3-8/26 — Evaluarea externă conform Legii nr. 252 2023

În temeiul Legii nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor (Legea nr. 252/2023), reclamantul a fost inclus în lista transmisă Comisiei de evaluare a procurorilor (Comisia) prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-152/2024, din 21 mai 2024.

Procedura de evaluare a fost inițiată prin notificarea din 24 mai 2024. La 19 mai 2026, Comisia a aprobat Raportul de evaluare nr. 36, prin care a propus nepromovarea evaluării de către reclamant pentru necorespunderea criteriului de integritate financiară. Raportul a fost recepționat de Consiliul Superior al Procurorilor (CSP sau Consiliul) la 22 mai 2026.

Prin hotărârea nr. 1-181/2026, din 8 iulie 2026, CSP a acceptat raportul și a constatat nepromovarea evaluării. Consiliul a dispus transmiterea hotărârii Procurorului General, în vederea eliberării reclamantului din funcție, cu aplicarea consecințelor prevăzute de lege, inclusiv interdicția pentru o perioadă de cinci ani și pierderea dreptului la indemnizația unică de concediere.

La 27 iulie 2026, reclamantul a contestat hotărârea CSP la Curtea Supremă de Justiție (Curtea). Acesta a solicitat anularea hotărârii și dispunerea reluării procedurii de evaluare, sau constatarea promovării evaluării, în limitele remediilor prevăzute de lege.

La 28 iulie 2026, contestația a fost primită spre examinare. Judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 25 august 2026, cu participarea reclamantului, a avocaților săi Grigore Manoli și Eugeniu Musteață, a reprezentantului CSP Iulian 1 Găinaru, și a reprezentanților Comisiei, avocaților Valeriu Cernei și Nicoleta Petco.

La 19 august 2026, reclamantul a solicitat ridicarea a trei excepții de neconstituționalitate, care vizau art. 3 alin. (1) lit. e), art. 12 alin. (3), art. 14 alin. (6)–(7) și unele prevederi ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 252/2023. Prin încheierea din 25 august 2026, Curtea a refuzat ridicarea excepțiilor de neconstituționalitate și a respins ca inadmisibilă cererea avocatului Grigore Manoli privind reclamarea, conservarea și administrarea unor probe. ÎN FAPT a. Evaluarea Comisiei

La 12 iunie 2024, reclamantul a prezentat declarațiile și chestionarul solicitate de Comisie.

Comisia a adresat reclamantului cinci runde de întrebări. Primele patru au fost comunicate la 19 noiembrie 2025, 24 decembrie 2025, 16 ianuarie 2026 și, respectiv, 30 ianuarie 2026. Răspunsurile au fost prezentate la 28 noiembrie 2025, 09 ianuarie 2026, 21 ianuarie 2026 și, respectiv, 06 februarie 2026. După audiere, la 17 aprilie 2026, au fost adresate întrebări suplimentare, la care reclamantul a răspuns la 22 aprilie 2026.

Dubiile au fost comunicate la 27 februarie 2026. Reclamantul a obținut acces la materialele evaluării la 06 martie 2026 și a prezentat acte suplimentare la 11 martie 2026. La 12 martie 2026, reclamantul a participat la audierea desfășurată în fața Completului de evaluare. Cererea sa ca audierea să se desfășoare în ședință închisă a fost admisă parțial. La 23 aprilie 2026, termenul pentru întocmirea raportului a fost prelungit până la 19 mai 2026, reclamantul fiind informat la 27 aprilie 2026.

La 16 august 2024, acesta a fost informat despre repartizarea dosarului Completului A, alcătuit din Christopher Lehmann, Nadejda Hriptievschi și Saskia de Vries. Raportul consemnează ulterior admiterea abținerii lui Ion Graur, prin decizia din 15 septembrie 2025, comunicată reclamantului la 22 octombrie 2025. La 18 noiembrie 2025, reclamantul a fost informat despre decizia din 5 noiembrie 2025 privind repartizarea repetată a dosarului Completului F, alcătuit din Virginia Moraru, Nadejda Hriptievschi și Laura Ștefan. Acest complet a efectuat etapele subsecvente ale evaluării și a aprobat raportul în unanimitate. b. Raportul Comisiei i. Apartamentul din orașul Durlești și situația financiară pentru anul 2013

La 02 decembrie 2013, în timpul căsătoriei reclamantului, a fost cumpărat apartamentul cu suprafața de 64,4 m² din orașul Durlești. Contractul indica prețul 2 de 325.990 de lei. După divorț, prin contractul din 18 septembrie 2014, reclamantul a donat cota sa din apartament fostei soții.

Comisia a verificat realitatea acestui preț, ținând seama de informațiile despre piața imobiliară, de starea locuinței și de explicațiile reclamantului. Potrivit informațiilor LARA utilizate de Comisie, în anul 2013 valoarea orientativă a apartamentelor relevante era cuprinsă între 6.700 și 7.200 lei/m². Aplicând valoarea mediană de 6.950 lei/m² la suprafața de 64,4 m², Comisia a obținut valoarea de 447.580 lei. La această sumă a adăugat echivalentul a aproximativ 2.000 de euro, respectiv 33.441 de lei, despre care reclamantul a declarat că fusese achitată suplimentar vânzătorului pentru reparația simplă, canapeaua din living, mobila de bucătărie cu plită, frigiderul și mașina de spălat rămase în locuință. Reclamantul a menționat existența unei recipise suplimentare, însă nu a prezentat copia acesteia. Cheltuiala estimată de Comisie a fost astfel de 481.021 de lei.

Pentru anul 2013, raportul a reținut intrări de 777.384 de lei și ieșiri de 901.278 de lei, cu o diferență negativă de 123.894 de lei. Comisia a acceptat ca sursă licită donația de 280.000 de lei primită de fosta soție a reclamantului de la tatăl acesteia. Soldul negativ nu a rezultat din negarea donației, ci din valoarea de achiziție a apartamentului, mai mare decât prețul indicat în contract, stabilită de Comisie.

Reclamantul a susținut că prețul contractual a fost cel efectiv, că datele LARA sunt orientative și că valoarea medie de piață nu dovedește o plată suplimentară. Acesta a invocat opinia Societății Evaluatorilor Independenți și calcule alternative, potrivit cărora utilizarea sumelor efectiv explicate ar reduce substanțial deficitul. Aceste obiecții au fost examinate și de CSP. ii. Casa și terenul din orașul Cricova și situația financiară pentru anul 2020

Al doilea aspect financiar privește casa de locuit cu suprafața de 101 m² și terenul aferent cu suprafața de 0,0327 ha din orașul Cricova. În anul 2013, bunul a făcut obiectul unei tranzacții de 1.600.000 de lei și al unei garanții pentru care fusese indicată valoarea de 2.198.000 de lei. La 16 ianuarie 2020, la solicitarea executorului judecătoresc Nicolae Pașa, „Gofma-Consulting” SRL a evaluat bunul la 1.056.129 de lei.

