita recurentei rezultă că, la 3 iulie 2026, aceasta a fost în măsură să întocmească și să depună apelul motivat. Prin urmare, chiar presupunând existența anterior a impedimentului invocat, acesta încetase cel târziu la 3 iulie 2026.

Potrivit art. 65 alin. (2) din Codul administrativ, cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. Or, chiar presupunând că impedimentul invocat de recurentă a existat, acesta încetase cel târziu la 3 iulie 2026, dată la care Primăria municipiului Ungheni a întocmit și a depus apelul motivat. Cererea de repunere în termen a fost formulată abia la 19 august 2026, cu depășirea vădită a termenului prevăzut de lege.

Din aceste considerente, nici împrejurările invocate cu privire la absența juristului instituției nu sunt de natură să demonstreze că încheierea Curții de Apel Nord din 13 august 2026 a fost emisă cu încălcarea normelor de procedură.

Curtea Supremă de Justiție a reținut constant că partea care a declarat un apel nemotivat trebuie să manifeste diligență și să efectueze actele procesuale în termenele stabilite de lege. În decizia nr. 3r-80/25, Curtea Supremă a menținut soluția de inadmisibilitate în condițiile în care motivarea apelului nu fusese depusă în termen, iar până la declararea recursului nu fusese formulată o cerere de repunere în termen. Totodată, în decizia nr. 3r-294/25, Curtea Supremă de Justiție a reiterat că repunerea în termen pentru motivarea apelului ține de competența instanței de apel, nu a instanței de recurs.

Completul de judecată nu poate reține nici argumentul recurentei privind încălcarea dreptului de acces la instanță.

Dreptul de acces la instanță nu exclude obligația participantului la proces de a respecta termenele și condițiile stabilite de lege pentru exercitarea căilor de atac. Aplicarea unei sancțiuni procedurale prevăzute expres de lege, atunci când partea nu a respectat termenul legal și nu a solicitat în timp util repunerea în termen, nu constituie, prin ea însăși, o îngrădire nejustificată a accesului la justiție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în jurisprudența sa că părțile au obligația de a lua măsurile necesare pentru protejarea dreptului lor de acces la instanţă (cauza Van Harn împotriva Germaniei, nr. 7557/03, 11 septembrie 2007). 7

Primăria municipiului Ungheni a avut la dispoziție termenul legal de 30 de zile pentru prezentarea motivării apelului, cunoștea despre existența apelului nemotivat și a recepționat hotărârea motivată la 29 mai 2026.

În aceste circumstanțe, consecințele nerespectării termenului nu pot fi puse în sarcina instanței.

Prin urmare, Completul de judecată constată că instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 232 alin. (2) și art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, iar argumentele invocate în recurs nu justifică casarea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ,