3-1/25 — contestarea deciziei comisiei de evaluare

La 10 martie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Potrivit acestei legi, puteau candida în alegeri pentru CSM doar persoanele care au promovat evaluarea externă (pre-vetting).

La 15 decembrie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) a prezentat Comisiei de evaluare a procurorilor, pentru evaluare la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică al procurorilor, lista candidaților, în care se regăsea și Ion Tețcu.

La 22 decembrie 2023, Comisia de evaluare a notificat reclamantul despre inițierea evaluării și a solicitat completarea declarației de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani. La 29 decembrie 2023, Ion Tețcu a transmis Comisiei declarația completată pentru ultimii cinci ani și chestionarul.

La 27 decembrie 2024, Comisia de evaluare i-a comunicat reclamantului prin intermediul poștei electronice decizia nr. 31, din 23 decembrie 2024. Potrivit deciziei, el nu a promovat evaluarea, deoarece nu corespunde criteriilor de integritate financiară. În documentul comunicat figura, prin eroare materială, anul „2022”. La 21 ianuarie 2025, Comisia de evaluare a remis reclamantului o a doua versiune a aceleiași decizii, în care anul „2022” a fost corectat în „2024”, iar textul a fost completat cu un paragraf suplimentar nr. 14. 1

La 31 decembrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Ion Tețcu a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de contestare a deciziei nr. 41, solicitând anularea ei.

La 06 ianuarie 2025, cauza nominalizată a fost repartizată aleatoriu judecătorului-raportor Diana Stănilă. La 7 februarie 2025, judecătorul-raportor Diana Stănilă a depus declarație de abținere de la examinarea cauzei, deoarece a participat la examinarea unei cauze similare, care viza evaluarea reclamantului conform Legii nr. 65. La 20 februarie 2025, declarația de abținere a fost admisă. La 20 februarie 2025, cauza a fost repartizată aleatoriu judecătorului Ion Malanciuc. Ca urmare a numirii acestuia în calitate de judecător al Curții Constituționale, la 15 septembrie 2025 cauza a fost distribuită aleatoriu judecătorului raportor Ion Munteanu.

La 17 ianuarie 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis spre examinare cererea de contestare. Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință publică la 07 februarie 2025, 24 februarie 2025, 17 octombrie 2025 și 21 octombrie 2025.

Reclamantul a pledat în fața Curții Supreme de Justiție personal. De asemenea, el a fost reprezentat de avocatul Victor Panțîru. Comisia de evaluare a procurorilor a fost reprezentată de avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei.

La 10 martie 2025, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea reclamantului de suspendare a procesului. La 17 martie 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea avocatului Victor Panțîru, în interesele reclamantului, privind sesizarea Curții Constituționale pentru exercitarea controlului constituționalității unor prevederi din Legea nr. 26/2022, a dispus transmiterea sesizării către Curtea Constituțională și amânarea examinării cauzei până la pronunțarea acesteia asupra excepției de neconstituționalitate. La 01 august 2025, la Curtea Supremă de Justiție a parvenit Decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr.72g/2025, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă.

La ședința din 17 octombrie 2025, la cererea reclamantului, instanța a audiat martorul Iurie Gavriliuc. Potrivit reclamantului, acesta putea confirma împrumutul de 60.000 de lei luat de la reclamant. Martorul a declarat că, în anul 2019, el a primit de la reclamant această sumă, cu titlu de împrumut, în temeiul unei înțelegeri verbale, banii fiind utilizați pentru renovări în casa sa. La solicitarea reclamantului, martorul a confirmat ulterior împrumutul printr-o declarație scrisă. Acesta a declarat că suma a fost restituită integral în martie 2021, în numerar, de către soția sa.

La 21 octombrie 2025, a fost finalizată examinarea cauzei în fond, fiind anunțat că decizia motivată va fi pronunțată în ședință publică la 07 noiembrie 2025, ora 08:30. 2 ÎN FAPT a. Decizia Comisiei de evaluare

La 27 decembrie 2024, Comisia de evaluare i-a comunicat reclamantului prin intermediul poștei electronice decizia nr. 31, din 23 decembrie 2024. Potrivit deciziei, el nu a promovat evaluarea, deoarece nu corespunde criteriului de integritate financiară prevăzut de art. 8 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 26/2022.

Comisia a reținut existența unor discrepanțe între veniturile declarate și cheltuielile efectuate de reclamant și membrii familiei sale pentru anul 2021. De asemenea, Comisia a observat neconcordanțe între datele din declarațiile de avere și interese personale și fluxurile reale de numerar reflectate în documentele bancare.