Prima licitație de vânzare a imobilului a fost anunțată la 03 februarie 2020 pentru data de 25 februarie 2020. Ea nu a avut loc. Bunul a fost expus repetat la licitație prin anunțul din 16 martie 2020, licitația fiind stabilită pentru 07 aprilie 2020. Până la data stabilită pentru desfășurarea licitației s-au înregistrat doi participanți. La licitația din 07 aprilie 2020, bunul a fost adjudecat lui Roman Șoldan pentru 763.412 de lei, prețul de pornire fiind de 760.412 de lei. Rezultatele licitației au fost confirmate prin încheierea nr. 25-2143/20 din 09 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Licitația a fost organizată în timpul stării de urgență declarate pentru 60 de zile în legătură cu pandemia COVID-19. Potrivit 3 Hotărârii UNEJ nr. 9 din 27 martie 2020, urma să se acorde prioritate acțiunilor de executare cu caracter imediat și obiectiv realizabile în condițiile restricțiilor existente. Comisia a considerat neclar dacă organizarea acestei licitații întrunea cerințele respective.

Raportul consemnează următoarele plăți în numerar efectuate către executor: două plăți a câte 100.000 de lei la 13 aprilie 2020; 200.000 de lei la 15 aprilie 2020; 125.392,24 lei la 16 aprilie 2020 și 200.000 de lei la 17 aprilie 2020. Aceste tranșe însumează 725.392,24 lei. Diferența față de prețul de adjudecare de 763.412,88 lei este de 38.020,64 lei. Actele remise de executor nu conțin dovada distinctă a achitării acestei diferențe. Încheierea Judecătoriei Chișinău din 09 iunie 2020 confirmă achitarea integrală a prețului.

Dreptul de proprietate al lui Roman Șoldan a fost înregistrat la 10 iulie 2020. La 27 iulie 2020, în baza contractului de prestare a serviciilor încheiat în aceeași zi, „Expert Grup Consulting” SRL a examinat imobilul. Roman Șoldan era indicat atât ca proprietar, cât și ca beneficiar al evaluării, iar scopul evaluării consta în determinarea valorii de piață a imobilului pentru garantarea împrumutului solicitat de la BC „Moldindconbank” SA. Examinarea imobilului, evaluarea și întocmirea raportului au avut loc în aceeași zi. Valoarea de piață a fost stabilită la 983.000 de lei, iar valoarea de lichidare la 705.400 de lei. Reclamantul a descris casa ca fiind locuibilă, dar într-o stare tehnică precară. Instalația de încălzire ar fi fost defectă sau înghețată, unele componente ale cazanului electric ar fi fost sustrase, apa din instalație s-ar fi scurs în camere, curtea nu ar fi fost îngrijită, poarta era deteriorată, iar imobilul nu era conectat la apeductul central și la rețeaua de gaze. Comisia a constatat însă că fotografiile anexate raportului de evaluare nu confirmau o degradare avansată care să explice diminuarea substanțială a valorii și că lucrările invocate ulterior au fost realizate într-un interval scurt și cu investiții prezentate ca fiind reduse.

La 03 august 2020, reclamantul a contractat de la BC „Moldindconbank” SA un credit în sumă de 640.000 lei prin Programul „Prima Casă”.

La 07 august 2020, Roman Șoldan a vândut bunul reclamantului la prețul de 760.412,88 lei. Potrivit contractului, 120.412,88 lei fuseseră achitați în numerar până la semnarea acestuia, iar 640.000 de lei urmau să fie transferați de bancă în termen de cinci zile lucrătoare. Contractul nu individualizează data remiterii sumei în numerar. În aceeași zi au fost înregistrate dreptul de proprietate al reclamantului.

La 10 august 2020, suma de 640.000 de lei a fost transferată vânzătorului, care a retras-o integral în numerar în aceeași zi. Conform pct. 14 al contractului, cheltuielile de autentificare au fost suportate de cumpărător. Girul de autentificare indică taxa de stat de 763,41 lei și plata pentru asistența notarială de 100 de lei, în total 863,41 lei. 4

Reclamantul a explicat că a identificat oferta prin intermediul unui fost coleg, care activa ca agent imobiliar, și că nu îl cunoștea anterior pe Roman Șoldan. Potrivit explicațiilor sale, după negocierea prețului, el a remis în numerar, în euro, dolari SUA și lei moldovenești, un avans reprezentând 10% din prețul de achiziție (echivalentul a 120.412,88 lei), consemnat într-o recipisă care a fost distrusă ulterior. El a primit acces la imobil pentru lucrări minime de pregătire în vederea evaluării bancare. Data exactă a remiterii avansului nu rezultă din actele examinate. Reclamantul a descris locuința ca fiind într-o stare precară și a susținut că prețul era unul real.

Comisia a examinat și explicațiile lui Roman Șoldan despre finanțarea achiziției. În răspunsurile din 30 martie și 16 aprilie 2026, acesta nu a menționat vreun împrumut, iar în răspunsul din 16 aprilie a afirmat că prețul fusese achitat din resurse proprii, acumulate din surse ordinare și cotidiene. Existența unui împrumut a fost invocată de reclamant în răspunsul post-audiere din 22 aprilie 2026. Abia prin declarațiile lui Adrian Ciobanu și Roman Șoldan, prezentate la 06 iulie 2026, au fost individualizate persoana creditorului, suma de 800.000 de lei, acordarea ei în martie 2020 și rambursarea în perioada iunie – august 2020. Roman Șoldan a mai explicat că intenționa să efectueze o reparație cosmetică și să locuiască în casă în timpul pandemiei, cu înstrăinarea ei ulterioară. El a susținut că nu avusese acces deplin la imobil înainte de adjudecare, că subestimase costul lucrărilor necesare și că, din acest motiv, a decis să vândă casa cât mai urgent pentru a-și recupera banii.

Comisia a constatat că datele bancare examinate nu indicau că Roman Șoldan deținea în conturi suma de 763.412 lei în aprilie 2020. Deși au fost identificate înstrăinări de bunuri în anii 2017 și 2019, precum și activitatea lui Roman Șoldan în sectorul bancar, aceste informații nu stabileau proveniența concretă a sumelor achitate executorului în perioada 13 – 17 aprilie 2020.

