3r-347/25 — cu privire la anularea Regulamentului de evaluarea a Comisiei independente de evaluare integritatii candidatilor la functia de membru in organele de autoadministrare ale judecatorilor si procurorilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea Regulamentului de evaluarea a Comisiei independente de evaluare integritatii candidatilor la functia de membru in organele de autoadministrare ale judecatorilor si procurorilor
- Temei legal
- inadmisibilitatea actiunii, reclamantul nu poate ca activitatea administrativa a incalcat un drept conform art. 17 din CA
3r-347/25 — cu privire la anularea Regulamentului de evaluarea a Comisiei independente de evaluare integritatii candidatilor la functia de membru in organele de autoadministrare ale judecatorilor si procurorilor (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Ion Tețcu,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de Ion
Tețcu împotriva Comisiei de Evaluare a Procurorilor cu privire la anularea în
tot a Regulamentului de evaluare al Comisiei independente de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor,
împotriva încheierii din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin
care s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Ion Tețcu, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ,
Dosarul nr. 3r-347/25
NR. PIGD 2-25016619-01-3r-26122025
Problema de drept: Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, potrivit art. 207
alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, atunci când reclamantul nu poate demonstra că
activitatea administrativă a încălcat un drept, conform prevederilor art. 17 din Codul
administrativ.
Anterior au examinat cauza judecătorii:
Curtea de Apel Centru (Gh. Mîra, N. Ghedrovici, A. Bostan)
27 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Ion Tețcu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 07 februarie 2025, Ion Tețcu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Comisiei de Evaluare a Procurorilor, prin care a solicitat anularea în
tot a Regulamentului de evaluare al Comisiei independente de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor.
În motivarea acțiunii Ion Tețcu a invocat că Comisia de evaluare a
procurorilor a emis la 23 decembrie 2022, decizia nr. 31 cu privire la
candidatura lui Ion Tețcu, candidat la funcția de membru al Colegiului de
disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, privind
nepromovarea evaluării.
Ulterior la 23 decembrie 2024, Comisia de evaluare a procurorilor a emis
decizia nr. 31 cu privire la candidatura lui Ion Tețcu, candidat la funcția de
membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior
al Procurorilor, privind nepromovarea evaluării.
Reclamantul a menționat că, atât decizia nr. 31 din 23 decembrie 2022,
cât și decizia nr. 31 din 23 decembrie 2024 emise de Comisia de evaluare a
procurorilor se fundamentează inclusiv pe Regulamentul de evaluare al
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de
membru în organele de autoadministrare a judecătorilor și procurorilor.
Reclamantul consideră că Regulamentul contestat este contrar principilor
și etapelor legiferării, etapelor și regulilor elaborării proiectelor actelor
normative, cerințe de bază față de structura și conținutul actului normativ, mai
exact contravine rigorilor art. 3 alin. (1) lit. b), c) și f) și alin. (4) lit. a) din
Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, conform cărora, la
elaborarea unui act normativ se respectă următoarele principii: respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale; legalitatea și echilibrul între
reglementările concurente; respectarea ierarhiei actelor normative. Actul
normativ trebuie să se integreze organic în cadrul normativ în vigoare, scop în
care: proiectul actului normativ trebuie corelat cu prevederile actelor
normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune.
A mai indicat că, Regulamentul contestat, nu are la bază o hotărâre ori o
decizie expresă a Comisiei de evaluare a procurorilor, fapt care contravine
rigorilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative
1
În concluzie, pe motivele de fapt și de drept expuse în acțiunea formulată,
reclamantul a notat că, Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, este în mod evident ilegal și
a solicitat anularea în totalitate a acestuia.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL CA INSTANȚĂ DE FOND
Prin încheierea din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, în temeiul
art. 207 alin. (1) - (2) lit. e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibilă
acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ion Tețcu către Comisia de
Evaluare a Procurorilor cu privire la anularea Regulamentului de evaluare a
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de
membru în organele de autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, din
motiv că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea
administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.