Reclamantului i-au fost adresate trei runde de întrebări scrise, prin care Comisia a solicitat clarificări privind proveniența unor sume de bani, împrumuturi acordate și restituite, precum și justificarea diferențelor apărute în declarațiile de venit. Comisia a menționat că, deși explicațiile reclamantului au fost luate în considerare, ultimul nu a înlăturat dubiile privind sursa și justificarea integrală a veniturilor și cheltuielilor. Comisia a reținut că restituirea împrumutului nu a fost confirmată prin documente bancare sau alte înscrisuri oficiale, iar informațiile prezentate nu au putut fi verificate prin mijloace independente.

Comisia a constatat că, în anul 2021, cheltuielile reclamantului au depășit veniturile cu cel puțin 141.420 de lei. Detaliile acestor calcule sunt prezentate în tabelul ce urmează: Venitul net Cheltuieli Descriere Suma Descriere Suma MDL MDL Salariul net (al 298.227 Chiria locuinței 44.453 candidatului și al soției sale) Resursele disponibile 69.493 Rambursări/aliment 126.457 (alimentări totale pe cardul de credit de ări aferente cardului ale cardului; rambursări ale tip revolving al de credit împrumutului, inclusiv candidatului, utilizate dobândă=66.235) pe parcursul anului Indemnizații (Casa 8.107 Costul aferent 53.440 Națională de Asigurări grădiniței private Sociale) Cadouri bănești 7.500 Costuri de vacanță 41.941 CCP 162.144 Economii bancare la 134 Economii bancare 31 începutul perioadei la sfârșitul perioadei 3 Economii în numerar 109.285 Economii în 205.700 la începutul perioadei numerar la sfârșitul perioadei Total venit 383.461 Total Cheltuieli 634.166 / 492.746 Sold: -250.705/ -141.420 MDL b. Acțiunea reclamantului

La 31 decembrie 2024, ora 18:01, prin intermediul poștei electronice, Ion Tețcu a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de contestare împotriva Comisiei de evaluare. El a solicitat constatarea, în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022 că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave ce afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, anularea Deciziei Comisiei de evaluare nr. 31, din 23 decembrie 2024, și dispunerea reevaluării reclamantului.

La 20 octombrie 2025, Ion Tețcu a depus o cerere de modificare și completare a pretențiilor. El a solicitat constatarea, în temeiul art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, că Decizia Comisiei de evaluare nr. 31, din 23 decembrie 2024, semnată electronic de președintele Comisiei, Christopher Lehmann, la 21 ianuarie 2025, reprezintă o reevaluare camuflată și este nulă în temeiul art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ. El a mai solicitat, în temeiul art. 14 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 26/2022, constatarea promovării evaluării externe de către reclamant și încasarea din contul Comisiei de evaluare a cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei.

Reclamantul susține că procedura de evaluare a fost afectată de erori esențiale de procedură și de fond, care au determinat o apreciere greșită a situației sale patrimoniale și au condus la emiterea unei decizii eronate. Potrivit reclamantului, Comisia nu a examinat corespunzător informațiile oferite de el, efectuând o analiză unilaterală și incompletă a veniturilor și cheltuielilor reale ale familiei sale.

Reclamantul susține că Comisia de evaluare a stabilit eronat un sold negativ între veniturile și cheltuielile familiei sale pentru anul 2021, deoarece nu a luat în considerare toate sursele reale de venit și a supraevaluat cheltuielile. Comisia nu a luat în calcul restituirea unui împrumut oferit de reclamant în 2019 lui Iurie Gavriliuc de 60.000 de lei și restituit în 2021. De asemenea, Comisia a reținut nejustificat la cheltuieli întreaga sumă de 126.457 de lei aferentă rambursării unui credit bancar, deși în realitate doar 66.235 de lei au fost achitați băncii în anul 2021, diferența de 60.222 de lei fiind luată în calcul în mod abuziv. De asemenea, comisia a ignorat suma de 38.450 de lei retrasă în numerar de pe cardul de credit în anul 2021. De asemenea, cheltuielile de consum ale populației (CCP), pus la baza calculelor Comisiei, au fost mai mari decât cheltuielile efective ale familiei reclamantului. În opinia reclamantului, aceste omisiuni și 4 erori de calcul au condus la crearea artificială a unui sold negativ și la formularea unei concluzii nefondate privind lipsa integrității financiare.