Comisia a apreciat că succesiunea operațiunilor, nivelul prețurilor, explicațiile lui Șoldan privind sursa banilor și necesitatea revânzării, accesul reclamantului la imobil înaintea procurării imobilului și modalitatea circulației numerarului justifică concluzia că Roman Șoldan a intervenit din start în achiziție în beneficiul reclamantului și pe contul acestuia. Din acest motiv, Comisia a atribuit gospodăriei reclamantului costul adjudecării imobilului la licitație.

Pentru perioada 01 ianuarie – 13 aprilie 2020, Comisia a calculat intrări de 229.306 de lei: economii inițiale de 130.009 lei, venituri salariale de 64.657 de lei și o donație de 34.640 de lei. Ieșirile au fost stabilite la 790.393 de lei, compuse din prețul adjudecării, 14.000 de lei pentru întreținerea copiilor și 12.981 de lei pentru consum propriu. Diferența negativă rezultată a fost de 561.087 lei.

Prin cumularea diferențelor de 123.894 de lei (pentru anul 2013) și 561.087 de lei (pentru anul 2020), raportul a stabilit o diferență totală negativă de 684.981 5 lei, care a depășit pragului de 234.000 lei prevăzut de art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 252/2023. iii. Alte aspecte invocate de Comisie

În analiza achiziției din Cricova, Comisia a avut în vedere faptul că reclamantul instrumentase, între 23 iulie 2019 și 27 februarie 2020, cauza penală nr. 2018011172, în care era vizată și activitatea „Gofma-Consulting” SRL, privind pretinsa subevaluare a altor imobile în proceduri de executare. La 27 februarie 2020, reclamantul a emis ordonanța de clasare a procesului penal din motivul lipsei faptei infracțiunii. Ordonanța a fost menținută de procurorul ierarhic superior la 10 septembrie 2020, însă ambele ordonanțe au fost declarate nule prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 28 septembrie 2021, fiind dispusă reluarea urmăririi penale și înlăturarea deficiențelor constatate. Procedura penală respectivă și achiziția din Cricova nu priveau aceleași imobile. c. Examinarea rezultatelor evaluării și hotărârea CSP

Raportul și materialele aferente au fost recepționate de CSP la 22 mai 2026. Prin hotărârea nr. 1-176/2026 din 22 iunie 2026, termenul examinării a fost prelungit până la 22 iulie 2026. La ședința din 08 iulie 2026, reclamantul și-a susținut personal obiecțiile și a răspuns la întrebările membrilor Consiliului. Comisia a confirmat recepționarea invitației, însă a declinat participarea la ședință. CSP a examinat Raportul în lipsa reprezentantului Comisiei.

La 08 iulie 2026, CSP a examinat raportul de evaluare, obiecțiile și explicațiile reclamantului, precum și înscrisurile remise de reclamant la 06 iulie 2026: declarația pe propria răspundere a lui Roman Șoldan și declarația lui Adrian Ciobanu privind acordarea unui împrumut de 800.000 de lei și modalitatea rambursării acestuia. Consiliul a distins între valabilitatea formală a contractelor și verificarea realității economice a operațiunilor patrimoniale. Acesta a reținut că absența unei probe directe a transferului banilor nu exclude demonstrarea unei împrejurări prin probe indirecte, dacă acestea au forță suficientă prin coroborare. În aceeași zi, CSP a adoptat Hotărârea nr. 1-181/2026, prin care a acceptat Raportul Comisiei și a constatat nepromovarea evaluării externe de către reclamant.

În privința bunului din Cricova, CSP a reținut convergența dintre împrejurările adjudecării și revânzării, lipsa unui avantaj economic explicat al adjudecatarului, accesul reclamantului anterior vânzării la imobil, explicațiile privind starea bunului și lucrările efectuate, precum și inconsecvențele privind sursa finanțării. Consiliul a apreciat că explicațiile suplimentare și declarațiile prezentate nu răstoarnă concluzia raportului.

În privința apartamentului din Durlești, Consiliul a menținut calculul Comisiei, dar a examinat și ipotezele favorabile reclamantului. Pe pagina 27 a hotărârii CSP a precizat că excluderea integrală a diferenței aferente acestui 6 apartament nu ar schimba soluția dacă se menține diferența de 561.087 lei aferentă achiziției din Cricova, care depășește singură pragul legal.

Hotărârea a fost adoptată cu nouă voturi pentru și niciun vot împotrivă. Ea a fost comunicată reclamantului la 13 iulie 2026. d. Contestația și argumentele participanților

Reclamantul contestă, mai întâi, însăși calitatea sa de subiect al evaluării. Acesta susține că art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 252/2023 îi vizează pe procurorii procuraturilor specializate în funcție și, distinct, pe cei delegați pentru mai mult de un an în perioada prevăzută de lege. În opinia sa, norma nu cuprinde procurorii transferați definitiv din procuraturile specializate înaintea intrării în vigoare a legii.

Reclamantul nu contestă abținerea lui Ion Graur, ci consecințele procedurale ale acesteia. El susține că, deși dosarul fusese repartizat inițial Completului A, din care Ion Graur nu făcea parte, după admiterea abținerii acestuia prin decizia din 15 septembrie 2025, la 05 noiembrie 2025 întregul dosar a fost repartizat Completului F, fără ca actele comunicate să explice mecanismul aleatoriu și temeiul concret al schimbării.

Reclamantul mai susține că CSP a menținut standardul persistenței unor dubii, deși art. 18 alin. (2) din Legea nr. 252/2023 impune existența unor dovezi care confirmă necorespunderea. Acesta nu exclude utilizarea probelor indirecte, însă contestă capacitatea indiciilor reținute de a demonstra plățile efectiv imputate gospodăriei sale.

În privința anului 2013, reclamantul invocă valoarea probatorie a contractului autentic, caracterul orientativ al informației LARA, opinia evaluatorilor independenți și lipsa unei dovezi a unei plăți suplimentare.

În privința anului 2020, acesta contestă atribuirea plăților lui Roman Șoldan, subliniind lipsa unui transfer, a unei obligații proprii ori a unei înțelegeri anterioare demonstrate. Reclamantul invocă legalitatea licitației, confirmarea ei judecătorească, reducerile prevăzute de procedura executării silite, evaluările contemporane, creditul „Prima Casă”, ipoteca și transferul bancar din august 2020. Acesta consideră că operațiunile din aprilie și august sunt două achiziții distincte, iar retragerea numerarului de către vânzător nu dovedește restituirea banilor către el.