În susținerea soluției instanța de judecată a notat că Ion Tețcu a sesizat
Curtea de Apel Centru cu acțiune în contencios administrativ (în control
normativ) îndreptată către Comisia de Evaluare a Procurorilor privind anularea
în tot a Regulamentului de evaluare al Comisiei independente de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor, iar reieșind din prevederile art. 4 alin. (4) al
Legii privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea
unor acte normative nr. 252 din 17 august 2023, Comisiile de evaluare nu
sunt autorități publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Activitatea
acestora nu este publică, cu excepțiile stabilite de prezenta lege și de
regulamentele de organizare și funcționare ale acestora.
În Hotărârea nr. 2 din 16 ianuarie 2025, pentru controlul
constituționalității unor prevederi din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind
evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al
Curții Supreme de Justiție și din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind
evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte
normative (evaluarea extraordinară a judecătorilor și a procurorilor) (sesizările
nr. 282a/2023, nr. 60a/2024 și nr. 170g/2024), cu referire la regimul juridic
special al Comisiilor de evaluare (articolul 4 alin. (4) teza I din Legea nr.
252/2023) Curtea Constituțională a reținut că:
Autorii sesizărilor susțin că norma contestată îi împiedică pe
subiecții evaluați să beneficieze de garanțiile aplicabile procedurii
administrative în fața comisiilor de evaluare, precum cele referitoare la
obținerea probelor, la notificarea părții și la obligația de imparțialitate a
membrilor comisiilor, așa cum o cer dispozițiile articolului 20 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor contestate, comisiile de evaluare nu sunt
autorități publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Curtea reține
că decizia legislatorului de a nu asimila comisia de evaluare cu o autoritate
publică în sensul Codului administrativ trebuie privită în contextul rolului
2
comisiei în procedura de evaluare. În linii generale, Comisia de evaluare
colectează informațiile relevante despre fiecare subiect evaluat, verifică
aceste informații în sensul determinării corespunderii acestor criterii de
integritate etică și financiară, audiază subiectul evaluat în legătură cu
informațiile supuse verificării și întocmește un raport de evaluare. Raportul
Comisiei trebuie să fie motivat și să conțină faptele relevante, motivele și
concluzia privind promovarea sau nepromovarea evaluării de către subiectul
evaluat (articolul 17 alin. (1) din Legea nr. 252/2023). Deși legea nu prevede
expres acest fapt, raportul Comisiei nu produce vreun efect juridic în privința
subiectului evaluat. Raportul întocmit de Comisie este trimis Consiliului
Superior al Magistraturii sau Consiliului Superior al Procurorilor, după caz,
care, la rândul lor, au competența să-l accepte sau să-l respingă (a se vedea
articolul 18 alin. (3) din Legea nr. 252/2023). Consiliile decid cu privire la
promovarea sau nepromovarea judecătorilor și procurorilor. De altfel, așa
cum a menționat Comisia de la Veneția în opinia sa din 14 martie 2023,
Comisia de evaluare are competențe de investigare, iar raportul trimis către
Consilii are caracter de recomandare (a se vedea CDL-AD(2023)005, §§ 6 și
42).
Mai mult, Curtea constată că, potrivit articolelor 123 alin. (1) și 1251
alin. (3) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul
Superior al Procurorilor au competențe exclusive cu privire la numirea,
transferarea, detașarea, promovarea în funcție și aplicarea de măsuri
disciplinare față de judecători și, respectiv, procurori. Eventuala asimilare a
Comisiei de evaluare cu atributele unei autorități publice în sensul Codului
administrativ ar conduce, în mod implicit, la faptul că raportul cu privire la
evaluare ar reprezenta un act administrativ individual cu caracter obligatoriu
(a se vedea articolele 10 alin. (1) și 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ).