De asemenea, reclamantul a susținut că decizia Comisiei nr. 31 a fost semnată inițial și datată eronat cu anul 2022, deși se referea la procedura de evaluare desfășurată în perioada 2023-2024. La 21 ianuarie 2025, Comisia i-a transmis o nouă versiune a aceleiași decizii, purtând același număr și datată cu 23 decembrie 2024, în care anul greșit a fost corectat din „2022” în „2024”, iar textul a fost completat cu un paragraf suplimentar (nr.14). Potrivit reclamantului, aceste modificări, efectuate după semnarea și comunicarea actului, contravin principiului securității juridice și dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Codul administrativ. Acest viciu afectează validitatea actului și confirmă caracterul nelegal al deciziei contestate. Reclamantul susține că această modificare are un caracter grav și nu poate fi remediată decât prin anularea actului.

În cererea de modificare a pretențiilor, din 20 octombrie 2025, reclamantul a arătat că cea de a doua decizie primită de reclamant reprezintă o „reevaluare camuflată” a candidatului, realizată în lipsa acestuia și fără o nouă procedură legală de evaluare. În consecință, decizia modificată este lipsită de valabilitate juridică, conține vicii esențiale de formă și de conținut și este lovită de nulitate absolută.

Reclamantul a susținut că viciile menționate au produs efecte directe asupra reputației sale, întrucât nepromovarea evaluării l-a împiedicat să participe la concursuri pentru funcții eligibile în sistemul de autoadministrare al procurorilor și i-a afectat imaginea publică și șansele de reîncadrare în câmpul muncii. El a anexat copia certificatului nr. 432 din 09 octombrie 2025, emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care confirmă că reclamantul este șomer din 20 mai 2025. c. Poziția pârâtului

În referința depusă la 27 ianuarie 2025, Comisia de evaluare a susținut că procedura de evaluare a fost desfășurată cu respectarea Legii nr. 26/2022, a Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei, precum și a principiilor transparenței, echității, imparțialității și bunei-credințe. Procesul de evaluare a fost aplicat în mod similar tuturor candidaților, iar reclamantul a beneficiat de posibilitatea deplină de a prezenta explicații și documente justificative, care au fost examinate în mod corespunzător. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Comisia a explicat că în cuprinsul deciziei sale este expusă poziția sa în raport cu principalele argumente ale reclamantului, inclusiv cele referitoare la împrumutul acordat unei terțe persoane, suma rambursată în contul creditului și aplicarea indicelui CCP.

Comisia a respins acuzațiile referitoare la omisiuni sau erori de calcul, subliniind că analiza s-a bazat exclusiv pe date verificabile și documente oficiale. 5 Suma de 126.457 de lei a fost justificat reținută ca flux de ieșire pentru anul 2021, întrucât reprezenta plăți efective efectuate din resursele reclamantului, alimentări în numerar, transferuri din contul salarial și contribuții ale soției.

Cu referire la indicele CCP, Comisia a menționat că acesta constituie un instrument legal și obiectiv de evaluare a cheltuielilor gospodăriilor casnice, aplicat conform metodologiei Biroului Național de Statistică și prevăzut expres în Regulamentul de evaluare. Comisia a invocat jurisprudența Curții Supreme de Justiție, care confirmă legalitatea utilizării acestor indici la estimarea cheltuielilor de consum, precum și hotărârea CtEDO Thanza v. Albania, din 4 iulie 2023, potrivit căreia metodele statistice nu contravin CEDO dacă nu sunt arbitrare sau vădit nerezonabile. Comisia a mai menționat că sarcina probei revine reclamantului, care trebuie să demonstreze temeinicia poziției sale prin prisma art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022.

Comisia a notat că activitatea sa este guvernată exclusiv de Legea nr. 26/2022 și de propriul regulament, iar în fața instanței se aplică doar regulile procedurii de contencios administrativ din Cartea III a Codului administrativ, însă nu și primele două Cărți.

Articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022 prevede următoarele: „(5) Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.”

Partea relevantă a art. 14 din Legea nr. 26/2022 este următoarea: „(6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv. … (8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii: 6 a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare și dispunerea o singură dată a reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat; c) constatarea promovării sau nepromovării.”

Partea relevantă a art. 2 din Codul administrativ este următoarea: „(2) Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.”