O obiecție distinctă privește cronologia calculului: pentru soldul închis la 13 aprilie 2020 au fost incluse plăți efectuate la 15 – 17 aprilie. Reclamantul arată că tranșele expres datate la 13 aprilie însumează numai 200.000 lei. Acesta invocă, de asemenea, declarațiile referitoare la împrumutul de 800.000 lei și posibilitatea verificării lui, fără transferarea asupra sa a obligației de a reconstitui exhaustiv patrimoniul unui terț. 7

Reclamantul mai susține lipsa unei examinări proprii efective de către CSP, tratarea insuficientă a probelor favorabile, aplicarea neuniformă a criteriilor în comparație cu alte persoane evaluate și disproporționalitatea consecințelor. El se referă, între altele, la cauzele Disculțu, Machidon, Stratan, Ciuleacu și Dulghieru, precum și la jurisprudența constituțională și europeană privind standardul probei, controlul judiciar și efectele profesionale ale evaluării. În ședința Curții Supreme de Justiție, reclamantul a declarat că el a negocia prețul circa două săptămâni, după ce a achitat avansul în jurul datei de 20 iulie 2020 el a primit acces în apartament și a făcut lucrări pentru îmbunătățirea aspectului exterior al clădirii. După aceasta, bunul a fost evaluat în vederea obținerii creditului, iar după semnarea contractului de vânzare-cumpărare el a distrus recipisa care confirma plata avansului către Șoldan.

CSP a solicitat respingerea contestației. În referință, acesta a arătat că a efectuat o analiză proprie, a distins nivelurile probatorii și a confruntat explicațiile reclamantului cu circumstanțele operațiunilor. Consiliul a susținut că eliminarea diferenței pentru anul 2013 nu ar înlătura temeiul financiar distinct aferent anului 2020.

Comisia a solicitat, de asemenea, respingerea contestației, susținând caracterul convergent al împrejurărilor reținute în raport și insuficiența explicațiilor oferite. Referința Comisiei a fost depusă la 20 august 2026, împreună cu acte referitoare la alegerea președintelui, a vicepreședintei și la împuternicirile de reprezentare.

Art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 252/2023 prevede următoarele: „(3) Se consideră că subiectul evaluării nu corespunde criteriului de integritate financiară dacă comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că: a) diferenţa dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, depăşeşte 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023.”

Art. 14 alin. (6) – (7) din Legea nr. 252 din 17.08.2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative: 8 „(6) În scopul elucidării neclarităţilor identificate, comisia de evaluare poate solicita, la orice etapă a procedurii de evaluare, date şi informaţii suplimentare de la subiectul evaluării sau de la alte persoane, cu indicarea termenului de prezentare, care nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare. La cererea motivată a subiectului evaluării, comisia de evaluare poate prelungi, o singură dată, termenul acordat pentru prezentarea informaţiei solicitate. În cazul imposibilităţii prezentării informaţiei din cauza inaccesibilităţii acesteia, subiectul evaluării informează comisia de evaluare despre acest fapt. Comisia de evaluare apreciază, în fiecare caz, temeinicia motivului invocat. (7) Subiectul evaluării poate prezenta orice dovezi pe care le consideră relevante pentru clarificarea dubiilor comisiei de evaluare.”

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 252/2023, Consiliul trebuie să se întemeieze pe dovezi care confirmă faptele relevante reținute. În Hotărârea nr. 2 din 16 ianuarie 2025, §§ 98–110, Curtea Constituțională a diferențiat standardul Comisiei de cel aplicabil Consiliului. Pentru acesta din urmă este necesară o certitudine coerentă, susținută de probe suficiente, fără a fi impus standardul penal al demonstrării vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Art. 19 alin. (5) – (7) din Legea nr. 252/2023 prevede următoarele: „(5) Curtea Supremă de Justiţie: 1) respinge contestaţia; 2) admite contestaţia şi: a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către comisia de evaluare; b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către consiliul respectiv; c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii consiliului respectiv emise după reluarea procedurii de evaluare. (6) Curtea Supremă de Justiţie admite contestaţia doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există circumstanţe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării. (7) Decizia Curţii Supreme de Justiţie este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se notifică participanţilor în termen de 5 zile de la data emiterii.”

Reclamantul a intentat o acțiune în anulare a unui act administrativ. Conform art. 224 alin. (1) pct. a) Cod administrativ, actul administrativ poate fi anulat dacă el este ilegal. În cauza nr. 3-13/24, §§ 53 și 65, Curtea Supremă a reiterat că ea poate anula hotărârea Consiliului cu privire la evaluarea externă doar în cazurile menționate de legislația cu privire la evaluarea externă, iar celelalte temeiuri pentru anularea actului administrativ prevăzute de Codul administrativ nu sunt aplicabile evaluării externe. Art. 19 alin. (6) Legea nr. 252/2023 prevede că Curtea Supremă poate admite contestaţia doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare” sau că există „circumstanţe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării”. Art. 225 alin. (1) Cod administrativ interzice instanţei de judecată să se pronunţe asupra oportunităţii unui act administrativ. La examinarea contestației, completul doar verifică dacă decizia a fost emisă cu respectarea Legii nr. 252/2023 și dacă limitele dreptului discreționar nu au fost depășite (decizia nr. 3-14/2025, § 47). a. Calitatea reclamantului de subiect al evaluării

Reclamantul a activat ca procuror al Procuraturii Anticorupție în perioada 18 iulie 2016 - 01 mai 2018, în urma unui transfer temporar. El susține că, deoarece la ziua intrării în vigoare a Legii 252/2023 el nu mai activa în Procuratura Anticorupție, el nu putea fi supus evaluării externe.

Subiecții evaluării prevăzute de Legea 252/2023 sunt prevăzuți în art. 3 alin. (1) din această Lege. Art. 3 alin. (1) lit. e) menționează că sunt evaluați „procurorii procuraturilor specializate, inclusiv cei delegaţi în cadrul acestora din 1 ianuarie 2017 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru un termen mai mare de un an”. Această normă nu condiționează evaluarea de menținerea funcției în procuratura specializată la data intrării în vigoare a legii și nici de transferarea temporară în procuratura specializată după 01 ianuarie 2017. Ea doar menționează că sunt evaluați procurorii care au activat în procuratura specializată mai mult de un an în perioada 01 ianuarie 2017 și 22 august 2023 (ziua intrării în vigoare a Legii nr. 252). Această norma de asemenea menționează că este irelevant dacă procurorul a activat la procuratura specializată permanent, sau dacă a fost detașat. Articolul 3 alin. (3) din aceeași lege nu este o normă de completare a alin. (1). Acesta nu se referă la categoriile de subiecți supuși evaluării, ci la consecutivitatea evaluării subiecților menționați la alin. (1).

