3r-163/26 — Contestarea actului administrativ

La 11 iulie 2024, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus acțiune în procedura contenciosului administrativ împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea dispoziției Primarului General al mun. Chișinău nr. 24-dp din 20 mai 2024 ”Cu privire la prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unei încăperi din xxxxx (subsol cu geam)”, dnei Natalia Stratan”.

Prin hotărârea din 8 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani a fost admisă acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

La 15 aprilie 2025, Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au depus apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin încheierea din 7 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru a fost declarat inadmisibil apelul depus de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La 11 iunie 2026, prin intermediul poștei electronice, Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au depus cerere de recurs împotriva încheierii din 7 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii contestate.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că conform art. 232 din Codul administrativ, apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic, iar instanța care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul, împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel.

În acest sens, au menționat că Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău nu au recepționat hotărârea integrală a Judecătoriei Chișinău din 8 aprilie 2025. Astfel, au susținut că hotărârea integrală nu le-a fost comunicată și, prin urmare, nu au putut prezenta motivarea apelului. 1

Recurenții au făcut trimitere la art. 33 din Codul administrativ, potrivit căruia comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se efectuează prin orice mijloc, inclusiv verbal, prin poștă, telefon, fax sau poștă electronică, acordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de costuri.

Totodată, au invocat prevederile art. 110 alin. (1) din Codul administrativ, conform cărora notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Au menționat că notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată, iar notificarea prin poșta electronică este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.

De asemenea, recurenții au invocat că, în încheierea din 7 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, au fost indicate eronat circumstanțele cauzei. În opinia recurenților, indicarea greșită a tuturor părților în textul unei hotărâri judecătorești, respectiv indicarea calităților de reclamant/pârât, reprezintă o viciere gravă a clarității actului de justiție, iar o astfel de hotărâre încalcă în mod direct art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au susținut că o decizie trebuie să fie suficient de clară și motivată pentru a permite părților să înțeleagă raționamentul instanței, acest lucru fiind esențial pentru ca justițiabilii să poată exercita un drept de apel sau de recurs în mod real și efectiv. Au menționat că obligația ca o hotărâre a instanței să fie clară, inteligibilă și să conțină o motivare adecvată derivă din art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la un proces echitabil.

În consecință, recurenții au opinat că instanța de apel, încălcând o serie de principii nominalizate în cererea de recurs, precum și practica CEDO privind procesul echitabil, a reținut circumstanțele cauzei în mod denaturat și lipsit de justificare, fapt care, în opinia lor, determină netemeinicia și ilegalitatea încheierii instanței și impune anularea acesteia.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ: 2 „Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie soluţionează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curţilor de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 236 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 383–390 din Codul civil.”

Art. 385 alin. (1) din Codul civil: „Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art.65 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 7 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru constată că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul motivat depus de către Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău.

La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelanții urmau să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232 alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate a instanței de fond.

Din materialele cauzei rezultă că hotărârea motivată a instanței de fond a fost notificată participanților la proces, inclusiv recurenților, la 3 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.37), la adresa indicată și în cererea de recurs (f.d.50).

Prin urmare, coroborând prevederile art. 63 alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată, că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 4 iulie 2025, iar ultima zi fiind data de 4 august 2025.

Actele cauzei atestă cu certitudine că apelanții nu s-au conformat prevederilor art. 232 alin. (2) din Codul administrativ și nu a prezentat instanței de apel motivarea apelului în termen.

Completul de judecată apreciază critic argumentul recursului precum că hotărârea motivată a instanței de fond nu i-a fost comunicată, or, instanța de fond a ales modalitatea de notificare cea mai rapidă și eficientă din punct de vedere a costurilor și a expediat hotărârea motivată la adresa primaria@pmc.md care este gestionată de către recurenți, aceasta fiind utilizată și anterior în comunicarea cu instanța de judecată.

În această ordine de idei, instanța de recurs atestă că argumentele invocate de recurenți sunt doar declarative, fără a avea un suport probator concludent și 4 pertinent în acest sens, în măsura în care nu justifică în niciun fel neîndeplinirea de către aceștia a actului de procedură în termenul stabilit de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, recurenții urmau să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, ori termenul de depunere a apelului motivat este imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Astfel, instanța de recurs subliniază că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În cazul primirii apelului depus de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel just a declarat inadmisibil apelul declarat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău.

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurenți sunt lipsite de suport juridic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău. 5

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