Art. 123 din Codul administrativ prevede următoarele: „(1) O încălcare a prevederilor de formă și procedură, care nu duce la nulitatea actului administrativ individual, este neînsemnată atunci cînd: a) cererea necesară emiterii actului administrativ se întocmește ulterior; b) motivarea necesară se recuperează ulterior de către autoritatea publică; c) audierea necesară a unui participant se face ulterior; d) decizia unei comisii, necesară pentru emiterea actului administrativ, se ia ulterior; e) colaborarea necesară a unei autorități publice are loc ulterior. (2) Acțiunile prevăzute la alin.(1) pot fi recuperate pînă la finalizarea dezbaterilor judiciare în prima instanță.”

Atât Legea nr. 26/2022, cât și Codul administrativ, sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura de pre-vetting, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022. Legea nr. 26/2022 este una temporară și a fost adoptată pentru a asigura integritatea viitorilor membri ai 7 organelor de autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, precum și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Prin urmare, Legea nr. 26/2022 este o lege specială în raport cu Codul administrativ. Comisia de la Veneția a avizat pozitiv proiectul acestei legi.

Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022 este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022 este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022 au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022.

Completul de judecată special reiterează că Legea nr. 26/2022 are prioritate față de Codul administrativ. După cum rezultă din art. 13 alin. (5) al Legii nr. 26/2022, pentru nepromovarea evaluării este suficientă „existența unor dubii serioase” privind conformitatea cu criteriile de integritate. La faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații. Odată cu apariția unor neclarități legate de criteriile de integritate, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022) pentru a le clarifica. Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept permite Comisiei să constate că candidatul nu întrunește criteriile de integritate. Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii probațiunii nu este contrară Constituției. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară nici de către CtEDO (a se vedea hotărârile Xhoxhaj c. Albaniei, 2021, § 352 și Sevdari c. Albaniei, 2022, § 130).

Art. 14 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022 prevede că Curtea Supremă de Justiție poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat”.

Curtea Supremă de Justiție poate ajunge la o concluzie diferită de cea a Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu prevăzut la art. 8 al acestei legi. b. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

Reclamantul a susținut că, chiar dacă nu mai deține funcția de procuror din primăvara acestui an și nu mai poate candida în organele de autoadministrare 8 a procurorilor, nu este justificată respingerea acțiunii din acest motiv, așa cum a procedat Curtea Supremă de Justiție în cauza nr. 3-2/23. Având în vedere stigma socială negativă pe care o comportă constatarea cu privire la eșuarea evaluării prevăzute de Legea nr. 26/2022, precum și natura constatărilor din decizia contestată, instanța nu va respinge acțiunea pe acest motiv.

Completul constată că, cu adevărat, în textul deciziei expediate inițial reclamantului era menționat că ea a fost adoptată la 27 decembrie 2022. Este evident că data deciziei a fost indicată greșit, deoarece evaluarea reclamantului a început în anul 2023. Reclamantul a susținut că a primit decizia la 27 decembrie 2024. Comisia însăși a constat această eroare, a corectat-o și a comunicat decizia ajustată reclamantului la 21 ianuarie 2025. Prin urmare, Comisia a emis o singură decizie, nu două cum pretinde reclamantul în cererea de completare din 20 octombrie 2025. Această eroare nu poate pune în discuție corectitudinea evaluării și, având în vedere cele menționate în para. 38, decizia din 24 decembrie 2024 nu poate fi invalidată din acest motiv.

Completul reiterează că reclamantul aspira să devină membru al Colegiului de disciplină și etică, organul menit să asigure respectarea obligațiilor profesionale și etice de către procurori. Numirea sau alegerea persoanelor cu anumite probleme de integritate în acest organ ar submina buna funcționare a acestuia, dar și încrederea în sistemul procuraturii. Aceasta, de asemenea, ar putea fi perceput drept tolerare a neregulilor financiare, ce nu poate fi admis (mutatis mutandis decizia nr. 3-28/24, § 83). Anume din aceste motive, spre deosebire la evaluările externe introduse prin Legile 65/2023 și 252/2023, în cazul evaluării prevăzute de Legea nr. 26/2022, conform căreia a fost evaluat reclamantul, gradul de tolerare a abaterilor este mult mai mic, iar perioada de evaluare a integrității financiare este mai mare, de 15 ani.