Curtea reține că atribuirea unui caracter obligatoriu raportului cu privire la
promovarea sau nepromovarea evaluării de către judecători sau procurori ar
diminua rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii și al
Consiliului Superior al Procurorilor în materia deciziilor care afectează
cariera judecătorilor. Prin urmare, opinia promovată de autorii sesizărilor ar
veni în conflict cu articolele 123 alin. (1) și 1251 alin. (3) din Constituție.
Curtea reține că decizia legislatorului de a nu asimila Comisia de
evaluare cu o autoritate publică în sensul Codului administrativ reprezintă o
măsură rezonabilă, care are în vedere rolul constituțional al Consiliului
Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Procurorilor în materia
deciziilor care privesc cariera judecătorilor și procurorilor.
Reieșind din cele menționate supra, Completul a concluzionat că,
Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de evaluare a integrității
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
judecătorilor și procurorilor nu poate fi reținut ca având calitatea de act
normativ, deoarece Comisia (care la adoptat și aprobat) însăși nu este o
autoritate publică în sensul Codului administrativ. Potrivit articolului 4
3
alineatul (4) din Legea nr. 252/2023, activitatea acesteia nu este publică, iar
normele Codului administrativ nu i se aplică.
Conform definiției legale, un act normativ este emis de o autoritate
publică și are caracter general, impersonal și obligatoriu. Regulamentul
Comisiei nu îndeplinește aceste condiții, în mod prioritar pornind de la faptul
că Comisia nu deține calitatea atribuită de lege de autoritate publică.
În acest context, instanța de judecată a notat că acțiunea reclamantului
urmează a fi declarată inadmisibilă din considerentul că la caz, Ion Tețcu nu a
contestat un act administrativ emis de o autoritate publică or, Regulamentului
de evaluare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și
procurorilor, nu constituie un act administrativ în sensul art. 12 din Codul
administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 05 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, Ion Tețcu a
depus recurs împotriva încheierii din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel
Centru, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii contestate,
cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie admisă prezenta acțiune în
control normativ cu anularea în tot a Regulamentului de Evaluare al Comisiei
independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în
organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, ca fiind vădit
ilegal.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În susținerea recursului recurentul a indicat că Curtea de apel prin
abuz de drept a statuat că nu ar putea revendica încălcarea unui drept
subiectiv, întrucât Regulamentul de evaluare nu ar proveni de la o „autoritate
publică” în sensul Codului administrativ și, prin urmare, nu ar putea fi
cenzurat în procedura controlului normativ. Această concluzie este una vădit
arbitrară, fundamental eronată și constituie o aplicare greșită a legii procesul-
administrative, ori Regulamentul de evaluare fiind aplicat în speță a produs
efecte juridice directe asupra drepturilor subsemnatului, fiind aplicat ca temei
determinant în adoptarea deciziilor nr. 31, care au generat soldul negativ al
evaluării și consecințe profesionale semnificative, precum și instanța a
analizat natura emiterii nu efectele actului, or, în control normativ, nu forma,
ci efectul normei asupra drepturilor este determinant. Prin urmare, Curtea de
apel trebuia să analizeze dacă Regulamentul contestat, fiind aplicat unui
cetățean pentru a-i determina statutul profesional și reputația, a produs efecte
juridice, ceea ce rezultă clar din actele depuse la dosar.
Recurentul consideră că refuzul instanței de a examina fondul cauzei,
prin declararea inadmisibilității conduce la imposibilitatea absolută de a
contesta aceste vicii, violarea art. 13 CEDO.
4
Instanța de apel a ignorat principiul efectivității căilor de atac,
standart fundamental CEDO, conform căruia nu este suficient să existe
teoretic o cale de atac dacă ea nu este accesibilă, nu este aptă să remedieze
încălcare, sau este golită de conținut prin interpretarea instanței. Prin
aprecierea Curții de apel că comisia nu este o autoritate publică, iar
Regulamentul nu poate fi cenzurat, procedura devine pur formală, tipul de
breșă procesuală sancționată de Curtea Europeană.