Reclamantul a activat în Procuratura Anticorupție, care este o procuratură specializată, în perioada 01 ianuarie 2017 – 01 mai 2018. Această perioadă este mai mare de un an. Prin urmare, el este subiect al evaluării externe. Obiecția sa în 10 acest sens este bazată pe o interpretare eronată a art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 252/2023 și urmează a fi respinsă. b. Componența Comisiei și repartizarea dosarului

Reclamantul susține că ai fost încălcate regulile legale privind constituirea Comisiei și de distribuire a dosarului de evaluare în cadrul Comisiei.

Repartizarea aleatorie și regulile privind abținerea sunt garanții ale obiectivității evaluării. Membrii Comisiei au fost legal numiți. În același timp, schimbarea completului nu constituie automat o încălcare, deoarece legea și regulamentul permit reorganizarea și redistribuirea în condițiile stabilite. Cronologia din raport indică actul inițial de repartizare, decizia privind abținerea lui Ion Graur și decizia distinctă din 05 noiembrie 2025 de repartizare repetată către Completul F. Având în vedere experiența și reputația membrilor Comisiei, decizia unanimă cu privire la aprobarea raportului, precum și întrebările adresate în cadrul interviului, supoziția că aceștia ar fi fost parțiali în cadrul evaluării nu este susținută. De asemenea, reclamantul nu a înaintat recuzare membrilor Comisiei care au participat la audiere și au aprobat Raportul.

Completul de asemenea subliniază că decizia cu privire la evaluarea externă este luată de către Consiliu, nu de către Comisie. Reclamantul a invocat în fața Consiliului toate obiecțiile pe care le-a avut și nu a explicat cum acest aspect a afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare. În asemenea circumstanțe, aspectele invocate cu privire la componența completului Comisiei care l-a evaluat pe reclamant și distribuirea aleatorie dosarului reclamantului către acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 19 alin. (6) din Legea 252/2023, în baza cărora poate fi anulată hotărârea Consiliului.

Concluzia din paragraful precedent se aplică și diferenței între data adoptării, semnării electronice și comunicării raportului Comisiei. Este incontestabil că raportul aprobat de Consiliu este cel adoptat de Comisie, iar o altă versiune a raportului cu privire la reclamant aprobată de Comisie nu există. c. Integritatea financiară a reclamantului

Reclamantul susține că concluzia Consiliului în privința sa se bazează pe nerealizarea de către el a unei sarcini imposibile - de a dovedi capacitatea de plată a vânzătorului imobilului din Cricova procurat de el în anul 2020. De asemenea, el susține că prețul apartamentului procurat de familia sa în anul 2013 era unul real, iar Comisia s-a bazat pe calcule ce au o marjă de eroare.

Potrivit Legii nr. 252/2023, persoana nu promovează evaluarea dacă a fost constată existența unui sau mai multor temeiuri de necorespundere cu criteriile de integritate etică și/sau financiară. Conform art. 11 alin. (3) lit. a) din această lege, persoana nu întrunește criteriul de integritate financiară atunci când sunt constatate „dubii serioase” privind diferența dintre avere, cheltuieli și venituri, care depășește 11 echivalentul a 20 de salarii medii pe economie stabilite pentru anul 2023. În anul 2023, un salariu mediu pe economie echivala cu 11.700 de lei, adică diferența negativă tolerată de lege pentru promovarea evaluării externe este de 234.000 de lei. Anume acest temei a fost reținut de Consiliu în cazul examinat.

Conform art. 11 alin. (3) lit. a) Legea nr. 252/2023, simpla existență a „dubiilor serioase”, confirmate în mod obiectiv, este suficientă pentru a constata că subiectul evaluării nu corespunde criteriului de integritate financiară. Atunci când aceste dubii sunt confirmare obiectiv, îi revine deja subiectului evaluării să dovedească că lucrurile stau altfel, fiind astfel inversată parțial sarcina probațiunii. Neonorarea acestei sarcini rezultă în menținerea dubiilor și duce la nepromovarea evaluării (decizia nr. 3-14/2025, § 59). Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se inacceptabilă nici de către CtEDO (a se vedea hot. Xhoxhaj v. Albania, 2021, § 352; Sevdari v. Albania, 2022, § 130). O interpretare similară a sarcinii probațiunii rezultă și din para. 101 al hotărârii Curții Constituționale nr. 2/2025. Totuși, această inversare a sarcinii probațiunii nu poate rezulta într-o sarcină imposibilă. i. Imobilul din Cricova

Consiliul a constatat, în esență, că există dubii serioase fundamentate pe fapte că reclamantul a procurat imobilul la licitația desfășurată la 07 aprilie 2020, iar Roman Șoldan a fost folosit drept interpus, pentru a ascunde această procurare. Consiliul a acceptat versiunea Comisiei de evaluare că reclamantul a plătit prețul inițial al tranzacției (763.412 lei), deși el nu putea deține această sumă din surse legitime. Instanța urmează să verifice dacă această concluzie respectă limitele dreptului discreționar al Consiliului. - procurarea imobilului de către Roman Șoldan

La 07 aprilie 2020, Roman Șoldan a fost desemnat câștigător al licitației de vânzare a imobilului cu pricina. Prețul de start al licitației a fost de 760.412 lei, iar Șoldan a oferit un preț cu doar 3.000 de lei mai mult. Având în vedere prețul la care a fost desemnat câștigătorul licitației, rezultă că nu a existat un interes veritabil din partea altor persoane de a procura acest imobil.

Licitația a fost organizată în timpul stării de urgență declarate în legătură cu pandemia COVID-19. La 17 martie 2020, în Republica Moldova a fost introdusă obligația legală de izolare și carantină, pentru o perioadă de 60 de zile. Consiliul a acceptat poziția Comisiei că, potrivit hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 9, din 27 martie 2020, executorii urmau să acorde prioritate acțiunilor obiectiv realizabile în condițiile restricțiilor. Completul este de acord cu Consiliul că din materialele cauzei nu rezultă în ce a constat urgența desfășurării acestei licitații cu reducere în perioada în care în țară era un regim foarte strict de izolare, iar dosarele de participare la licitație cu greu puteau fi depuse. Completul notează că licitația repetată a fost anunțată la 16 martie 2020, cu o zi înainte de 12 introducerea stării de urgentă. Cele două dosare au fost depuse în perioada de urgență (vezi para. 17), când persoanele puteau ieși cu dificultate din domiciliu.