Completul de asemenea notează că economia Republicii Moldova este marcată de un număr mare de tranzacții în numerar. De asemenea, sistemul de declarare a averii și intereselor de către funcționarii publici, pe care se bazează în mare parte verificarea integrității financiare conform Legii 26/2022, permite funcționarilor publici să nu declare cantități importante de bani deținuți în numerar sau bunuri de valoare pe care le dețin. Această realitate nu permite estimarea cu exactitate absolută a tuturor veniturilor și cheltuielilor persoanelor evaluate, ceea ce oferă un anumit spațiu de manevră persoanelor care de facto au avut venituri mai mici sau cheltuieli mai mari să susțină contrariul. Atunci când Comisia de evaluare constată că veniturile persoanei evaluate sunt mai mici ca cheltuielile efectuate, această diferență în realitate este mai mare. Anume din acest motiv, spre deosebire de criteriul de integritate etică prevăzut de art. 8 alin. (2) lit a) din Legea nr. 26/2022, criteriul de la art. 8 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 26/2022, care a fost reținut de Comisie în cazul reclamantului, nu admite nicio tolerare. Chiar și cea mai mică diferență între venituri și cheltuieli pe durata a 15 ani este suficientă pentru a nu promova evaluarea prevăzută de Legea 26/2022. Sintagma „dubii serioase” din art. 13 alin. (5) al Legii nr. 26/2022 (vezi para. 30) 9 nu se referă la posibilitatea tolerării unui sold negativ mic, cu la meticulozitatea cu care Comisia trebuie să verifice faptele înainte de a invoca un dubiu în decizia sa.

Completul relevă că art. 225 alin. (1) Cod administrativ interzice instanței de judecată să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ. La examinarea contestației, Completul doar verifică dacă decizia a fost emisă cu respectarea Legii 26/2022 și dacă limitele dreptului discreționar nu au fost depășite. Decizia contestată descrie metodologia, sursele folosite (instituții bancare, declarații de avere/interese, informații oficiale, extrase de cont), relevă fluxurile financiare de intrare/ieșire pe anul 2021 și explică aplicarea indicilor BNS (CCP). Sunt redate punctual obiecțiile reclamantului (împrumutul de 60 000 MDL, cardul de credit de tip revolving, retragerile în numerar, critica la CCP) și răspunsul Comisiei la fiecare. Nivelul de motivare permite identificarea faptelor reținute și a rațiunii juridice, astfel încât reclamantul a putut formula în detaliu prezenta contestație.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție deja a menționat că metodologia de calcul a cheltuielilor de consum ale populației poate genera rezultate credibile pentru a fi folosite pentru evaluarea externă. Această evaluare are limitările sale și acestea pot fi puse în discuție în contextul evaluării, însă doar la prezentarea de către subiectul evaluării a datelor credibile (vezi decizia nr. 3-13/24, § 68). Reclamantul susține că el a declarat separat pentru anul 2021 cheltuielile pentru educația copiilor la instituții private de învățământ. De asemenea, el a declarat distinct cheltuieli de chirie. Prin urmare, și CCP urmează a fi redus corespunzător ponderii cheltuielilor de chirie și educație în CCP. Potrivit Comisiei, ponderea în anul 2021 a cheltuielilor pentru educație și locuință în CCP reprezenta 9.5%.

Completul notează că datele din CCP sunt generate în baza cheltuielilor medii de trai ale populației. Cheltuielile din CCP pentru educație nu iau în calcul cheltuielile pentru instituții private de învățământ, deoarece majoritatea copiilor studiază în școli publice, în care studiile sunt gratuite. De asemenea, chiar și în școlile private părinții au cheltuieli suplimentare pe lângă taxa de școlarizare, care sunt comparabile, dacă nu mai mari, decât cele din școlile publice. Prin urmare, indicele CCP nu poate fi redus ca urmare a luării separate în calcul a costului educației în instituțiile private de învățământ.

Abordarea din paragraful precedent se aplică, în principiu, și cheltuielilor pentru locuință din CCP. Majoritatea persoanelor din mediul urban în anul 2021 nu stăteau cu chirie. De asemena, pe lângă chirie, persoana inevitabil mai urmează să acopere costul serviciilor comunale. Instanța totuși ar putea lua în calcul, în cazul unui sold negativ mic, reducerea CCP cu 5% (mutatis mutandis decizia nr. 3-13/24, § 60). În orice caz, suma totală a CCP pentru anul 2021 calculată în cazul familiei reclamantului este de 162.144 de lei, iar 5% din aceasta reprezintă 8.107 lei. 10

Completul notează că în para. 38 al deciziei contestate Comisia a motivat de ce a considerat nejustificat de a reduce CCP în cazul reclamantului. Reclamantul nu a adus o justificare convingătoare pentru aceasta. De asemenea, alte cheltuieli documentate al reclamantul, precum studii în instituții private și odihna la prețuri ralitiv mari raportat la venitul familiei, confirmau că acesta a avut cheltuieli în anul 2021 peste media din țară. Această argumentare a Comisiei, coroborată cu cele de mai sus, permit completului să conchidă că pârârtul nu a depășit limita dreptului discreționar atunci când a refuzat să valideze pentru cheltuieli de trai o sumă mai mică decât CCP.