Totodată, Curtea de apel prin încheierea din 27 noiembrie 2025 nu s-
a expus sub nici o formă asupra raționamentelor din cererea de contestare și
cererea de examinare, ceea ce denotă faptul că respectiva instanță a ignorat
în totalitate pretențiile reclamantului, preluând în totalitate constatările
Comisiei, ceea ce impune acțiune în limitele art. 194 alin. (1), (2) din Codul
administrativ.
A mai indicat că recurentul nu a avut parte de un tribunal independent
și imparțial, în condițiile în care respectivii judecători au fost părtinitori având
o soluție preconcepută asupra soluției de fond a acțiunii.
POZIȚIA INTIMATEI
Prin referința depusă la 20 februarie 2026, prin intermediul poștei
electronice, Comisia de evaluare a procurorilor în temeiul art. 243 alin. (1),
lit. a) din Codul administrativ a solicitat declararea inadmisibilă a recursului
cu menținerea încheierii contestate, deoarece recurentul nu a argumentat
vreun temei de recurs, acesta fiind doar bazat pe afirmații generaliste,
declarative și irelevante speței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ, relevă că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”.
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ, stabilește că:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, prevede
că:
„(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii:
b) respinge recursul.
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
5
Art. 3 din Codul administrativ, stabilește că:
,,Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării
respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,
ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art. 5 din Codul administrativ, reglementează că:
,,Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și
normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 7 din Codul administrativ:
„Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ
instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de
putere publică în scopul realizării unui interes public.”
Art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, stabilește că:
,,(2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art.12 din Codul administrativ, prevede că:
,,Un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau
emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se
supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un
număr nedeterminat de situații identice.”
Art.17 din Codul administrativ, reglementează că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se
aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ, prevede că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea
procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, stabilește că:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (2) Cod administrativ, prevede că:
,, Curțile de apel soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ
împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de
constituționalitate.”
Art. 206 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, reglementează că:
,,(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: [...] c) impunerea la
acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);”
6
Art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, prevede că:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: e)
reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art.17.”
Art. 2 din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017:
„Act normativ este act juridic adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care
are caracter public, obligatoriu, general și impersonal și care stabilește, modifică ori
abrogă norme juridice care reglementează nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor
juridice și care sunt aplicabile unui număr nedeterminat de situații identice.”
Art. 4 din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017:
„Actul normativ are caracter public, obligatoriu, general și impersonal. Prevederile
actului normativ sunt executorii, opozabile tuturor subiecților de drept și, în caz de
necesitate, sunt impuse prin forța de constrângere a statului.”
Art. 4 alin. (4) din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor și
procurorilor și modificarea actelor normativă nr. 252 din 17 august 2023:
„Comisiile de evaluare nu sunt autorități publice în sensul prevederilor Codului
administrativ. Activitatea acestora nu este publică, cu excepțiile stabilite de prezenta lege
și de regulamentele de organizare și funcționare ale acestora.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Centru
a emis încheierea contestată la 27 noiembrie 2025. (f. d. 238-244, vol. I)
Din actele cauzei rezultă că copia încheierii a instanței de apel a fost
expediată la 02 decembrie 2025, electronic în adresa lui Ion Tețcu, fapt ce
rezultă din extras din poșta electronică anexată la dosar. (f.d. 245, vol. I)
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că recursul declarat la 05 decembrie 2025, este în termen.
Studiind actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul depus de Ion Tețcu împotriva încheierii din 27
noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru urmează a fi respins.
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
analizând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ (a se vedea
pct. 24), a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților
la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de
Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în
cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite
instanței examinarea acesteia.
7
Cu referire la situația din speță, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție a reținut din conținutul recursului că recurentul manifestă
dezacordul cu încheierea din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin
care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată
de Ion Tețcu.
În continuare, instanța de recurs punctează că potrivit art. 195 din
Codul administrativ, procedura acțiunii în contencios administrativ se
desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-
171.
Relaționând circumstanțele cauzei la normele de drept nominalizate
supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, unul
dintre elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este
revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității
administrative.