Prețul de start al licitației din 07 aprilie 2020 a fost cu 25% mai mic decât cel de evaluare. La 16 ianuarie 2020 (vezi para. 16), acest imobil a fost evaluat la 1.056.129 lei de către o companie vizată într-o cauză penală clasată de reclamant la 27 februarie 2020 (vezi para. 29). În anul 2013, acest imobil a fost evaluat la 2.198.000 de lei. Reclamantul a explicat această depreciere prin faptul că în casă nu a locuit nimeni de mult timp, ea nu a fost îngrijită, iar în interiorul casei trebuia făcută o reparație costisitoare. Consiliul nu a considerat acest argument drept credibil, pe motiv că imaginile din interiorul casei nu susțineau necesitatea unei reparații atât de costisitoare. La 27 iulie 2020, același imobil a fost evaluat în vederea ipotecării la prețul de piață de 983.000 lei (vezi para. 19). Reclamantul a susținut că creșterea valorii casei în iulie 2020 s-a datorat unor lucrări făcute de el în curtea casei, care au îmbunătățit aspectul ei exterior (vezi para. 23). Completul are dubii că un imobil din suburbiile mun. Chișinău poate crește în valoare cu 29% doar în urma unor lucrări exterioare. Șoldan însăși a declarat că intenționa să facă o reparație cosmetică și să locuiască în casă în perioada pandemiei (vezi para. 24), ceea ce exclude o reparație de durată. Mai degrabă, aceste fapte confirmă că imobilul a fost vândut la licitație la un preț mai mic decât cel de piață.

Potrivit reclamantului, Roman Șoldan își câștigă existența din tranzacții imobiliare. În aprilie 2020, Șoldan a plătit prețul de licitare în câteva tranșe. Toate aceste plăți au fost făcute în numerar, iar din materialele cauzei rezultă că o parte din prețul plătit nu a fost documentată (vezi para. 18). Plățile în numerar, în perioada unor reguli stricte impuse pe perioada pandemiei, în câteva tranșe efectuate în câteva zile diferite, de către o persoană care încheie periodic tranzacții imobiliare, este deosebit de suspect, mai ales având în vedere valoarea considerabilă a tranzacției. Comisia a verificat capacitatea de plată a lui Șoldan și a constatat că acesta nu dispunea de economii suficiente pentru a procura imobilul (vezi para. 25). Inițial acesta a declarat că a procurat imobilul din economiile proprii. Abia după audierea Comisiei, când reclamantul a fost informat că Șoldan nu putea avea lichidități pentru procurarea imobilului, Șoldan a semnat un înscris în care a afirmat că a procurat imobilul dintr-un împrumut de 800.000 de lei luat în martie 2020 de la o altă persoană fizică, care de asemenea a fost primit în numerar (vezi para. 24). Incoerența poziției lui Șoldan privind sursa achiziției trezește dubii suplimentare în ceea ce privește credibilitatea acestei versiuni. Completul de asemenea notează că plata pentru imobil a fost efectuată în tranșe. Suma împrumutului invocat era mai mare decât valoarea imobilului, ceea ce excludea necesitatea plăților în tranșe. Mai mult, împrumutul a avut loc în martie 2020, până la desemnarea lui Șoldan drept câștigător al licitației. - vânzarea imobilului către reclamant 13

Reclamantul a explicat că nu l-a cunoscut pe a Roman Șoldan până în iulie 2020. El a identificat imobilul prin intermediul unui fost coleg, care activa ca agent imobiliar (vezi para. 23). În ședința Curții Supreme de Justiție, reclamantul a declarat că nu s-a interesat de trecutul imobilului, deoarece nu avea acces la datele cadastrale. Reclamantul nu a putut explica cu exactitate în ședința Curții Supreme cât timp a negociat tranzacția, însă el a declarat că, după convenirea prețului și plata avansului de 120.412,88 lei, el a obținut acces în imobil. Avansul a fost plătit în numerar. Cu privire la avans a fost emisă o recipisă de către Șoldan. Potrivit reclamantului, recipisa a fost distrusă după încheierea contractului de vânzare- cumpărare (vezi para. 23), iar accesul în imobil a avut loc până la evaluarea acestuia în vederea obținerii creditului bancar.

Reclamantul este un profesionist în domeniul dreptului, cu o experiență de peste doisprezece ani în funcția de procuror la momentul achiziției. El a declarat că nu s-a interesat despre trecutul imobilului, deoarece nu avea acces la informația cadastrală. Completul găsește suspect și acest fapt. Articolul 6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998 permite obținerea informației despre drepturile înregistrate asupra unui bun determinat de către persoana care se legitimează și formulează cererea corespunzătoare. Dreptul de a cere această informație nu presupune ca solicitantul să fie deja proprietar. Dimpotrivă, un potențial cumpărător are un interes deosebit de a solicita un asemenea extras pentru a se informa vis a vis de istoricul juridic al bunului și a-și minimiza riscurile legate de eventuala achiziție imobiliară.

Mai mult, acest imobil obținut de către Șoldan în cadrul unei licitații organizate de un executor judecătoresc. Reclamantul a instrumentat până la achiziție cauze privind diminuarea valorii unor imobile în proceduri de executare, în care apărea chiar societatea care a evaluat în ianuarie 2020 imobilul (vezi para. 16 și 29). Aceste circumstanțe ar fi alarmat orice profesionist de bună credință, mai ales având în vedere că articolul 131 din Codul de executare interzice sub sancțiunea nulității absolute procurorului să intre, prin interpuși, în asemenea tranzacții.

Reclamantul susține că a transmis în numerar lui Șoldan 120.412,88 lei cu titlu de avans în baza unei recipise, deși el nu cunoștea această persoană anterior. Deși reclamantul a susținut că avansul a fost de 10% din valoarea imobilului, de facto acesta a reprezentat 16% din prețul declarat în contract. Reclamantul nu a putut prezenta recipisa și a declarat că a distrus-o la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Distrugerea recipisei este de asemenea suspectă, având în vedere că ea confirma primirea unei părți din preț. Distrugerea ei îl priva pe reclamant de posibilitate de confirma prin înscrisuri plata prețului integral al imobilului. Completul de asemenea notează că nu a fost încheiat un antecontract cu privire la această tranzacție. În aceste condiții, asumarea obligației față de o persoană necunoscută, înaintea aprobării creditului și fără verificarea prealabilă a 14 istoricului juridic al bunului, afectează și mai mult credibilitatea versiunii reclamantului.

Potrivit reclamantului, accesul în imobil i-a fost acordat înaintea evaluării bancare din 27 iulie 2020, după plata avansului. Reclamantul susține că, până la această evaluare, el a efectuat lucrări exterioare la imobil, ceea ce necesita timp. De asemenea, în ședința Curții Supreme de Justiție, reclamantul nu a putut confirma cu exactitate perioada negocierii achiziției, însă a susținut că nu a acceptat prețul imediat, ci l-a negociat circa două săptămâni. Potrivit reclamantului, arvuna a fost plătită în jurul datei de 20 iulie 2020.