Reclamantul susține că veniturile sale pentru anul 2021 trebuiau mărite cu 60.000 de lei, reprezentând împrumutul oferit de reclamant cumetrului său, lui Iurie Gavriliuc, în anul 2019. Iurie Gavriliuc a confirmat primirea și restituirea acestui împrumut. Completul este de acord cu argumentul Comisiei că versiunea reclamantului că a uitat să declare restituirea în 2021 a celor 60.000 de lei este necredibilă. Comisia a menționat că reclamantul nu a declarat acest împrumut atunci când a depus declarația cu privire la venituri și cheltuieli pentru ultimii cinci ani în cadrul evaluării sale conform Legii nr. 65/2023, în contextul candidării lui pentru funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție. Evaluarea reclamantului conform Legii nr. 65/2023 a început înainte de evaluarea lui în baza Legii 26/2022. Cei 60.000 reprezintă mai mult de 20% din toate veniturile obținute drept salariu de familia reclamantului în 2021. O pondere atât de mare din venitul familiei nu putea fi pur și simplu uitată în contextul completării anevoioase a declarațiilor cu privire la venituri pentru anii 2018-2022.

Pe de altă parte, Iurie Gavriliuc, cu care reclamantul se află în relații apropiate, a declarat în ședința Curții Supreme de Justiție că a împrumutat banii în 2019 pentru a face reparație în casă, deși lucra perioade lungi de timp în Israel. Banii au fost împrumutați inițial pentru o lună, însă au fost restituiți peste mai mult de 20 de luni. Gavriliuc a declarat că a restituit banii atât de târziu deoarece reclamantul nu i-a cerut. Ei au fost restituiți din inițiativa familie Gavriliuc, cu ocazia zilei de naștere a copilului reclamantului. Completul nu consideră credibil ca o persoană care lucrează permanent în Israel nu a putut timp de 20 de luni să restituie o datorie de circa 3.000 de euro. De asemenea, din analiza situației financiare a familiei reclamantului rezultă în mod clar că acesta avea nevoie acută de bani la sfârșitul anului 2020. Potrivit deciziei Comisiei (para. 40), la sfârșitul anului 2020 reclamantul înregistra o datorie de 85.734 de lei la linia de credit revolving. Fiind întrebat de acest aspect în ședința Curții Supreme, reclamantul a susținut că datoria de pe cardul de credit era neglijabilă și era restituită de familia sa, la scurt timp după formarea datoriei. Completul notează că în anul 2021 venitul mediu lunar al familiei reclamantului din salariu nu depășea 25.000 de lei, ceea ce înseamnă că familia reclamantului trebuia să cheltuie toate veniturile sale salariale pentru 3.5 luni pentru a stinge datoria formată pe linia de credit. În asemenea circumstanțe, este de necrezut că reclamantul nu ar fi solicitat restituirea celor 60.000 de lei dacă o asemenea 11 datorie exista. Prin urmare, și în ceea ce privește neluarea în calcul drept venit a împrumutului de 60.000 de lei decizia Comisiei de evaluare este rezonabilă.

Comisia de evaluare a stabilit un sold negativ minim al familiei reclamantului de cel puțin 141.420 de lei pentru anul 2021. Reclamantul susține că Comisia a admis o eroare când a validat la cheltuieli 126.457 de pe cardul revolving. În opinia sa, cheltuielile de pe acest card au fost de doar 66.235 de lei. Comisia și-a bazat calculele pe date obținute de la banca reclamantului. Totuși, chiar dacă reclamantul ar fi avut dreptate și soldul negativ ar fi fost redus cu 66.235 de lei, oricum ar rămâne în sunt negativ de 60.222 de lei. Având în vedere acest sold negativ, chiar și cu marja de eroare din para. 47, prin prisma standardului din para. 43, Comisia oricum ar fi ajuns la aceeași concluzie - că reclamantul în întrunește criteriul de integritate de la art. 8 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 26/2022.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a) și (9) din Legea nr. 26/2022, COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge contestația depusă de Ion Tețcu împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor privind anularea deciziei nr. 31 din 23 decembrie 2024. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Ion Munteanu 12