Astfel, reclamantul care inițiază o acțiune în contencios administrativ
trebuie să demonstreze și să justifice procedural, și anume, actul emis trebuie
să parvină de la o autoritate administrativă, condiția existenței vătămării unui
drept recunoscut de lege reclamantului, vătămarea dreptului să fie cauzată
printr-un act administrativ sau prin refuzul autorității administrative de a
soluționa în termenul legal cererea.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios
administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv
vătămat.
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art. 17 din Codul
administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din
Codul administrativ.
Prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice drept
subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul
substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează
statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.
Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural
reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale
judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 din Codul
administrativ.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că din materialele cauzei rezultă că obiectul prezentei spețe în
contencios administrativ îl formează anularea în tot a Regulamentului de
evaluare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare a judecătorilor și
procurorilor.
8
Curtea de Apel Centru (ca instanță de fond), prin încheierea din 27
noiembrie 2025, în temeiul art. 207 alin. (1)-(2) lit. e) din Codul administrativ
a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ion
Tețcu, din motiv că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin
activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul
administrativ, din motiv că calitatea de reclamant în acțiunile în contencios
administrativ o poate avea doar persoana care pretinde un drept vătămat sau
libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate
administrativă, condiție care la caz nu a fost întrunită, actul ce constituie
obiect al acțiunii în control normativ nu întrunește condițiile de act
administrativ normativ.
Subsecvent, Curtea de Apel Centru (ca instanță de fond), a menționat
faptul că, temeiul constituțional al contestării actelor autorităților publice și a
răspunderii acestor autorități pentru vătămările aduse prin nesocotirea sau
încălcarea drepturilor și libertăților legitime ale persoanei rezultă din art. 52
din Constituție, dar este prevăzut expres și în art. 53, consacrat nemijlocit
dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Potrivit art. 53 alin. (1)
din Constituția RM, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a
unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea
actului și repararea pagubei.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborat cu
normele de drept, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul depus de Ion Tețcu, urmează a fi respins deoarece
soluția instanței de apel privind declararea inadmisibilității a acțiunii este
justificată or, din acest act nu rezultă încălcarea dreptului legitim sau
libertatea stabilită a recurentului.
În susținerea acestui punct de vedere, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că testului de admisibilitate a acțiunii în
contencios administrativ urmează a fi supusă și acțiunea de control normativ,
inclusiv prin verificarea revendicării unui drept propriu vătămat și una din
formele activității administrative, potrivit articolelor 12 și 206 alin. (1) lit. e)
din Codul administrativ. Or, în esență, scopul acțiunii în control normativ
constă în anularea unui act administrativ normativ, care prin acțiunea sa aduce
o atingere ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei
anumite persoane.
Sub acest aspect instanța de recurs învederează că pentru a pretinde
apărarea pe calea contenciosului administrativ al unui drept al său, potențialul
reclamant urmează să probeze că deține un asemenea drept, precum și faptul
că acest drept i-a fost încălcat prin activitatea administrativă, în condițiile în
care art. 17 din Codul administrativ, cu titlu de principiu inserează existența
dreptului vătămat prin activitatea administrativă. Or, în atare situație, pentru
a contesta activitatea autorității publice, persoana trebuie să justifice un drept
9
al său încălcat prin actul contestat, așa cum autoritățile acționează în regim
de putere publică și asigură activitatea statului în domeniul pentru care a fost
format, iar pentru admisibilitatea acțiunii în contenciosul administrativ este
necesar să fie revendicat de către reclamant un drept propriu, condiție care la
caz nu a fost respectată.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea
din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță
cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite
de substanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
necesar de a respinge recursul și a menține încheierea recurată.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 193, art. 241, art.
243 alin. (1), lit. b) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Ion Tețcu.
Menține încheierea din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, în
cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de Ion Tețcu
către Comisia de Evaluare a Procurorilor privind anularea în tot a
Regulamentului de evaluare al Comisiei independente de evaluare a integrității
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare a
judecătorilor și procurorilor.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
10