Dreptul de proprietate al lui Roman Șoldan asupra imobilului a fost înregistrat la 10 iulie 2020. Acest drept nu putea fi înregistrat mai devreme, deoarece rezultatul licitației a fost aprobat de instanța de judecată abia la 09 iunie 2020 (vezi para. 17), iar până la rămânerea definitivă a încheierii, dreptul de proprietate nu putea fi înregistrat. Certificatul cadastral folosit în dosarul de credit datează din 22 iulie 2020, iar contractul de evaluare și raportul de evaluare au fost realizate la 27 iulie 2020. Rezultă că la 22 iulie 2020 (zi de miercuri), peste 12 zile de la înregistrarea dreptului de proprietate, Roman Șoldan obține un certificat cadastral în vederea vânzării imobilului. Această dată coincide cu data orientativă de 20 iulie 2020 la care, potrivit reclamantului, a fost plătit avansul pentru imobil. În lunea următoare, 27 iulie 2020, a fost solicitată și efectuată evaluarea în vederea vânzării imobilului către reclamant. Având în vedere că reclamantul a susținut că a negociat tranzacția cel puțin două săptămâni, iar arvuna avansul a fost plătit în jurul datei de 20 iulie 2020, rezultă că reclamantul a început negocierea prețului imediat după înregistrarea dreptului de proprietate al lui Șoldan asupra imobilului, sau chiar înainte de această dată.

Prețul de adjudecare a imobilului la licitație a fost de 763.412,88 lei. Conform contractului, imobilul a fost vândut de Roman Șoldan reclamantului pentru 760.412,88 lei, cu 3.000 de lei mai puțin decât prețul de licitare. Roman Șoldan inevitabil a mai suportat cheltuieli de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare, de înregistrare a dreptului de proprietate, de obținere a documentelor necesare pentru vânzare, etc. Aceste circumstanțe fac neplauzibilă vânzarea imediată a imobilului cu o pierdere pentru vânzător. Completul reiterează că în ianuarie și iulie 2020, imobilul a fost evaluat la o valoare mai mare cu circa 25% decât cea de adjudecare la licitație (vezi para. 64). Nu există confirmări că imobilul cu pricina a fost anunțat spre vânzare publică de către Șoldan. Din paragraful de mai sus rezultă că Șoldan nici nu a avut timp pentru a expune imobilul la vânzare publică până la contactarea lui de către reclamant. Instanța mai este conștientă de faptul, în perioada aprilie-august 2020, prețurile de piață la casele din suburbiile Chișinăului nu au scăzut. Din contra, în această perioadă prețurile la case au înregistrat o tendință de creștere pe fonul izolării pandemice. Roman Șoldan susține că a vândut imobilul fără profit, deoarece avea nevoie 15 rapidă de lichidități. Dacă avea nevoie de ele, el putea pune imobilul la vânzare publică, mai ales având în vedere tendința de creștere a prețurilor la imobile și faptul că reclamantul însăși nu a plătit prețul imediat, ci a obținut un credit. De asemenea, spre deosebire de ziua licitației, imobilul nu era afectat de grevări sau proceduri, ceea ce ar fi sporit și mai mult prețul.

Reclamantul susține că, dacă el ar fi achitat în aprilie 2020 prețul adjudecat la licitație, decădea necesitatea obținerii creditului în august 2020. Completul notează că, la 10 august 2020, o bancă i-a acordat reclamantului un credit de 640.000 de lei. Această sumă a fost transferat lui Roman Șoldan în aceeași zi. În aceeași zi, Roman Șoldan a retras suma în numerar. Retragerea întregii sume în numerar este de asemenea suspectă, având în vedere Roman Șoldan declara că avea nevoie de bani pentru afaceri, iar el primise deja de la reclamant, cu circa 20 de zile înainte, avansul de 120.412,88 lei. Reclamantul însăși a declarat că a recurs la credit deoarece nu avea lichidități. El a mai menționat că casa procurată nu a fost o investiție, ci era destinată locuirii proprii și necesita cheltuieli suplimentare pentru un trai confortabil. În ședința Curții Supreme de Justiție reclamantul însuși a recunoscut că a investit în imobil cel puțin 300.000 de lei.

Forța raționamentului CSP rezultă din coroborarea împrejurărilor de mai sus. Inconsecvențele sursei și ale motivelor vânzătorului reduc credibilitatea versiunii unei investiții autonome urmate de o vânzare obișnuită. Vânzătorul însăși a recunoscut în final că nu avea surse suficiente proprii pentru a procura imobilul din Cricova. El explică renunțarea prin starea bunului și necesitatea unor investiții, în timp ce cumpărătorul explică pregătirea pentru evaluare prin intervenții minime într-un timp scurt. Șoldan invocă inițial resurse proprii, iar ulterior un împrumut mai mare decât prețul imobilului. Reclamantul invocă lipsa unei relații anterioare, dar plătește un avans în numerar. Reclamantul efectuează lucrări exterioare fără verificări juridice elementare. El distruge recipisa care confirma plata avansului, fără vreo explicație plauzibilă, în timp ce majoritatea plăților sunt făcute în numerar. Vânzătorul nu expune bunul la vânzare, îl vinde la un preț mai mic decât l-a procurat, deși prețurile pe piața imobiliară sunt în creștere.

Reclamantul susține că Inspecția Procurorilor și Colegiul disciplinar al procurorilor nu au constatat vreo abatere disciplinară în acțiunile sale. Completul notează că, potrivit art. 11 alin. (6) al Legii nr. 252/2023, actele sau constatările acestor entităţi nu au valoare prestabilită în cadrul evaluării externe. Evaluarea externă se bazează pe faptele constatate în cadrul evaluării. Nu pot fi puse în discuție doar hotărârile judecătorești care nu sunt arbitrare.

Completul este de opinia că, Consiliul a oferit suficiente fapte pentru a inversa sarcina probațiunii. Îi revenea deja reclamantului să convingă că suspiciunile existente nu sunt întemeiate. Reclamantul a eșuat în această parte, iar sarcina pusă asupra lui nu a fost una imposibilă. El nu a prezentat recipisa care ar fi confirmat plata avansului în iulie 2020. De asemenea, reclamantul nu a putut 16 explica în detaliu modul de negociere a contractului și nu a prezentat vreo probă obiectivă credibilă care ar fi confirmat existența negocierilor dintre reclamant și Șoldan pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Reclamantul nu a explicat de ce a plătit în numerar un avans unei persoane pe care abia a cunoscut- o, fără a încheia un antecontract, și chiar dacă nu era sigur dacă va putea obține creditul bancar. Completul nu consideră posibil ca un jurist să nu își aducă aminte asemenea detalii în privința celei mai valoroase achiziții din viața sa. Având în vedere numărul acestor circumstanțe, coroborate cu un număr foarte mare de circumstanțe privind desfășurarea licitației în aprilie 2020 și achitarea prețului de către Șoldan, concluzia din hotărârea Consiliului, în partea imobilului din Cricova, nu reprezintă o depășire a dreptului discreționar.

