BUSUIOC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Publicat la 6 aprilie 2021 SECȚIUNE Cerere nr. 21240/16 Ion BUSUIOC împotriva Republicii Moldova depusă la 11 aprilie 2016 comunicat la 19 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost acuzat de conducere neglijentă, ceea ce a dus la moartea unei persoane. În timpul procedurii penale, el a fost suspendat de la poziția sa de judecător. Având în vedere că această poziție este incompatibilă cu celelalte activități plătite, el nu și-a putut câștiga viața. Prin urmare, el a cerut să fie respins din poziția sa, care a fost acceptat de Consiliul Superior de Magistrați („SCM”), dar a fost refuzat de către președinte. După aproximativ 20 de ani luni de la suspendarea sa fără plată, reclamantul a fost respins prin decret prezidențial pe baza condamnării sale penale finale.

Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenție că a fost împiedicat timp de aproape doi ani să găsească un loc de muncă în sectorul privat și să își câștige viața. El nu are mijloace eficace de a obține remedierea încălcării drepturilor sale. Cazul pune probleme în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenție. Întrebarea părților a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în acest caz? În special, reclamantul a fost împiedicat în timpul suspendării funcției sale de a dezvolta relații cu cei din jurul lui într-un context profesionist (a se vedea D.M.T. și D.K.I. c. Bulgaria , nr. 29476/06, §§ 98-115, 24 iulie 2012)? Reclamantul a avut un remediu eficace, în sensul articolului 13 din Convenție, în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 8 din Convenție (D.M.T.

și D.K.I., citat mai sus, §§ 124-127)?

Published on 6 April 2021

SECOND SECTION

Application no. 21240/16 Ion BUSUIOC against the Republic of Moldova lodged on 11 April 2016 communicated on 19 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant was accused of careless driving, which resulted in the death of a person. During the criminal proceedings, he was suspended from his position of a judge. Since that position was incompatible with most other paid activities, he could not earn his living. He therefore asked to be dismissed from his position, which was accepted by the Superior Council of Magistrates (“the SCM”), but was refused by the President. After some 20 months since his suspension without any pay, the applicant was dismissed by Presidential decree on the basis of his final criminal conviction. The applicant complains under Articles 8 and 13 of the Convention that he was prevented for almost two years from finding a job in the private sector and earning his living.

He did not have effective means to obtain redress of the breach of his rights. The case raises issues under Articles 8 and 13 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of Article 8 of the Convention in the present case? In particular, was the applicant prevented during his suspension from his function from developing relationships with those around him in a professional context (see D.M.T. and D.K.I. v. Bulgaria , no. 29476/06, §§ 98-115, 24 July 2012)? 2. Did the applicant have an effective remedy, within the meaning of Article 13 of the Convention, in respect of his complaint under Article 8 of the Convention ( D.M.T. and D.K.I. , cited above, §§ 124-127)?