Reclamantul susține că Consiliul a calculat incorect soldul pentru anul 2020. Potrivit lui, veniturile au fost calculate până la 13 aprilie, deși plățile au fost făcute în perioada 13-17 aprilie 2020. Completul este de acord cu reclamantul că veniturile urmează a fi calculate potrivit situației la ziua efectuării plății. Totuși, reclamantul nu a susținut că el a obținut venituri în perioada de la 13-17 aprilie 2020 care i-ar fi permis să achite prețul adjudecat. Prin urmare, această eroare nu poate influența soldul negativ constatat de consiliu pentru anul 2020.

Din aceste motive, reținerea de către Consiliu a soldului negativ pentru anul 2020, de 561.087 lei, nu a fost eronată. Acesta este mai mare decât soldul negativ de 234.000 de lei admis de art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 252/2023. Constatarea doar a acestui sold negativ este suficientă pentru nepromovarea evaluării externe. ii. Apartamentul din Durlești

În ceea ce privește apartamentul din Durlești, diferența negativă reținută de Comisie pentru anul 2013 a fost de 123.894 de lei. Având în vedere soldul negativ înregistrat pentru anul 2020 (561.087 lei), completul este de acord cu CSP că excluderea soldului negativ pentru anul 2013 nu ar determina promovarea evaluării externe (vezi para. 33). Prin urmare, după menținerea soldului negativ pentru anul 2020, acest aspect devine neesențial și nu va fi analizat. d. Comparația cu alte evaluări

Reclamantul susține că el a fost discriminat în raport cu alți procurori care au promovat evaluarea externă. El a invocat evaluarea procurorilor Disculțu, Ciuleacu, Machidon și Stratan. Completul menționează, în primul rând, că niciuna dintre aceste evaluări nu este similară situației reținute de Consiliu în ceea ce privește imobilul din Cricova.

De asemenea, în decizia nr. 3-18/2024, §§ 89-90, Curtea Supremă a subliniat că nu orice tratament diferențiat este contrar legii, ci doar acela care se bazează pe un criteriu protejat și care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, în sensul art. 2 Legea nr. 121/2012. Reclamantul nu a indicat criteriul de 17 discriminare. El doar a menționat că în cazul altor subiecți ai evaluării Comisia a avut o abordare diferită. Lipsa criteriului exclude discriminarea. Chiar dacă ar exista soluții diferite în alte cauze, acest fapt nu conferă reclamantului dreptul de a beneficia de un eventual tratament eronat anterior. Este posibil ca în acea cauză actul administrativ să fi fost greșit, iar în prezenta cauză să fie corect. Prin urmare, analiza contestației se limitează la verificarea elementelor care puteau influența promovarea sau nepromovarea evaluării (mutatis mutandis decizia nr. 3-7/25, §§ 135-136). Cu alte cuvinte, acest argument este neîntemeiat. e. Proporționalitatea consecințelor eșuării externe

Reclamantul a invocat că eliberarea sa din funcție a atins pragul minim de severitate pentru a afecta viața privată. Completul este de acord că eliberarea din funcție a judecătorului sau procurorului și interdicția de a deține funcții de demnitate publică ar putea atrage incidența acestui drept. Totuși, în hotărârea Xhoxhaj v. Albania, 2021, § 362, CtEDO nu a acceptat că eliberarea din funcție a unui judecător care nu și-a putut justifica averea atrage automat aplicabilitatea art. 8 CEDO. Chiar dacă acest drept ar fi fost aplicabil, el nu este absolut și admite limitări justificate.

Eliberarea din funcție este prevăzută de art. 18 alin. (5) Legea nr. 252/2023 drept consecință automată a nepromovării evaluării. Această normă a fost supusă controlului de constituționalitate și a fost declarată conformă Constituției (vezi Hotărârea CC nr. 2 din 16 ianuarie 2025, §§130-133), iar instanța judecătorească nu poate interpreta legea în sensul lipsirii de efect a unor prevederi legale în vigoare. Proporționalitatea eliberării din funcție a reclamantului ca urmare a constatării lipsei de integritate financiară nu poate fi pusă în discuție în acest proces. CSP a constatat că reclamantul nu corespunde criteriilor de integritate financiară. El nu a putut să-și justifice venituri mai mari de 20 de salarii medii pe economie, iar, pentru asemenea constatări, orice funcționar public este demis în temeiul art. 34 alin. (3) Legea nr. 132/2016.

Consiliul a constatat că reclamantul nu corespunde criteriului de integritate financiară prevăzut de art. 11 alin. (3) lit. a) Legea nr. 252/2023. Persoana nu întrunește acest criteriu când diferența negativă dintre avere, cheltuieli și venituri depășește 20 de salarii medii pe economie stabilite pentru anul 2023. În anul 2023, un salariu mediu pe economie era 11.700 de lei, iar diferența negativă tolerată de lege pentru promovarea evaluării externe este de 234.000 de lei. În mod ideal, judecătorii și procurorii trebuie să-și poată justifica întreaga avere și să nu înregistreze sold negativ. Legea nr. 252/2023 a instituit un sold negativ constatarea căruia nu determină nepromovarea evaluării. Acesta a fost introdus anume pentru a răspunde dificultăților care pot apărea la justificarea situațiilor financiare apărute cu mai mulți ani în urmă. Acest prag tolerabil este stabilit de lege, iar judecătorii sau Consiliul nu pot să îl micșoreze sau majoreze de la o cauză la alta. Orice depășire a acestui prag atrage nepromovarea evaluării. Prin Hotărârea nr. 2, din 16 18 ianuarie 2025, §§ 97-102, Curtea Constituțională deja a constatat că art. 11 alin. (3) lit. a) Legea 252/2023 nu contravine Constituției. Prin urmare, acest argument nu poate fi admis. f. Concluzia asupra contestației

În urma examinării obiecțiilor și a probelor relevante, Curtea reține concluzia CSP privind necorespunderea reclamantului criteriului de integritate financiară în legătură cu achiziția imobilului din Cricova. Episodul apartamentului din Durlești nu este determinant pentru soluție. Argumentele reclamantului, apreciate în ansamblu, nu sunt suficiente pentru admiterea contestației, iar aceasta urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ și art. 19 alin. (5) pct. 1) din Legea nr. 252/2023 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge contestația depusă de Veaceslav Potînga împotriva hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-181/2026, din 08 iulie 2026. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Alexandru Negru Ion Munteanu 19